Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 24/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 6400/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 24/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător A. B.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul P. B. împotriva sentinței 3441/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA - C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a reținut cauza asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de la data de 10.05.2013, petentul P. B., în contradictoriu cu intimatul C. SA- C., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/24.04.2013, în subsidiar solicitându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment și exonerarea de la plata tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că in data de 31.03.2013 s-a deplasat cu autoturismul pe ruta DN 56A Km, 73+800m, Hinova, jud. M., fiind vorba de o deplasare inopinata, neprevăzuta, un caz de forța majora, drept pentru care a uitat să își achiziționeze rovinieta, omisiunea datorându-se și faptului că nu efectuează deplasări în afara orașului.
Petentul a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție, față de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, solicitând instanței să constate că procesul verbal nu este semnat olograf de către agentul constatator.
În plus, invocând dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronica, petentul a precizat că înscrisul in forma electronica este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic, în speță, procesul verbal fiind un înscris care nu este emis in forma electronica, care conform legii poate fi citit doar prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
În opinia petentului, atâta timp cat procesul verbal contestat este tipărit pe suport de hârtie este obligatorie semnătura olografa a agentului constatator, semnătura electronica fiind valabila doar pentru înscrisurile in forma electronică.
S-a susținut că potrivit prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare «In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal iar in conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) si (3) ale aceluiași act normativ «In cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre astfel de împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod". Din economia textelor legale mai sus expuse, petentul concluzionează că în situația in care la momentul încheierii procesului verbal de contravenție este prezent contravenientul i se aduce la cunoștința faptul ca are dreptul de a formula obiecțiuni, per a contrario, in situația in care procesul verbal este încheiat in lipsa acestuia, actul de sancționare se încheie in prezenta unui martor. Daca la momentul si locul încheierii procesului verbal nu se poate identifíca o persoana care sa aiba calitatea de martor, agentul constatator are obligația de a face mențiune cu privire la lipsa acestuia, sub sancțiunea anulării procesului verbal.
În speța, petentul afirmă că agentul constatator nu a depus diligentele necesare fie să îi dea dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la starea de fapt reținută, fie să identifice un martor care sa ateste îndeplinirea cerințelor legale instituite de legiuitor pentru astfel de situații, fapt pentru acre i-a fost adusă o vătămare constând în aceea că a fost obligat la plata unei amenzi contravenționale in cuantum de 250,00 lei la care se adaugă tariful de despăgubire in suma de 225,00 lei.
În fine, petentul consideră ca lipsește unul din elementele constitutive ale contravenției, si anume latura subiectivă a contravenției (vinovăția) acea atitudine psihică a contravenientului față de faptă și urmările ei, întrucât nu efectuează deplasări cu autovehiculul in afara localității, fapt ce l-a indus in eroare si a uitat să își achiziționeze rovinieta pentru 7 zile (perioada minima pentru care se poate achiziționa rovinieta).
Arată că suma stabilita de C. in sarcina sa drept tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni dar și faptul că întreaga jurisprudența este orientată în sensul că amenda contravențională nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci ca un mijloc de constrângere a destinatarului actului normativ, o măsura de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavând deci caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are caracter punitiv prin natura ei, caracter specific sancțiunilor penale.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 5 alin. (2), art. 13 alin (2) si art. 31 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, ale O.G. nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare si ale Codului de procedura civilă, anexând în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.04.2013 cu dovada de comunicare și C.I.
În termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 c.p.civ., intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nefondată.
În fapt, intimatul a precizat că la data de 31.03.2013, pe DN 56A Km 73+800m, pe raza localității HINOVA, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 24.04.2013, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică -C..
Intimatul a susținut că potrivit dispozițiilor art.l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
În opinia sa, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul a apreciat că procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei -S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator Raduca V. Caludiu, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Intimatul a precizat că procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7.al Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice.
Mai mult, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001, iar O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept " ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).
Din interpretarea art. 5 din Legea nr. 455/2001, intimatul concluzionează că înscrisul care poartă semnătura electronică este asimilat unui înscris sub semnătură privată numai în privința efectelor și condițiilor, nu și sub aspectul naturii juridice a actului astfel semnat, motiv pentru care aceste dispoziții nu restrâng domeniul de aplicare al Legii nr. 455/2001 doar la înscrisurile sub semnătură privată, aceasta găsindu-si incidența deopotrivă în cazul tuturor înscrisurilor în formă electronică astfel cum prevăd și dispozițiile art. 1 din actul normativ mai sus menționat, aplicându-se deci și procesului verbal contestat. De vreme ce procesul verbal contestat a fost încheiat în formă electronică potrivit dispozițiilor art. 9, alin. 2 din OG nr. 15/2002, dispoziții speciale aplicabile în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorii de la dispozițiile OG nr. 2/2001, acestuia îi sunt aplicabile în mod inerent si dispozițiile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Cu referire la afirmația petentului că i s-ar fi adus o vătămare care constă in sancțiunea aplicată pentru neplata rovinietei, intimatul precizează că aceasta se datorează nerespectării obligațiilor de plată ale petentului, și nu pentru că documentul sancționator nu este semnat olograf ci electronic și nici pentru că a fost emis în lipsa unui martor, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, amenda aplicată prin procesul verbal nefiind este o vătămare ci o sancțiune aplicată în mod legal pentru neplata rovinietei.
În drept, intimatul a invocat O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În dovedire, intimatul a depus proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator și certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
Comunicându-i-se întâmpinarea, petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3441/19.09.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată și a obligat petentul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, . nr._/24.04.2013 (f.10) întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 8 alin.1 din O.G. 15/2002.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, a reținut următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de intimat, instanța a constatat că acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Contrar susținerilor petentului, în sensul că procesul verbal de contravenție este nul absolut întrucât lipsește semnătura olografă a agentului constatator și din încălcarea obligației agentului constatator de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, observând certificatul calificat emis de CertSIGN SA (f.36), instanța a constatat că procesul verbal a fost generat și semnat electronic.
Ori, semnătura electronică se realizează cu ajutorul unui Certificat digital calificat, care permite identificarea sigură a unei persoane în mediul electronic, fiind documentul de identitate al utilizatorului in spațiul virtual.
Motivul pentru care legea a impus semnarea procesului verbal drept condiție de validitate a acestuia este posibilitatea de verificare a identității persoanei care a întocmit actul și, pe această cale, a competenței acesteia în emiterea procesului verbal. Semnătura electronică realizează cu certitudine funcția semnăturii, respectiv de a-l identifica pe autor, iar art. 17 din OG 2/2001, care trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice, nu distinge după cum semnătura este realizată olograf ori electronic. În consecință art. 17 permite interpretarea că semnătura electronică este o semnătură în sensul acestui acest text de lege astfel încât instanța a reținut că procesul verbal este semnat.
Din perspectiva aceluiași principiu al interpretării legii în sensul în care produce efecte juridice, nu în sensul în care nu produce nici unul, se impune a se interpreta art. 10 din O.G. nr. 15/2002 astfel încât să se asigure aplicarea în general a actului normativ și în special a art. 8 și art. 9 alin. 2, alin. 3 care reglementează contravențiile constând în fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă și constatarea acestora prin mijloace tehnice, respectiv în sensul că semnătura electronică îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.
Forma imprimată a procesului verbal este singura modalitate care asigură în acest moment realizarea dreptului persoanei sancționate de a contesta în instanță procesul verbal.
Nu se poate reține că pe calea imprimării documentul își pierde semnătura pe care o poartă în momentul realizării acestui procedeu tehnic.
În consecință un proces verbal de contravenție generat și semnat electronic îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 cu privire la existența semnăturii agentului constatator dacă sunt îndeplinite condițiile care garantează valabilitatea semnăturii.
Ori, așa cum s-a reținut mai sus procesul-verbal contestat în prezenta a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de Certsign S.A. și valabil la data când a fost aplicată semnătura electronică (f. 36) astfel că semnătura electronică aplicată pe procesul-verbal este valabilă, motiv pentru care instanța va înlătura ca neîntemeiată apărarea petentei pe temeiul lipsei semnăturii olografe a agentului constatator.
În ceea ce privește neconsemnarea obiecțiunilor petentului, instanța a reținut că agentul constatator are într-adevăr obligația de a consemna apărările contravenientului, potrivit art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, însă acest text de lege are în vedere doar situația în care persoana contravenientă este de față la întocmirea procesului verbal, în speță procesul verbal fiind întocmit ulterior.
În plus, instanța a constatat că lipsa martorului asistent a fost motivată în cuprinsul procesului verbal, astfel cum pretind dispozițiile art. 19 alin. 1 și 3 din OG 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În virtutea dispozițiilor art. 249 c.p.civ. sarcina acestei probe incumbă petentului, care numai prin administrarea unor probe certe si concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.
În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 249 c.p.civ.
Cum materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Ori, din proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (f.38), instanța a constatat că într-adevăr, în data de 31.03.2013, pe DN 56A Km 73+800m, pe raza localității HINOVA, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, situație de fapt de altfel necontestată în speță.
Cu referire la apărarea petentului, pe temeiul erorii de fapt, instanța a reținut că petentul avea obligația de a achiziționa rovinieta, independent de numărul deplasărilor sale în afara localității de domiciliu.
Pe de altă parte, din verificările în sistemul Ecris rezultă că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru aceeași contravenție, prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, faptă săvârșită la data de 01.02.2013 (dosar nr._ ), respectiv la data de 16.03.2013 (dosar_ ).
În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța a constatat așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Împotriva sentinței civile nr. 3441/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a formulat apel petentul P. B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și exonerarea de la plata cuantumului amenzii stabilite prin actul sancționator.
În motivare a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție . nr._/24.04.2013 pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, invocând dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului verbal, aceasta constatându-se din oficiu”.
A mai invocat și prevederile art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică de unde reiese faptul că înscrisul în formă electronică estre destinat pentru a fi citit doar prin intermediul unui program informatic. Astfel apreciază că procesele verbale sunt înscrisuri care nu sunt emise în formă electronică, fiind necesară tipărirea lor pe suport de hârtie, devenind astfel obligatorie semnătura olografă a agentului constatator, care în speța de față lipsește cu desăvârșire.
A invocat faptul că deși înscrisul în formă electronică, purtând o semnătură electronică, dacă este recunoscut de cel căruia i se opune, are același efect ca și actul autentic între cei care l-au subscris și cei care reprezintă drepturile lor, în ceea ce îl privește pe apelant, mențiunea că actul prin care a fost aplicată o sancțiune a fost semnat electronic, în baza unui certificat calificat, nu satisface cerințele legale.
Apelantul a arătat că din analiza procesului verbal reiese faptul că acesta este un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă și care poate să fie citit în format electronic, în atare situație, raportându-se la prevederile Legii nr. 455/2001, rezultă că numai deținând un software sau hardware configurate utilizate pentru implementarea datelor, respectiv coduri sau chei criptografice se poate verifica semnătura electronică, necorespunzând exigențelor art. 17 din OG nr. 2/2001.
A menționat că procesul verbal încheiat poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, însă din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în privința condițiilor și efectelor înscrisurilor sub semnătură privată, procesul verbal de contravenție având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, fiind un act autentic, neputând fi un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, neputând avea decât efectele unui înscris sub semnătură privată.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat, potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001, fapta ce constituie contravenție trebuie descrisă prin actul normativ prin care se stabilește convenția, în speță, art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, contravenția constând în fapta de circula fără a deține rovinietă valabilă.
Un alt argument pe care apelantul îl invocă este absența omologării sistemului de verificare a rovinietei, SIEGMR cuprinzând, pe lângă camerele amplasate pe drumurile naționale, și o întreagă rețea aferentă de date și servere.
Totodată acesta solicită ca instanța să facă aplicabilitate dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu ale. Art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
În drept, apelantul și-a întemeiat apelul pe prevederile art. 31 alin. 1 și 2, art. 7 din OG nr. 2/2001, ale OG nr. 15/2002 și ale Codului de Procedură Civilă.
La data de 26.11.2013 intimatul C.N.A.D.N.R. SA – C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și reținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare, a arătat că instanța de fond în mod corect a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 02/2001.
S-a invocat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C.N.A.D.N.R. SA.
Intimatul a apreciat că procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei -S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere. Nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
Mai mult, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 471 pct. 5 Cod Procedură Civilă, OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001..
Examinând apelul în raport de motivele invocate și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, . nr._/24.04.2013 întocmit de intimat, apelantul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. 15/2002.
În procesul-verbal se reține că la data de 31.03.2013, ora 11,11 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând apelantului a circulat pe DN56A km 73+800 Hinova fără a deține rovinietă valabilă.
Apelantul a invocat excepția nulității procesului-verbal de contravenție ca urmare a încălcării dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001 în ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator, acesta nefiind semnat olograf.
Instanța reține că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”
Potrivit mențiunii cuprinse în procesul-verbal contestat, acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001 și HG nr.1259/2001 de către agentul Raduca V. C., cu certificatul emis de CertSign SA.
Conform dispozițiilor art.6 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică ,,înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile’’, iar art.7 din Legea nr.455/2001 prevede: ,,în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii’’.
Astfel, art.6 și art.7 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, prevăd expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat.
Ori, din actele dosarului rezultă că, așa cum a reținut și instanța de fond, procesul-verbal contestat a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de Certsign S.A. și valabil la data când a fost aplicată semnătura electronică (f. 36) astfel că semnătura electronică aplicată pe procesul-verbal este valabilă.
Mai mult, O.G. nr.2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, nefiind astfel incidentă sancțiunea nulității absolute în condițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește omologarea sistemul cu ajutorul căruia s-a constatat săvârșirea contravenției, instanța reține că potrivit art. 11 din Ordinul nr. 769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către personalul prevăzut la art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR. Mijloacele tehnice prevăzute la alin. (1) pot fi terminale de interogare a bazei de date a SIEGMCR sau dispozitive omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, care pot fi fixe sau mobile și au rolul de a identifica, în regim static sau dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul identificat.
În cauză, se constată că autovehiculul aparținând apelantului a fost identificat ca urmare a interogării bazei de date a SIEGMCR, ocazie cu care s-a constatat că pentru acest autovehicul nu era achitat tariful de utilizare a drumurilor. Ori, apelantul nu a contestat imaginea înregistrată de camera video și nici nu a susținut că nu s-ar fi aflat în locul menționat în procesul-verbal de contravenție, și mai mult nu a făcut dovada că avea achitat tariful de utilizare a drumurilor.
În aceste condiții, instanța apreciază că nu prezintă relevanță omologarea sistemului cu ajutorul căruia s-a constatat săvârșirea contravenției cu atât mai mult cu cât este vorba de un sistem informatic de gestiune a datelor privind vehiculele cu drept de utilizare și de control al achitării tarifului de utilizare.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, se reține că, aceasta nu se impune, amenda aplicată fiind corect individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 și având în vedere că, așa cum s/a constata din verificările efectuate de către instanța de fond, apelantul a mai fost sancționat pentru fapte de același gen.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul P. B., CNP_, domiciliat în Drobeta Turnu Severin, str. ., ., ., cu domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, .. 5, județul M. împotriva sentinței 3441/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA - C., cu sediul în București, sector 6. .. 401 A.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. B. | Judecător, A. B. | |
Grefier, O. E. C. |
Red.M.B/Tehn. O.C
4 ex – 8 pagini
30 Ianuarie 2014
Cod operator 2626/2006
J fond C. O.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
