Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 21-10-2014, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 981/274/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 612/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. O.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul-intimat I.-I. TERITORIAL NR.6 împotriva sentinței nr.158/31.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Orșova în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimata-petentă .>
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-petentă prin avocat R. S., lipsind apelantul-intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorull intimatei-petente precizează că se impune rectificarea citativului, în sensul că intimata-petentă este . nu N. D. care este directorul societății.
Instanța ia act de precizarea apărătorului intimatei și dispune rectificarea citativului, în sensul că intimata-petentă în prezenta cauză este . nu N. D. – director general . cum din eroare a fost acesta conceptat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat R. S. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Consideră că a existat o justificare pentru faptul că, conducătorul auto a avut scos acel card din aparat și chiar inspectorii apelantului au scris că s-au respectat timpii de condus, constatându-se doar o pauză pentru perioada cât acel card a fost scos din aparat. Totodată s-a făcut dovada că șoferul societății era în acea perioadă în concediu.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la data de 20.09.2013, petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.09.2013, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, a arătat că în data de 10.09.2013 autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea sa, a fost oprit pentru control în localitatea Orșova de către inspectorii I., conducătorul auto prezentând la control cardul tahograf din care reieșea activitatea sa din ultimele 28 zile, iar în urma analizei s-a constatat că în perioada 19.08._13 acesta a avut cardul scos din aparatul tahograf.
A precizat că i s-a solicitat justificarea pentru perioada respectivă, conducătorul auto neprezentând în timp util formularul AETR deoarece era rătăcit cu alte documente, iar în momentul în care a fost găsit și conducătorul auto s-a prezentat la inspectorii I., aceștia demaraseră procedura de sancționare și i-au comunicat că sunt formulare cu regim special ce nu pot fi anulate decât de instanțele judecătorești.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 10.09.2013 (filele 2-3), declarațiile numiților G. S. (fila 5) și R. F. (fila 4), certificat constatator de la Oficiul Registrului Comerțului (filele 8-15 din dosarul nr._ ).
Intimata a depus întâmpinare la data de 05.11.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării a arătat că în fapt, la data de 10.09.2013, la controlul efectuat de către inspectorii I. – I. Teritorial nr.6 pe DN6, km 370, loc. Orșova a fost depistată petenta . care efectua transport rutier contra cost de marfă în baza copiei conforme nr._ cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ condus de G. S.. În urma verificării documentelor aflate la bordul autovehiculului s-a constatat neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, respectiv diagrama aferentă zilei în curs și cele corespunzătoare perioadei precedente de 28 zile pentru perioada 19.08._13, faptă ce constituie contravenție conform art. 8 alin.1 pct.31 din OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare.
A mai arătat că în cadrul controlului din data de 10.09.2013, conducătorul auto nu a prezentat înregistrările tahografice pentru perioada 19.08._13, iar în cazul în care a desfășurat alte activități, petenta era obligată să completeze certificatul de desfășurare a activității stabilit prin Decizia (CE) nr. 959/2009, prin dactilografiere, care se semnează înaintea fiecărei curse și se păstrează împreună cu înregistrările tahograf la bordul vehiculului, certificat pe care conducătorul auto nu-l deținea, nefiind deci în măsură să-l prezinte la cererea inspectorului.
A învederat instanței că înregistrările tahografului sunt sursa principală de informații în cadrul controalelor în trafic. Lipsa înregistrărilor se poate justifica numai în cazurile în care înregistrarea tahografului, inclusiv introducerea de date manual, nu a fost posibilă din motive obiective. În astfel de cazuri trebuie întocmit un certificat care să confirme respectivele motive.
A precizat că inspectorul de trafic întocmește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției doar în baza tuturor documentelor care îi sunt prezentate de către conducătorul auto în momentul controlului, inspectorul de trafic ar fi avut obligația să îl ia în considerare, dar acest certificat nu a fost prezentat de către conducătorul auto.
În final, a menționat că aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând are un scop educativ întrucât impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii.
În drept a invocat prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, OMT nr. 1058/2007, Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CEE) nr. 3825/1985.
A anexat următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la 10.09.2013 (filele 32-33 din dosarul nr._ ), confirmare de primire (fila 34 din dosarul nr._ ), formular de control în trafic (fila 35 din dosarul nr._ ), certificat de înmatriculare autovehicul (fila 36 din dosarul nr._ ), certificate de desfășurare a activității (filele 37-38 din dosarul nr._ ), împuternicire nr._ din 17.06.2013 (fila 39 din dosarul nr._ ).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare la data de 21.11.2013, prin care a invocat nulitatea procesului verbal sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2001.
În momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct, la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității actului sancționator.
A susținut că în cazul în care contravenientul nu este de față, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
A mai arătat că nu au fost înștiințați cu privire la posibilitatea de a fi prezent un reprezentant al petentei la completarea actului constatator, împrejurare de natură a o vătăma.
De asemenea, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, față de dispozițiile art. 7 și 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Prin încheierea de ședință din data de 25.01.2014, instanța admis excepția litispendenței și a dispus atașarea dosarului_ la dosarul nr._ .
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și a dispus, din oficiu, administrarea probei testimoniale în cadrul căreia a fost audiat martorul G. S..
Judecătoria Orșova, prin sentința nr.158/31.03.2014 a admis în parte plângerea, a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 4000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Instanța de fond a reținut în esență că sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, acesta cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act.
S-a mai reținut că este neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petentă constând în imposibilitatea de a formula obiecțiuni la încheierea procesului-verbal de contravenție. Nefiind un motiv nulitate prevăzut expres de legislația contravențională, revine petentei sarcina de a dovedi în primul rând producerea unei vătămări, iar apoi faptul că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea întregului act sancționator. Or petenta nu a făcut o atare dovadă și, mai mult, a invocat în mod generic existența unei vătămări fără a indica în concret în ce constă acesta. Nu în ultimul rând, nu se impune anularea actului întrucât a avut posibilitatea de a critica procesul-verbal de contravenție sub toate aspectele pe calea plângerii contravenționale care face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește nesemnarea actului de către un martor-asistent, instanța a reținut aceleași argumente pentru care procesul-verbal nu este lovit de nulitate, și anume faptul că petenta nu a făcut dovada vătămării rezultate din nerespectarea acestei exigențe legale.
În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, analizată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a constatat că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Prin urmare, procesul-verbal legal întocmit face dovada celor reținute în cuprinsul său până la proba contrarie, cel sancționat contravențional fiind ținut să facă proba contrarie. Acest mod de abordare se întemeiază considerentul că săvârșirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator - persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea.
Aceasta nu înseamnă că de plano nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarația unui singur martor.
Cu toate acestea, instanța a reținut că petenta nu a răsturnat prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție. Declarația martorului G. S. a fost înlăturată întrucât nu se coroborează cu cele susținute de către petentă prin chiar cererea introductivă de instanță. Astfel, petenta a precizat că martorul se află „în recuperări”, în timp ce acesta din urmă a declarat că nu a efectuat curse în perioada respectivă pentru că nu au existat comenzi. De asemenea, instanța a apreciat că este neverosimilă versiunea prezentată de acesta, și anume că a găsit înscrisurile solicitate de către inspectorul intimatei imediat după ce acesta a început să completeze formularul tipizat. Nu în ultimul rând, înscrisul depus la fila 29 în dosarul nr._ nu are dată certă, iar petenta nu a produs o altă dovadă din care să rezulte momentul la care a fost întocmit.
În consecință, instanța a apreciat că în mod just a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a constatat că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru această operațiune recurgându-se la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
S-a reținut că ulterior controlului, petenta a făcut dovada faptului că șoferul G. S. s-a aflat în concediu în perioada ce nu a putut fi verificată de către inspectorii intimatei la data de 10.09.2013, când s-a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză. De asemenea, nu au fost constatate abateri privind respectarea de către acesta a orelor de condus și repaus, aceste circumstanțe fiind de natură a reduce pericolul social concret al faptei contravenționale.
Față de aceste argumente, instanța a apreciat că se impune admiterea în parte a plângerii formulate și înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 4000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-intimat I.-I. TERITORIAL NR.6.
În motivarea apelului a susținut că fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o încălcarea foarte gravă a Regulamentului (CEE) nr.3821/1985 și constituie contravenție potrivit art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007, instanța de fond reținând din întregul material probator administrat în cauză că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
A mai susținut că fapta petentei este considerată de legiuitor ca o încălcarea foarte gravă a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, Regulamentului (CEE) nr.3821/1985 și Acordului AETR, nejustificându-se înlocuirea amenzii cu avertisment.
A arătat că înregistrările tahografului sunt sursa principală de informații în cadrul controalelor în trafic, iar lipsa înregistrărilor se poate justifica doar în cazurile în care înregistrarea tahografului, inclusiv introducerea manuală a datelor, nu a fost posibilă din motive obiective, iar în aceste cazuri trebuie întocmit un certificat de atestare a activităților care să confirme aceste motive.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării a arătat în estență că art.8.1 pct.31 din Regulamentul (CEE) nr.3821/1985 se referă strict și limitativ la neprezentarea în trafic a diagramei tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital. În speță, documentul solicitat la control viza justificarea pentru perioada de timp în care cardul a fost scos din aparat, document care nu este prevăzut în enumerarea art.8.1 pct.31. În mod corect instanța de fond a reținut că la dosar s-a prezentat justificarea pentru perioada respectivă, în sensul că șoferul se afla în concediu la 10.09.2013, astfel că nu putea avea cardul tahografic introdus în aparat.
A mai arătat că având în vedere că nu s-a produs un pericol social concret și nu s-a periclitat siguranța rutieră, șoferul respectând timpii de odihnă și de condus, ținând cont și de principiul proporționalității, în mod corect a fost înlocuită sancțiunea contravențională a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Analizând apelul formulat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.476-480 NCPC, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.09.2013 petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, constând în aceea că la data de 10.09.2013, în urma controlului autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei, șoferul acesteia, G. S., nu a prezentat numărul necesar de diagrame tahografice sau documente justificative pentru perioada 19.08._13.
Examinând procesul verbal de contravenție contestat, tribunalul reține că nu există cazuri de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, acesta fiind legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, tribunalul apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă că petenta se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa, în condițiile în care aceasta nu a administrat probe prin care să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În consecință, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că în mod just a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007.
Cu privire la sancțiunea aplicată, tribunalul apreciază că față de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei este una mult prea aspră, instanța de fond apreciind în mod corect că având în vedere că ulterior controlului, petenta a făcut dovada faptului că șoferul G. S. s-a aflat în concediu în perioada ce nu a putut fi verificată de către inspectorii intimatei la data de 10.09.2013, când s-a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză și de asemenea nu au fost constatate abateri privind respectarea de către acesta a orelor de condus și repaus, aceste circumstanțe sunt de natură a reduce pericolul social concret al faptei contravenționale, în speță fiind suficientă aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului.
Pentru considerentele expuse anterior tribunalul apreciază apelul ca nefondat și urmează ca în baza dispozițiilor art.480 alin.1 NCPC să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul-intimat I.-I. TERITORIAL NR.6 împotriva sentinței nr.158/31.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Orșova în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimata-petentă .>
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.10.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. P. | Judecător, A. O. | |
Grefier, L. A. Pereși |
Red. A.O./Tehn. L.A.P.
4 ex – 18.12.2014
Cod operator 2626/2006
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3202/2014. Tribunalul... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1479/2014.... → |
|---|
