Obligaţia de a face. Sentința nr. 1353/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 1353/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 634/101/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința Nr. 1353/2014

Ședința publică de la 16 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. A. F.

Grefier A. A. B.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta NODIȚ C. S. și pe pârâta U. „S. HARET” BUCUREȘTI, chemat în garanție fiind M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligația de a face - eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul reclamantei Nodiț C. S., avocat N. L., din Baroul M., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 3, lipsă fiind reprezentanții pârâtei și al chematului în garanție.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 03.04.2014 au fost depuse, prin serviciul registratură, note scrise formulate de reclamantă, iar la data de 10.04.2014 au fost depuse note de concluzii formulate de pârâta U. S. Haret.

Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și acordă cuvântul apărătorului reclamantei.

Avocat N. L., pentru reclamantă, apreciază că este competentă instanța cu soluționarea cauzei.

Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

In temeiul art.72 din CPCiv instanta pune in discutie cererea de chemare in garantie formulata de parata.

Reprezentanta reclamantei solicita admiterea in principiu a cererii de chemare in garantie.

Instanta, in temeiul art.74 alin.2, rap. la art.64 si 65 din CPCiv. dispune admiterea in principiu a cererii de chemare in garantie, avand in vedere obiectul acestei cereri, respectiv obligarea să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și a suplimentului la diplomă pentru reclamantă, paratul dovedind astfel interesul in formularea acestei cereri, in cazul in care va cadea in pretentii fata de reclamanta.

Instanța ia act că s-a solicitat proba cu înscrisuri atât prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinarea formulată de către pârâtă, cât și prin cererea de chemare în garanție.

În temeiul art.255 c.pr.civ. se încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți.

Avocat N. L., pentru reclamantă, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, constatându-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Avocat N. L., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii formulate, cu obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, precum și admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și taxa de timbru. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și chitanța nr.8/21.02.2014 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 500 lei.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 30.01.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamanta NODIȚ C. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret pârâtei U. „S. HARET", ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că în perioada 2006 - 2009 a urmat cursurile Facultății de Sociologie - Psihologie din cadrul Universitarii S.-Haret, programul de studii Psihologie, că a susținut și promovat examenul de licență in sesiunea iulie 2009, iar în urma promovării acestui examen i s-au eliberat doar adeverințe care atestă faptul că sunt licențiată, respectiv Adeverința nr. 1218/02.07.2012 și Adeverința nr.527/10.01.2014, dar nu i s-a eliberat diploma de licență. Întrucât aceste adeverințe au un termen de valabilitate de 12 luni, potrivit art.20 alin.l din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECTnr. 2284/2007, a solicitat eliberarea diplomei de licență în repetate rânduri, ultima cerere în acest sens efectuând-o la data de 20.02.2013, dar nu a primit un răspuns favorabil, astfel că a fost obligată să se adreseze instanței de judecată.

Precizează că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studii încheiate cu pârâta si Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților, în sensul că a plătit taxele de studii, a susținut si promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. în aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâta sub nr. 1405/21.05.2009, precum si art. 20 alin. 1 din Regulamentul, pârâta era obligată sa-i elibereze actele de studii completate.

Învederează că potrivit OMEC nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare si desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006 - 2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai in instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate si specializări care au obținut autorizație de funcționare provizorie.

Prin urmare, menționează reclamanta, formele de învățământ cu frecventa redusă sau învățământ la distantă pot fi organizate de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective si dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de învățământ la distantă si cu frecventă redusă au funcționat legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicata, care precizează faptul ca "activitatea didactica se poale organiza in următoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi, precum și în conformitate cu prevederile Legii educației nr. 1/2011. U. S. Haret, având învățământ de zi autorizat/acreditat, poate organiza învățământ la distanta si cu frecventa redusa.

Precizează că art. 361 alin. 2 din Legea educației, publicata in Monitorul Oficial partea I, la data de 10.01.2011 prevede: "La data intrării in vigoare a prezentei legi se abroga Legea învățământului nr. 84/1995, OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licența autorizate sau funcționeze provizoriu sau acreditate, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum si orice alte dispoziții contrare".

Mai arată că a parcurs programul de studii în condiții legale și i s-a permis sa susțină examenul de licența in sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat, potrivit adeverinței de studiu eliberate, recunoscându-i-se Titlul de Licențiat în Psihologie.

Opinează reclamanta că întrucât toate actele de studii eliberate de către pârâta U. „S. Haret" București sunt toate acte administrative unilaterale și cu caracter individual, care au fost emise în scopul de a produce efecte juridice, iar aceste acte nu au fost anulate de către emitent și nici de către o instanță competentă, sunt deci acte valide care produc în continuare efecte juridice.

Mai precizează că deși a formulat, în repetate rânduri, solicitări privind eliberarea diplomei de licență, i-au fost eliberate diverse acte, adeverințe de licență, nu însă și diploma de licență.

Învederează că potrivit art. 60 (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, "Diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită".

Mai arată că eliberarea diplomei de licență este o cerință necesară atestării unui titlu oficial de calificare român în condițiile aplicării art. 1 din Legea nr.200/2004, ca cetățeni europeni absolvenți ai unei universități acreditate dintr-o țară membră a Uniunii Europene, pentru a i se oferi accesul exercitării profesiei oriunde în Spațiul Economic European, acces blocat prin lipsa diplomei de studii.

În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.194 NCPC, disp. Legii educației nr. 1/2011, Legea Invatamantului nr. 84/1995, Ordinul 2284/2007, art. 15 alin.2 Constituția României.

În dovedire a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: certificat de naștere, carte de identitate reclamantă, adresa nr._/13.03.2013, adeverințele nr.

1218/02.07.2012 și nr.527/10.01.2014, situația școlară nr.21 8/14.01.2014, contracte de studii universitare.

La data de 24.02.2014 pârâta U. „S. Haret” a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat instanței să ia act că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite Adeverințele de studiu pentru reclamantă și a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare, în scopul livrării lor.

În susținerea apărărilor, pârâta a învederat că, prin adresele nr. 385/06.04.2009, nr. 769/25.08.2009, nr. 31/21.06.2010, nr. 557/12.10.2010, nr.569/18.10.2010, 573/26.10.2010, nr. 1054/03.02.2011, nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010 a solicitat să-i fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac, fiind îndreptățită să primească oficial un răspuns în scris din partea autorității administrative, însă aceste adrese au fost urmate în parte de un răspuns pozitiv.

Pârâta a susținut că este în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studiu solicitate de reclamantă.

Adresele emise către Minister vizează actele de studii pentru 2009, însă ele au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și, pe cale de consecință, s-a aflat în imposibilitate să le elibereze tuturor absolvenților, din vina MECTS care se situează pe o poziție de trenare, prin refuzul de a da curs în totalitate solicitării Universității, înțelegând sa aprobe doar în parte aceste formulare.

Pârâta a precizat că adeverința de licențiat a reclamantei există, este în ființă și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod de către instanțele de judecată.

Pârâta U. „S. Haret” a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționalesolicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și a suplimentului la diplomă pentru reclamantă și, de asemenea, să fie obligat la plata tuturor sumelor solicitate, cu orice titlu, de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

A precizat că U. s-a înființat prin Legea nr.443/2002, iar prin HG 693/2003 și 676/2007, a fost acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică, ș.a.

În motivarea acestei cereri, pârâta U. „S. Haret” a arătat că s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate.

Prin adresele formulate a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS toate informațiile cerute prin adresa susmenționată, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare, să atașeze la cererile lor, „și situațiile centralizatoare (…) semnate și stampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generală de Învățământ Superior”., dar MECTS nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate.

Factorii cu atribuții de decizie în sistemul asigurării educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare prev. de L. 443/2002 și nici după emiterea HG 676/2007 și nici HG 635/2008.

Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă, echivalează cu recunoașterea din partea MECTS a faptului că a funcționat într-un cadru legal ce le-a permis să organizeze forme de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.

Deși a solicitat prin mai multe adrese să fie dată aprobarea pentru a se putea tipări formularele de către ROMDIDAC, în prezent sunt în imposibilitatea de a obține în totalitate tipărirea formularelor constând în actele de studiu solicitate de reclamantă.

În drept, au fost invocate disp. art. 72-74 Cod procedură civilă și art. 18 – 28 din Legea nr. 554/2004.

La data de 13.03.2014 M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a învederat instanței de judecată următoarele:

Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.

Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților -indiferent de forma de invatamant frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.

Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.

Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. „S. Haret" si nici părțile reclamante în atare spețe deduse judecății, în niciun moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul părții reclamante de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.

În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București care în dosarul nr._/2012 respinge ca netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.

Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contractul de studii încheiat între reclamant și universitatea pârâtă, instanța reține că "un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor. "

In ceea ce privește eliberarea adeverințelor, aceeași instanță menționează faptul că "acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității. Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lese, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "

În ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține " pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor acre s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educaționala a Universității S. Haret și au renunțat sa se înscrie) nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibilă.

Astfel, convingerea reclamanților, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.

Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice."

Având în vedere cele de mai sus instanța în mod temeinic și legal reține că nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: astfel activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.

Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care sa exceadă cifrei de școlarizare raportata de aceasta si nu poate elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.

In conformitate cu prevederile art 5 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității spiru Haret.

Rezulta ca U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.

Astfel, concluzionează ca reclamantul a urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor si cererilor pe care USH Ie-a înaintat MEN).

Faptul ca U. „S. Haret" a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.

Prin urmare, acțiunea pe care apărătorul pârtii potrivnice susține ca ar fi trebuit sa o faca M.E.N. nu este justificata deoarece eventuala amendare/cenzurare a acestor adeverințe se manifesta in limitele legale, nerecunoscandu-se efectele eliberării adeverințelor respective.

Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. In consecința, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de către reclamanți. Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.

Prin urmare, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obtigațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. „S. Haret". Pentru situația in care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținuta culpa Ministerului Educației Naționale.

Numai U. „S. Haret" din București este direct răspunzătoare pentru eliberarea diplomelor de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale .

Ori, apreciază că la momentul înscrierii la studii a părții reclamante, U. "S. Haret" nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.

Mai mult, prin O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților - indiferent de forma de învățământ frecventata - de a-si finaliza a studiile într-un cadru legal si de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.

Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.

Deși a fost creată această oportunitate legislativa, nici U. S. Haret si nici partea reclamantei au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate.

În concluzie studiile urmate înafara cadrului legal nu pot produce efecte și nici nu pot crea drepturi care pot fi valorificate pe calea introducerii unei acțiuni în instanță.

Mai arată că actele de studiile sunt recunoscute fără nicio formalitate dacă au fost emise în condițiile legii; dacă aceste condiții nu există sau nu au fost respectate, astfel că nu pot invoca eroarea, aparența, buna credință.

Învederează și faptul că modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și prin OUG nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către instituția de învățământ pe care a absolvit-o partea reclamantă.

In ceea ce privește cererea de chemare in garanție solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Pârâta U. „S. Haret" București solicită obligarea M.E.N. sa aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență si suplimentul la diploma pentru reclamanta și la plata tuturor sumelor solicitate pârâtei U. "S. Haret", cu orice titlu de către reclamanta.

Conform prevederilor art. 72 Cod proc. civilă (art. 60 C.P.C.) "partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri."

Partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.

În doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.

Față de aceste aspecte, învederează faptul că între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică, nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.

Precizează că atribuțiile și competențele M.E.N. sunt reglementate în H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale.

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "

Solicită să se constate că pârâta U. "S. Haret" solicită de fapt instanței de judecată să oblige M.E.N. sa aprobe tipărirea de formulare cu regim special, respectiv diplome de licența si suplimente la acestea, ignorând astfel în mod vădit cadru! legislativ în vigoare, din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.

În drept invocă: Codul de procedură civilă, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr.88/1993, Legea nr.288/2004, OUG nr. 75/2005, OMECT 2284/2007, HG 185/2013.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 20.03.2014 pârâta U. S. Hare a depus note de concluzii prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție.

A învederat că formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către subscrisa, avizate in prealabil de către MECTS.

Solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii, este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licența, ce se desfășoară Intre subscrisa U.S.H, si MECTS. Fără intervenția reclamanților, conform Ordinul nr.2284/2007, emis de MEN (MECTS),

În consecință numai subscrisa poate solicita aprobarea tipizatelor destinate actelor de studii pentru reclamant. Cererea de chemare în garanție este întemeiată deoarece admiterea sa asigură efectiv îndeplinirea obligației de a emite diploma de licență în condițiile în care eliberarea acestora este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor tipizate de către MEN( MECTS) în calitate de autoritate competenta și chemat în garanție.

Astfel, Chemarea în Garanție a MECTS, este o necesitate obiectivă, deoarece diplomele de licență se emit numai cu avizul MECTS, iar acesta refuză să aprobe tipizarea formularelor pentru a fi emise reclamanților.

Formele de învățământ seral și cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ, care au cursuri la zi.

Astfel, art.4 din HG nr.535/1999, arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academică și Acreditare instituțiilor de învățământ superior."

Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământla distanță era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi.

În acest sens legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă și nu la nivelul formelor de învățământ.

Programa de studii este cea care susține calificarea distinctă, indiferent de forma de învățământ absolvită {zi,seral,frecventa redusa sau învățământ la distanță),

Noțiunea de „program de studiu” a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare,conducere și realizare efectivă a predării învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

Coroborând cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licență ), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii,pentru aceeași specializare sau echivalente indiferent da forma de învățământ absolvită se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi,frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitara,ci specializarea aleasă si urmată.

Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi conferă reclamanților dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licență însoțită de Suplimentul la Diplomă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Reclamanta este absolvent a Facultății de Sociologie - Psihologie din București, specializarea D. din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 forma de învățământ ID (învățământ la distanță), durata 3 ani, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009 eliberându-i-se in acest sens adeverința nr.1218/02.07.2012 și adeverința nr.527/10.01.2014, prin care se atestă că a ”susținut și pro­movat EXAMENUL DE LICENȚA”, obținând titlu de licențiată în psihologie finalizat cu nota 9,80, în finalul acesteia menționându-se că are „ termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență” .

Întrucât reclamanta a absolvit U. „S. Haret”, Facultatea de Sociologie- Psihologie din București, specializarea Psihologie, promoția 2009 și a promovat examenul de licență, obținând titlu de licențiat în psihologie i-a fost eliberată adeverința nr.1218/02.07.2012 si nr.527/10.01.2014, care nu a fost revocată sau anulată și se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ, U. „S. Haret” avea obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.

Instanța reține că U. S. Haret, prin Legea nr.443/2002, a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ (art.1), iar Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea D. a fost acreditată să funcționeze pentru forma de învățământ la zi, prin H.G. nr.693/2003.

Ca parte a sistemului național de învățământ, U. S. Haret se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile acestei insti­tuții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, Ministrul Educației a emis Ordinul nr. 3404/2006, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.

În raport de acest cadru normativ, care permitea universității să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de Psihologie figurează ca fiind abilitată să organizeze forma de învățământ de zi pe aceste domenii de studiu de licență, se constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășura­re a procesului educațional la nivelul universității

În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, se apreciază că aprobarea de către U. S. Haret a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea reclamantei, ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantului la Facultate.

Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către Ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență, însoțită de supli­mentul la diplomă.

Pe de altă parte, faptul că în­tre universitate și M. Educației au apărut divergențe pe seama valabi­lității desfășurării formei de învățământ „la distanță”, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, nu poate prejudicia reclamanta care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună-credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare. Aceasta cu atât mai mult cu cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Cali­tății în Învățământul Superior (ARACIS) nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal.

Astfel, având în vedere că adeverința eliberată reclamantului este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului și prin urmare, produce în continuare efecte juridice, instanța apreciază că reclamantului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.

În consecință, instanța apreciază ca întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. l din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind ”document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate”, revenind instituției de învățământ supe­rior acreditate.

Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul in garantie MEN ( MECTS), se retine că obligația universității de a elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă nu poate fi executată atâta timp cât INISTERUL EDUCATIEI NATIONALE nu aprobă tipărirea formularelor tipizate.

Ori, prin adresele 31/21.06.2010, 557/2010, 569/2010, 573/2010, U. a solicitat Ministerului aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.

M. Educației Nationale afirmă însă că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, cu toate că nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau anulării adeverinței de licență, care se bucura de prezumția de legalitate și produce efecte juridice în sensul că se recunoaște calitatea de licențiat în specializarea urmată.

În acest context, se apreciază că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel

al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamantă și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acesteia de a i se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.

Cum obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă obligației chematului in garantie MEN de a aproba formularele tipizate, așa cum s-a reținut anterior, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă și să fie obligat M. Educației Nationale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.

Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu M. Educației Nationale și va obliga chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.

În baza art.453 alin.1 C.pr.civ., va obliga pârâtul să achite către reclamantă suma de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum și chematul în garanție să achite suma de 540 lei cheltuieli de judecată pârâtului U. „S. Haret”.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta NODIȚ C. S., domiciliată în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., județul M., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat N. I. C., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ..14, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta U. „S. HARET”, cu sediul în București, .. 13, sector 3.

Obligă pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. HARET”, în contradictoriu cu chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.

Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanta.

Obligă pârâtul să achite către reclamanta suma de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Obligă chematul în garanție să achite suma de 540 lei cheltuieli de judecată pârâtului U. „S. Haret”.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul M..

Pronunțată în ședința publică, azi, 16.04.2014, la sediul Tribunalului M..

Președinte,

F. C. A.

Grefier,

B. A. A.

Red. Jud.FCA

Tehnored.AAB

5 ex./10 pag./16.05.2014

Cod operator 2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 1353/2014. Tribunalul MEHEDINŢI