Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3064/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3064/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 6557/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3064/2014
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe contestatoarea . și pe intimatul ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal RIF F-MH 221/12.08.2014 și decizia de impunere F-MH 287/12.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, consilier juridic P. G. pentru intimată, lipsă contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se ia act că la dosar s-a depus de către reprezentanta contestatoarei o cerere prin care a solicitat instanței acordarea unui nou termen de judecată, fiind în imposibilitate de prezentare pentru acest termen de judecată aflându-se la Înalta Curte de Casație și Justiție, conform delegației de reprezentare și a extrasului ecris cu situația dosarului nr._ .
Consilier juridic P. G. pentru intimată a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulate de reprezentanta contestatoarei.
Instanța respinge cererea formulată de reprezenta contestatoarei, motivat de faptul că la termenul anterior avocat P. D. a mai formulat o cerere pentru pregătirea apărării, apreciind că aceasta avea posibilitatea să depună concluzii cu privire la excepția inadmisibilității formulată de intimată prin întâmpinare.
Instanța a acordat cuvântul asupra excepția inadmisibilității formulată de intimată prin întâmpinare.
Consilier juridic P. G. pentru intimată a solicitat admiterea excepția inadmisibilității acțiunii pentru motivele dezvoltate prin întâmpinarea formulată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.09.2014, sub nr._ reclamanta . in contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației împotriva constatărilor organului de inspecție fiscală prezentate în RIF F-MH 221/12.08.2014 și a deciziei de impunere F-MH 287/12.08.2014, considerând acest act netemeinic și nelegal.
A arătat că în perioada 01.07._14 la societatea reclamantă a avut loc o inspecție fiscala parțiala, in ceea ce privește TVA, datorata unei solicitări adresate de reclamantă - decont de TVA cu suma de rambursat negativa si opțiune de rambursare bifată - pentru rambursarea sumei de 548.202 lei.
Controlul a vizat perioada 01.12._14, perioadă anterioara fiind verificata din punct de vedere al TVA, anterior. In urma controlului organele de control au decis ca nu ave drept de deducere pentru o suma de 1.074.687 lei, suma compusa din: 1.074.180 lei provenita din factură fiscală 693/30.04.2014 si 507 lei provenita din opt facturi emise de către Carrefour România, facturi la care a fost dedus eronat taxa pe valoare adăugata.
A fost întocmit RIF F-MH 221/12.08.2014, raport de inspecție fiscala care nu a fost însușit de reclamantă si, in baza lui, decizia de impunere numărul F-MH 287/12.08.2014, pentru suma cumulata de 1.074.687 lei. Raportat la suma de 507 lei, reclamanta a arătat că nu are obiecțiuni, fiind corect determinata de către organul de control, reclamanta admițând faptul că aceasta a fost dedusa in mod eronat.
Raportat la suma de 1.074.180 lei, a arătat faptul ca nu este de acord cu soluția fiscala adoptată de către organul fiscal pentru motivul ca aceasta nu tine cont de realitatea operațiunii si de faptul ca, in realitate, taxa pe valoare adăugata diminuata acum la taxa pe valoare adăugata colectata a fost colectata integral in anul 2011, așa cum însăși organul de control constata, deci taxa provine dintr-o operațiune taxata, in speța factura 504/29.04.2011.
Potrivit raportului de interogare a bazei de date on-line a ONRC, editat la data de 04.09.2014 cu numărul_, atașat la prezenta, asociați ai . sunt BUILDING EXIM SRL si 374 de persoane fizice. Administrarea societății este făcută de către persoanele fizice T. G., G. M. si G. T..
A arătat faptul că, potrivit codului de procedura fiscală, art. 207, aliniatul (1) "...contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii...". Analizând decizia de impunere numărul F-MH 287/12.08.2014, se observa faptul ca aceasta a fost emisa de către ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., la data de 12.08.2014, ca atare termenul de contestație este 11.09.2014, contestația urmând sa fie depusa la organul emitent.
Cu privire la fond a arătat că în realitate suma de 1.074.180 lei considerata "nedeductibila fiscal" de către organele de control, provine din derularea următoarelor operațiuni contabile/fiscale: anterior datei de 29.04.2011 societatea reclamantă a primit o cerere de oferta pentru vânzarea unui anumit teren, identificat 18.078 mp situate in . proprietatea M. SRL, de la BUILDING EXIM SRL; anterior datei de 29.04.2011 societatea reclamantă a emis o oferta către BUILDING EXIM SRL, pentru vânzarea terenului, proprietatea societății reclamante; anterior datei de 29.04.2011 societatea reclamantă a primit un răspuns la oferta comunicata, prin care societatea BUILDING EXIM SRL a fost de acord sa achiziționeze terenul identificat, pentru care a cerut oferta - 18.078 mp situat in . -, in anumite condiții de preț, in speță 247,58 lei/metru pătrat;- in data de 29.04.2011 societatea M. SA a emis o notificare prin care accepta oferta înaintată de către BUILDING EXIM SRL, pentru terenul identificat, la prețul solicitat; la data de 29.04.2011 societatea reclamantă a emis o factura, numărul 504, către BUILDING EXIM SRL, pentru vânzarea terenului, factura fiind in suma de 5.549.931,54 lei, fără taxa pe valoare adăugata si având înscrisa o taxa pe valoare adăugata de 1.074.180,30 lei; taxa pe valoarea adăugata in suma de 1.074.180,30 lei a fost înscrisa in decontul de TVA aferent lunii aprilie 2011 - declarația 300 - ca fiind colectata si în declarația informativa 394 ca fiind o tranzacție purtătoare de TVA, fiind declarata de către ambele societăți comerciale; factura a fost considerata, de ambele societăți, ca fiind una "de avans" având în vedere înțelegerea pârtilor si acceptarea ofertei emise de către BUILDING EXIM SRL către M. SA, acceptare care deriva din notificare; aceasta factura a fost evidențiata in contabilitatea ambelor societăți, obligațiile fiscale generate de tranzacție fiind achitate integral de către . - in speța taxa pe valoare adăugata datorata; această factura a fost emisa in avans, cu intenția de a perfecta actele ulterior, după obținerea documentelor necesare la notar (extras CF, certificate sarcini fiscale, etc); după emiterea ei am constatat ca perfectarea actelor in forma autentica nu a mai fost posibila, datorita unor inadvertențe la cadastru si faptului ca nu am putut obține actele necesare realizării notariale a tranzacției in totalitatea lor; la data de 30.04.2014, BUILDING EXIM SRL mi-a notificat existentă facturii numărul 504/29.04.2011, rămasa ca emisa in avans si nestornată contabil si fiscal, cu solicitarea sa fie stomata ca urmare a rezilierii înțelegerii pârtilor; la data de 30.04.2014, ca urmare a notificării constatării faptului ca tranzacția nu se poate efectua, fapt care a dus la revocarea înțelegerii dintre cele doua parii, am emis o factura storno, numărul 693, prin care repuneam operațiunea contabil si fiscal, suma de 5.549.931,54 lei, fără taxa pe valoare adăugata si având înscrisa o taxa pe valoare adăugata de 1.074.180,30 lei; ca urmare a acestei tranzacții mi-a rezultat o taxa pe valoare adăugata colectata negativa, cum este normal de altfel, in suma de 1.074.180,30 lei, aferenta tranzacției, plătită de altfel de mine in anul 2011;
Ca urmare o acestor operațiuni/fenomene economice, a depus cerere de restituire a taxei, cerere care i-a fost respinsă, în mod incorect, întrucât nu i-a fost acordat dreptul de ajustare a bazei și de deducere, implicit, pentru suma de 1.074.180,30 lei.
A considerat că, in realitate, pe fondul cauzei, organele de control au constatat eronat ca nu are drept de deducere, pentru ca, in opinia sa, din aplicabilitatea ari 138 coroborat cu ari. 145 cod fiscal, suma de 1.074.180,30 lei este deductibila fiscal.
A arătat că potrivit articolul 138, din legea 571/2003, codul fiscal: "...Baza de impozitare se reduce în următoarele situații: a) în cazul desființării totale sau parțiale a contractului pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, înainte de efectuarea acestora, dar pentru care au fost emise facturi în avans; b) în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum și în cazul desființării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauza ca urmare a unul acord scris între părți sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau în urma unui arbitraj...".
Cu privire la existenta contractului a arătat faptul ca art. 138 din legea 571/2003 nu precizează forma contractul si nici faptul ca el trebuie sa existe in forma scrisa, ca atare contractul poate exista in forma sa nescrisa, reprezentând in realitate înțelegerea pârtilor, așa cum a fost ea si derivând din documentele care o conțin in realitate.
În situația actuala, înțelegerea (contractul) referitoare la bunuri si la preț a existat, fiind data de cererea de oferta, contraoferta si acceptarea ofertei, documente atașate, arătând fără echivoc înțelegerea care a avut loc cu privire la vânzarea terenului din ., in suprafața de 18.078 mp, cu prețul de 247,58 lei/mp. Ca atare se prezuma ca intre parii a existat cu siguranța o promisiune de vânzare cumpărare, adică o promisiune sinalagmatica de vânzare cumpărare, deci un contract.
Promisiunea sinalagmatica de vânzare-cumpărare este contractul prin care părțile se obligă reciproc să încheie în viitor, în forma autentică cerută de lege sau stabilită de părți de comun acord pentru însăși formarea contractului, într-un termen determinat sau nedeterminat, o vânzare-cumpărare ale cărei elemente esențiale (lucru vândut și preț) au fost deja convenite. Promisiunea sinalagmatica de vânzare-cumpărare este un contract nenumit (nereglementat în mod expres de lege), asta nu înseamnă însă ca el nu exista in practica si ca nu se utilizează in forma scrisa sau nescrisa a lui.
Art. 1295 arată faptul ca "...Vinderea este perfecta intre parți si proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, in privință vânzătorului, îndată ce părțile s-u învoit asupra lucrului si asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat si prețul incă nu se va fi numărat. In materie de vindere de imobile, drepturile care rezulta prin vinderea perfecta intre părți, nu pot a se opune, mai înainte de transcriptîunea actului, unei a treia persoane care ar avea si ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut..."
Toate acestea concluzionează ca existenta înțelegerii si acceptarea ofertei (bun si preț) echivalează cu existenta tranzacției, deci, implicit a contractului, forma scrisa (transcriptîunea actului) fiind doar înscrisul care asigura opozabilitatea tranzacției fata de terți.
In lumina art. 138 din legea 571/2003 este evidenta si existenta unui "acord scris intre părți" cu privire la rezilierea înțelegerii, având in vedere notificarea adresata la data de 30.04.2014 de către BUILDING EXIM SRL, notificare in urma căreia a fost si emisa factura storno de către M. SA. Notificarea este considerata acceptata de către M. SA, implicit, deci rezulta fără echivoc "acordul pârtilor" având in vedere faptul ca M. SA a procedat imediat la emiterea unei facturi cu minus, factura care a fost si comunicata societății BUILDING EXIM SRL si înregistrata contabil de către ambele societăți comerciale, acestea recunoscând tranzacția.
A considerat aplicabile prevederile art. 138 si deductibila suma de 1.074.180,30 lei, întrucât ajustarea bazei impozabile este admisibila si posibila, interpretarea organului de control fiind eronata.
Articolul 145, aliniatul (2) "...Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni..." litera (a) "...operațiuni taxabile...". Raportat la prevederile acestui articolul, organul de control nu a aplicat corect legea si prevederile codului fiscal, datorita următoarelor aspecte: - nu a ținut cont de întreaga operațiune economica, contabila si fiscala, întrucât, așa cum am explicat, factura 693/30.04.2014 este emisa ca o consecința a emiterii facturii fiscale 504/29.04.2011; - Operațiunea inițiala (emiterea facturii 504/29.04.2011) a fost impozabila întrucât s-a colectat o taxa pe valoare adăugata de valoare egala, in speța in suma de 1.074.180,30 lei odată cu emiterea acestei facturi, aceasta fiind declarata si inserata in decontul de TVA aferent lunii aprilie 2011, aspecte verificate deja de către inspectorii fiscali;- in speța de fata nu se pune in discuție deducerea unei sume cu privire la taxa pe valoare adăugata, in mod direct ci doar ajustarea bazei de impunere cu privire la taxa pe valoare adăugata colectata, in senul micșorării ei, potrivit ort. 138, ca urmare a anularii unor operațiuni comerciale/contracte;- operațiunea in sine nu are ce "operațiuni taxabile" sa genereze întrucât este in realitate corecția unei operațiuni de avans realizate in anul 2011, este de timp emitere factura/emitere factura minus și nu se refera la operațiunile comerciale normale ale societății ci Ic vânzarea de active;
Operațiuni taxabile pot fi definite in realitate operațiunile generate de acum încolo de către anularea acestei operațiuni, întrucât pe viitor, se intenționează închirierea acestui teren de către societate. Cu privire Io aplicabilitatea art. 145, aliniatul (2) litera (a) legiuitorul nu distinge daca "operațiunile taxabile" trebuie sa se întâmple in trecut, prezent sau viitor, ca atare nu concluzia organelor fiscale cum ca operațiunea economica nu generează „ operațiuni taxabile” este prematură și lipsită de substanță economică atâta vreme cât nu demonstrează acest lucru și fără să facă o precizare la care se referă, la trecut, la prezent sau la viitorul bunului.
A arătat că stornarea este, fără îndoială însă, o consecință a emiterii facturii inițiale 507/29.04.2011, deci este evident ca stornarea se referă la operațiuni taxabile pentru ca emiterea facturii nr. 507/29.04.2011 a fost taxată la acel moment, anul 2011, așa cum însăși organul de inspecție menționează în decizia de impunere, fila ¼ unde arată că „ …urmare a emiterii facturii 504/29.04.2011 s-a colectat TVA de 1.074.180 lei”.
Cu privire la impactul nedeductibil sumei de 1.074.180 lei a arătat că în situația de față, din dispoziția organelor de control, așa cum rezultă din decizia de impunere, societatea reclamantă avea de plată în plus suma de 1.074.180 lei, din această tranzacție, în speță emiterea facturii storno 693/30.04.2014. ori, aceiași sumă de plată, a avut-o de plată prin colectarea TVA în sumă de 1.074.180 lei și la emiterea facturii considerate de avans 504/29.04.2011.
Rezultă așadar că pentru o operațiune care nu a fost finalizată juridic și economic( așa susțin organele de control), fiind doar o facturare de avans și o stornare a facturii de avans, avea de plată în mod incorect suma de 1.074.180 lei, fără nici un temei și fără ca societatea reclamantă să fi derulat o operațiune comercială.
A solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată, să se constate că decizia de impunere F-MH 287/12.08.2014 a fost emisă pentru nedatorate, determinate în mod incorect și să dispuneți, pe cale de consecință anularea deciziei F-MH 287/12.08.2014 și a tuturor actelor administrative fiscale emise în baza ei.
A anexat în dovedirea celor susținute un se de înscrisuri în copie, respectiv: extras site RECOM cu privire la societate, numărul_/04.09.2014; RIF F-MH 221/12.08.2014; decizia de impunere F-MH 287/12.08.2014; cererea de ofertă emisă de către Building Exim SRL; ofertă emisă de către M. SRL pentru terenul din ., cu privire la suprafață și preț; ofertă emisă de către Building Exim SRL ( ca răspuns la oferta primită) pentru terenul din ., cu privire la preț și termeni de vânzare; notificarea de acceptare a ofertei emisă de către M. SRL, pentru terenul din ., cu privire la suprafață, preț și termeni de vânzare; factura 504/29.04.2011 și factura 693/30.04.2014 și notificare Building Exim SRL cu privire la existența facturii 504/29.04.2011, ca avans, neînchisă, pentru terenul din ..
În drept și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile codului de procedură fiscală, codul fiscal, codul de procedură civilă și codul civil.
La data de 15.10.2014, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.
A formulat întâmpinare la cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta ., prin care a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. F-MH 287/12.08.2014 emisa de Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. si a tuturor actelor administrativ fiscale emise in baza ei.
A arătat că raportat la actul administrativ-fiscal a cărui anulare se solicita,a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata si a solicitat respingerea acesteia .
A arătat că în perioada 01.07._14, s-a desfășurat o inspecție fiscala parțiala la reclamanta ., având ca obiectiv verificarea documentelor si operațiunilor privind modul de calcul, de evidențiere si de plata a obligațiilor privind taxa pe valoarea adăugata aferenta perioadei 01.12._14.
Cu aceasta ocazie, organele de control ale AJFP M. au întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. F-MH 221/12.08.2014, in baza căruia a fost emisa Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala pentru persoane juridice nr. F-MH 287/12.08.2014,prin care au fost stabilite in sarcina reclamantei obligații suplimentare de plata in suma totala de 1.074.687 lei reprezentând TVA.
Împotriva Deciziei de impunere nr. F-MH 287/12.08.2014, reclamanta . a formulat plângerea prealabila înregistrata la AJFP M. sub nr. MH_/24.09.2014, solicitând admiterea contestației si anularea deciziei de impunere si a tuturor actelor administrativ-fiscale emise in baza ei.
In esența, reclamanta a susținut ca raportat la suma de 507 lei nu are obiecțiuni, aceasta fiind corect determinata de către organul de control, însă in ceea ce privește suma de 1.074.180 lei, aceasta a fost calculata in mod greșit de către organul de inspecție fiscala, ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor art. 138 coroborat cu art. 145 din Codul fiscal.
La data de 12.09.2014, reclamanta a înregistrat prezenta cerere de chemare in judecata pe rolul Tribunalului M., sub nr._ .
Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare: "(1) împotriva titlului de creanța, precum si împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac (...)".
Art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede ca: "inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata . sau ori . printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente (...), in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia".
Art. 210 Cod procedura fiscala prevede ca: "(1) In soluționarea contestației, organul competent se pronunța prin decizie sau dispoziție, dupa caz; (2) Decizia sau dispoziția emisa in soluționarea contestației este definitiva in sistemul cailor administrative de atac", iar conform art. 70 alin. (1) din același act normativ "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la "înregistrare", termen calificat de înalta Curte de Casație si Justiție, prin numeroase decizii de speța, ca fiind un termen de recomandare.
De asemenea, potrivit art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, poate fi atacata la instanța de contencios administrativ numai decizia emisa in procedura prealabila.
Or, având in vedere faptul ca, la data de 12.09.2014, cand a fost inregistrata pe rolul Tribunalului M. prezenta acțiune, nu numai ca procedura de soluționare a contestației formulata de reclamanta pe cale administrativa impotriva Deciziei de impunere nr. F-MH 287/12.08.2014 emisa de AJFP M. nu era finalizata, nefiind emisa decizia de soluționare a contestației de către organul fiscal competent - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., dar conform datei înregistrării contestației prealabile la AJFP M. (24.09.2014), reclamanta nici măcar nu parcursese procedura prealabila reglementata imperativ de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, este evidenta prematuritatea formulării prezentei contestații.
Procedura administrativa de soluționare a contestațiilor impotriva actelor administrativ-fiscale, reglementata de dispozițiile art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, este o procedura administrativa prealabila, iar nu o jurisdicție speciala administrativa, in sensul prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituția României, la care partea ar putea renunța. Ea are un caracter obligatoriu, iar nu facultativ, nerespectarea acesteia atrăgând inadmisibilitatea acțiunii in contencios administrativ. Textele din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.
In condițiile in care s-ar aprecia ca admisibila contestarea in instanța a deciziei de impunere, mai inainte de soluționarea acesteia de către organul fiscal emitent sau ierarhic superior, recursul grațios ar fi fără finalitate. Or, toate prevederile legale trebuie interpretate în sensul în care produc efecte și nu în sensul în care ajung să fie lipsite de efect.
Prin urmare, raportat la cele menționate anterior, acțiunea reclamantei este prematur introdusa, instanța de judecata nefiind in măsura sa analizeze legalitatea sumelor stabilte ca obligație de plata suplimentara in sarcina reclamantei prin decizia de impunere contestata, cata vreme organul fiscal nu a procedat la o asemenea analiza.
Este adevărat ca instanțele de contencios administrativ au obligația generala de a examina legalitatea actelor administrative contestate de parti. Insa chiar daca aceasta obligație presupune, in unele cazuri, modificarea soluției date de organul administrativ emitent al actului, nu se poate trage concluzia ca instanțele de contencios administrativ sunt obligate sa soluționeze cererile pe care organul administrativ emitent are obligația de le soluționa. O asemenea obligație ar lipsi de conținut obligația autorităților administrative de a soluționa contestațiile formulate de persoanele vătămate impotriva actelor administrative pretins nelegale. Abia ulterior, daca soluția data de organul administrativ este contestata, instanța poate proceda la analiza legalității acestor acte administrative.
De altfel, exista in aceasta materie o jurisprudență constanta a înaltei Curți de Casație si Justiție in sensul inadmisibilitatii unor astfel de acțiuni (cu titlu de exemplu: decizia nr. 3197/17.06.2010 in dosar nr._, titlu de exemplu: decizia nr. 3197/17.06.2010 in dosar nr._, decizia nr. 1447/12.03.2010 in dosar nr._ etc).
In concluzie, raportat la obiectul acțiunii si la dispozițiile art. 218 alin. (2) Cod procedura fiscala, a solicitat ca instanța de judecata sa constate inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata, prin inexistenta unei acțiuni care sa vizeze actul administrativ admisibil a fi contestat, respectiv decizia de soluționare a contestației ce urmează a fi emisa de DGRFP C. in procedura prealabila, acțiune reglementata imperativ atat de Legea nr. 554/2004, cat si de OG nr. 92/2003, astfel ca instanța nu se poate pronunța cu privire la fondul pricinii, respectiv la criticile punctuale dezvoltate de reclamanta in cererea de chemare in judecata privind nelegalitatea deciziei de impunere.
Raportat la argumentele de fapt si de drept dezvoltate in prezenta întâmpinare, a solicitat sa se constatate ca cererea de chemare in judecata este prematur formulata si, în consecința, să se admită excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin prezenta întâmpinare, respingând acțiunea ca inadmisibila.
A anexat prezentei, in copie conforma cu originalul: -decizia de impunere nr.F-MH 287/12.08.2014; - raport de inspecție fiscala nr. F-MH 221/12.08.2014 și contestația administrativa prealabila nr. MH65768/24.09.2014.
Analizând înscrisurile aflate la dosar Tribunalul M. reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată contestatorul ., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației împotriva constatărilor organului de inspecție fiscală prezentate în RIF F-MH 221/12.08.2014 și a deciziei de impunere F-MH 287/12.08.2014, iar prin întâmpinarea depusă la data de 15.10.2014 (fila 25) ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. a invocat neefectuarea procedurii prealabile.
Potrivit art. 205 C.proc.civ., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ-fiscale se poate formula contestație potrivit legii.Totodată, conform art. 209 alin. 1 lit. a din același act normativ, contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrativ-fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează de către organele competente(…).
Art. 218 alin. 2 din OG 92/2003 prevede că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios-administrativ competentă în condițiile legii.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate, pentru anularea deciziilor de impunere privind obligații de plată la bugetul local, contestatorul trebuia să se adreseze cu o contestație la organul de soluționare, iar împotriva deciziei pronunțate de acesta cu plângere la instanța de contencios administrativ.
În materia contestării în justiție a actelor administrativ fiscale a fost instituită o procedură prealabilă specială reglementată de Cod procedură fiscală, obiectul acțiunii în contencios administrativ limitându-se la atacarea deciziei de soluționare a contestației.
Așa cum a statuat, în mod repetat, Curtea Constituțională (decizia 188/2004 și decizia nr. 409/2004), această procedură din OG 92/2003 este o cale administrativă de atac, fără caracter jurisdicțional și în consecință, parcurgerea ei este obligatorie.
Parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune, în acest sens înscriindu-se și jurisprudența constantă a Î.C.C.J. (decizia nr. 4373/2011, decizia nr. 1658/2012 secția C.).
O acțiune privind anularea deciziei de impunere adresată direct instanței de contencios administrativ fiscal, în situația în care nu s-a solicitat și anularea deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere apare ca inadmisibilă, cu consecința admiterii excepției și a respingerii cererii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea de chemare în judecată privind pe contestatoarea ., cu sediul in Dr. Tr. S., .. 24, jud. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul in Drobeta Turnu Severin, Piața R. N. nr.1, jud. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal RIF F-MH 221/12.08.2014 și decizia de impunere F-MH 287/12.08.2014.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC
Data 1912.2014.
Op date 2626/2006.
| ← Pretentii. Sentința nr. 977/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
