Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 332/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 928/274/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 332
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. împotriva sentinței civile nr. 619/12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosar nr._, intimată – petentă fiind S.C. D-N. G. SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata petentă av. T. F., lipsă apelanta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Av. T. F., pentru intimata – petentă, arată că nu are cereri de formulat ori probe de administrat.
Instanța, având în vedere că nici apelantul – intimat prin cererea de apel formulată nu a solicitat administrarea altor probe, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente.
Av. T. F., pentru intimata reclamantă, solicită respingerea apelului, sentința pronunțată de primă instanță fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fata, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova la data de 09.09.2013, sub nr._ petentul S.C. DOMNULUI G. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. – POLIȚIA ORȘOVA a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/06.09.2013 prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție.
În motivare a arătat că autovehiculul aparținând numitului N. G., care transporta pentru societatea petentă, înmatriculat cu nr._, a fost oprit în trafic de către poliție care au dispus verificarea mărfii și la final apreciind că societatea petentă efectua transportul unor produse de panificație și patiserie, fără documente de proveniență a mărfii.
S-a învederat instanței că, în aceste condiții contravenientul s-a făcut vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 și 2 lit. e din OUG 12/2006, motiv pentru care a fost sancționat cu aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 3.000 lei, confiscarea produselor de panificație și ridicarea autovehiculului în vederea confiscării.
A precizat că reprezentantul societății a formulat obiecțiuni la procesul-verbal, specificând că marfa transportată era menționată în avizul de însoțire a mărfii nr.3613/04.09.2013, că nu au existat produse suplimentare față de cele cuprinse în avizul de însoțire a mărfii, care este un document legal de proveniență.
A mai arătat că, facturile fiscale pentru produsele transportate, nu puteau fi emise cu anticipație, pe considerentul că agentul comercial livra aceste produse unor societăți comerciale, care în funcție de necesitățile zilei respective, stabilea cantitatea de produse achiziționate, iar o parte din aceste produse erau destinate vânzării cu amănuntul, fiecare autovehicul dispunând de o casă de marcat fiscalizată.
În dovedirea acțiunii petentul a depus următoarele înscrisuri: copia procesului verbal contestat, certificat de înregistrare a societății petentul la ORC M., aviz de însoțire a mărfii, contract de comodat, declarație de instalare, proces verbal din 04.05.2010, copia cărții de identitate a autovehiculului, certificat constatator, act constitutiv,
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În dovedire a depus la dosar raportul agentului constatator din 02.10.2013, proces verbal, aviz de însoțire a mărfii, proces verbal din 04.09.2013, notă de recepție, proces verbal de predare-primire pentru valorificare, dovada . nr._.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând să fie înlăturate apărările intimatului, admiterea plângerii contravenționale.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 lei taxă timbru conform art. 19 din OUG 80/2013.
Plângerea a fost adresată Judecătoriei Orșova la data de 09.09.2013, in termenul legal de 15 zile statuat de disp. art. 31 din OG 2/2001 calculat de la data de 06.09.2013, data luării la cunoștință de către petent a conținutului procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petentă proba testimonială cu martorul D. C. F..
În cauză a fost audiat martorul D. C. F..
Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr.619/12.12.2013, a admis plângerea formulată de petent.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.09.2013 de către un reprezentant al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă Inspectoratul de Poliție al Județului M. în cuantum de 3.000 lei, confiscarea produselor de panificație și ridicarea autovehiculului în vederea confiscării.
Pentru analiza legalității acestuia au fost avute în vedere de primă instanță dispozițiile art. 16 și 17 din actul normativ menționat anterior, în care sunt enumerate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție si stabilesc regimul nulității actului în cazul în care acestea lipsesc.
Instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17, sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act.
Conform art. 14 alin. 1 lit. e din OUG nr. 12/2006 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușietransportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a observat că situația de fapt prezentată de cele două părți din cauză nu este diferită, singura problemă ridicată fiind aceea dacă avizele de însoțire a mărfii sunt suficiente pentru a justifica proveniența mărfii transportate.
Potrivit art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 „pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale”, iar art. 14 din același act normativ cuprinde norma de incriminare în temeiul căreia s-a aplicat sancțiunea petentei, astfel: „transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie”.
S-a mai precizat că avizul de însoțire a mărfii este un document ale cărui scop, conținut și efecte sunt cuprinse în Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor Publice 3512/2008, precum și în Ordinul 2226/ 2006, iar aceste acte stabilesc că, în situația în care se transferă bunuri între două gestiuni ale aceleiași unități care sunt dispersate teritorial, trebuie întocmit un aviz de însoțire a mărfii, care are rolul de a justifica scăderea din gestiunea din care ies bunurile și ..
S-a mai reținut de prima instanță, că potrivit aceluiași Ordin, avizul de însoțire a mărfii servește ca: - document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz; - document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz; - dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități; - document de primire în gestiune, după caz; - document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit și se întocmește în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale unității.
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a reținut, în primul rând, că este neîntemeiată susținerea intimatei potrivit căreia din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 11 alin. 1 și a art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006 rezultă faptul că documente justificative sunt numai facturile fiscale, în caz contrar transportatorul săvârșind contravenția prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006.
Un prim argument în acest sens este de ordin gramatical, norma de incriminare făcând referire la documente prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a bunurilor, iar nu exclusiv facturi fiscale. Or, noțiunea de documente justificative poate cuprinde mai multe documente, iar nu doar facturi fiscale.
Al doilea argument rezidă din interpretarea teleologică a normei juridice. Astfel, rațiunea instituirii unei astfel de contravenții a fost aceea de a preveni și combate transportul ilicit de cereale și produse de panificație, transportatorul fiind ținut să facă dovada provenienței bunurilor transportate.
Se pot contura două situații posibile privind aplicarea acestei sancțiuni contravenționale: prima este aceea în care transportarea produselor de către un cărăuș sau un destinatar al acestora se face după preluarea mărfii de la o altă persoană – situație în care factura fiscală atestă proveniența bunurilor, putând fi astfel identificat cel de la care posesorul sau detentorul depistat de către agenții competenți a preluat bunurile și, în consecință, se poate stabili proveniența acestora exclusiv pe baza acestor documente.
Cea de-a doua situație este similară celei din speța de față, în care cel care transportă bunurile (produsele de panificație) este chiar producătorul acestora. Or, având în vedere rațiunea legii, instanța apreciază că în această situație o factură fiscală (care atestă un contract încheiat între producător și cumpărătorul produselor) nu este aptă a face dovada provenienței bunurilor, nerelevând circuitul acestora de la sursa de proveniență la cel care le transportă. Astfel, a institui obligativitatea însoțirii produselor de facturi fiscale contravine însuși scopului urmărit de legiuitor prin instituirea normei contravenționale.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că documentele de însoțire a mărfii prezentate de către conducătorul auto D. C. F.-angajatul petentei la momentul controlului sunt suficiente pentru a determina proveniența mărfii, fiind în fapt vorba despre un transfer al produselor între două gestiuni aparținând aceleiași unități – punctul de producție și mijlocul de transport cu care marfa urmează a fi transportată.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul S.C. D-N. G. S.R.L.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul intimat arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică, susținând în esență că probatoriu administrat de intimata reclamantă a solicitat instanței învestite cu soluționarea cauzei anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/06.09.2013 întocmit de către apelantul intimat I.P.J M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, faptul că, avizul de însoțire a mărfii prezentat la control, a fost suficient pentru a determina proveniența mărfii, fiind vorba despre un transfer al produselor între două gestiuni aparținând aceleiași unități-punctul de producție și mijlocul de transport.
Apelantul intimat a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Potrivit art.11 alin. 1 din OUG nr. 12 din 22 februarie 2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesuale din cereale”(1) Pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale”, iar așa cum se poate observa din documentele depuse la dosar (avizele de însoțire a mărfii), produsele de panificație erau comercializate către persoane juridice și nu erau transferate între gestiuni ale aceleiași societăți așa cum a reținut instanța de fond și, ca atare, acestea trebuiau să fie însoțite de facturi fiscale, așa cum prevede legea.
A precizat apelantul intimat că scopul OUG 12/2006 este tocmai acela de a încerca să reducă, dacă nu să stopeze evaziunea fiscală pe această filieră, prin obligarea producătorilor și comercianților de a emite facturi fiscale și nu alte documente atunci comercializează cereale și produse de panificație către persoane juridice.
A considerat că, în mod greșit, instanța de fond a anulat procesul-verbal de contravenție, solicitând instanței să-i admită apelul, să schimbe în tot hotărârea apelată, să respingă plângerea ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal în totalitate ca valabil încheiat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 și următoarele C. proc. civ. și dispozițiile art. 34 alin.2 din OG nr.2/2011.iar în conformitate cu prevederile art. 411 C.proc. civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul reclamant . SRL, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului M. ca nefondat și să se constatate ca temeinică și legală hotărârea pronunțată de instanța de fond.
În motivare, a aratat că prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei de către apelantul intimat I.P.J. M., se critică hotărârea atacată apreciindu-se ca netemeinică și nelegală, în condițiile în care instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție încheiat de agenții constatatori din cadrul I.P.J. M.. De asemenea, apelantul intimat a susținut că în conformitate cu interpretarea dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OUG. 12/22.02.2006 „ pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale".
A precizat că, în opinia apelantului intimat având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu au fost depuse facturi fiscale și că produsele de panificație erau comercializate „către persoane juridice și nu erau transferate între gestiuni ale aceleiași societăți" era obligatoriu ca acestea să fie însoțite de facturi fiscale.
Intimatul reclamant a arătat că, din motivele de apel formulate de apelantul intimat, a înțeles că avizul de însoțire a mărfii, în opinia agenților constatatori, nu are nici o valoare și că nu este document justificativ, așa cum se menționează în dispozițiile OUG. 12/2006.
Referitor la aspectele invocate de apelantul intimat, intimatul reclamant . SRL a formulat următoarele precizări:
Consideră că hotărârea pronunțată în cauza este legală și temeinică iar instanța de fond a motivat documentat soluția pe care a pronunțat-o, în sensul că avizul de însoțire a mărfii era un document al cărui scop, conținut și efecte au fost cuprinse în Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008, precum și în Ordinul nr. 2226/2006.
In conformitate cu aceste acte normative, avizul de însoțire a mărfii a servit ca:
- document de însoțire a mărfii pe timpul transportului,
- document ce a stat la baza întocmirii facturii, după caz, - dispoziție de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial ale aceleiași unități, - document de primire în gestiune după caz, - document de descărcare din gestiune a bunurilor cu titlu gratuit, și se întocmește în două sau mai multe exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale unității.
In aceste condiții, a arătat intimata – petentă că, în mod corect instanța de fond a apreciat că, față de aceste dispoziții legale, amintite anterior și aplicate în speță, este neîntemeiată susținerea apelantului pârât potrivit căreia din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 11 alin. 1 și art. 14 alin .l lit. „e" din OUG. 12/2006 rezultă faptul că documente justificative sunt numai facturile fiscale în caz contrar transportatorul săvârșind contravenția prevăzută de dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. „e" din OUG. 12/2006.
Argumentele oferite de instanța de fond sunt de ordin gramatical în primul rând, în condițiile în care norma juridică se referă la documentele prevăzute de lege să justifice proveniența licită a bunurilor iar nu exclusiv facturile fiscale.
Al doilea argument adus de instanța de fond rezultă din interpretarea teleologică a normei juridice, rațiunea instituirii unei astfel de contravenții, fiind aceea de a preveni și combate transportul ilicit de cereale și produse de panificație.
Așa cum a argumentat instanța de fond, se pot contura două situații posibile, după cum urmează: - prima este aceea în care transportarea produselor de către cărăuș sau un destinatar al acestora se face după preluarea mărfii de la o altă persoană, situație în care factura fiscală atestă proveniența bunurilor, putând fi astfel identificat cel de la care posesorul sau detentorul depistat de către agenții competenți a preluat bunurile și în consecință, se poate stabili proveniența acestora exclusiv pe baza acestor documente.
- cea de-a doua situație este similară celei din speța de față, în care cel care transportă bunurile (produsele de panificație) este chiar producătorul acestora. Or, având în vedere rațiunea legii, instanța a apreciat că în această situație o factură fiscală (care atestă un contract încheiat între producător și cumpărătorul produselor) nu este aptă de a face dovada provenienței bunurilor, nerelevând circuitul acestora de la sursa de proveniență la cel care le transportă, astfel că, a institui obligativitatea însoțirii produselor de facturi fiscale contravine însuși scopului urmărit de legiuitor prin instituirea normei contravenționale.
Un alt argument, pe care s-au bazat motivele formulate de intimatul reclamant, se referă la faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și că nu era obligatoriu ca marfa să fie însoțită de facturi fiscale, în condiția în care produsele erau evidențiate în avizul de însoțire a mărfii, rezidă din faptul că autovehiculul cu care erau transportate produsele de panificație era dotat cu casă de marcat fiscalizată iar societatea era autorizată să vândă aceste produse și în locuri publice la diverse persoane, situație în care este clar că nu mai putem vorbi de emiterea unei facturi fiscale pentru fiecare produs de panificație în parte.
A mai precizat intimata – petentă că, au fost săvârșite abuzuri de către agenții constatatori, prin confiscarea autovehiculului, care nu aparține societății și, pentru care există contract de închiriere, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 și 2 lit. „e" din OUG: 12/2006.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contarventie . nr._/06.09.2013 petentul S.C. DOMNULUI G. S.R.L. a fost sanctional in baza dispozițiilor art. 14 alin. 1 și 2 lit. e din OUG 12/2006 cu amenda contravenționala în cuantum de 3.000 lei, confiscarea produselor de panificație și ridicarea autovehiculului cu nr. de inmatriculare_, în vederea confiscării.
Din probele administrate in cauza, instanta de fond a retinut ca in momentul transportului existau documente legale de provenienta a marfii.
Astfel instanta de apel a retinut ca, in mod corect instanta de fond a dat eficienta avizului nr.3613/04.09.2013 de insotire a marfii prezentat la data controlului de soferul autoutilitarei D. C. F., ce continea inregistrate un numar de 1185 produse de panificatie, numar ce corespunde cu produsele ce au fost gasite efectiv in timpul tranportului in autoutilitara.
Avizul de insotire a marfii este un document cu regim special intern de tipărire și numerotare si care servește ca: document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz; document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz; dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități; document de primire în gestiune, după caz sau document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit.
Se întocmește, în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale unității.
Potrivit art.3 (1) din Ordinul MF nr.2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, in situațiile în care bunurile circulă fără să fie însoțite de factură, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii, cu excepțiile prevăzute expres de reglementările legale în vigoare.
Prin urmare, avizul de insotire a marfii este documentul care asigura pe timpul transportului dovada provenientei licite a marfurilor gasite exact in aceeasi cantitate in mijlocul de transport, prin urmare, instanta considera, la fel ca si instanta de fond ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.14 lit.e din OUG nr.12/2006.
Petenta a recunoscut ca marfurile erau transportate in scop comercial, insa in acelasi timp in avizul de insotirea a marfii s-a mentionat faptul ca produse „ se factureaza si se comercializeaza direct”.
Din actele depuse la dosar s-a constatat ca vehiculul supus controlului era dotat cu casa de marcat fiscala ambulanta, astfel ca devine justificata apararea acesteia legata de faptul ca se puteau comercializa direct de catre soferul vehiculului produse de panificatie cu amanuntul.
F. de cele de mai sus, instanta de apel considera ca instanta de fond a dat o sentinta temeinica si legala, urmand a fi respins apelul ca nefondat, in temeiul art.480 alin.1 din CPCiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M. împotriva sentinței civile nr. 619/12 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr._, intimată – petentă fiind S.C. D-N. G. S.R.L. cu sediul procesual ales la av. T. F. în mun. Orșova, ., nr.1, ., jud. M.,
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
Red. C.A.F./C.T.P.
Ex. 4/ 6 pag./17.06.2014
Operator date: 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2967/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 497/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
