Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2271/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2271/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 2467/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentință Nr. 2271/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier D. V.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. NAȚIONAL AL AGENȚILOR DE POLIȚIE – pentru I. A. M. și pe pârâții I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, M. Administrației și Internelor București și I. G. al Poliției de Frontieră București, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamantul S. NAȚIONAL AL AGENȚILOR DE POLIȚIE – pentru I. A. M. a chemat în judecată pe pârâții I. Județean de Poliției de Frontieră M. și I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei cuvenite si neachitate ce reprezintă valoarea financiara neimpozabila a orelor lucrate de repaus săptămânal si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementările in vigoare nu se lucrează, ca urmare a nealocării acesteia pentru ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii si pana la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii actualizata cu indicele de inflație de la data scadentei si până la data efectuării plații precum si plata lunara a acestora începând cu această dată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că, reclamantul este angajat al Inspectoratului Județean de Politie de Frontiera M. având calitatea de funcționar public cu statut special.
Potrivit prevederilor art.l32 alin. l din Codul Muncii actualizat: "repausul săptămânal se acorda in doua zile consecutive, de regula sâmbăta si duminica", art.134 din același act normativ stabilește ca zilele de sărbătoare legala in care nu se lucrează, ca fiind: "1 si 2 ianuarie, prima si a doua zi de Paste, 1 mai, 1 decembrie, prima si a doua zi de C., 2 zile pentru fiecare din cele doua sărbători religioase anuale declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine pentru persoanele aparținând acestora".
A specificat faptul că membrii de sindicat in numele cărora a formulat acțiunea, in calitate de polițiști, si-au desfășurat si își desfășoară activitatea inclusiv in zilele de repaus săptămânal si sărbători legale.
Pentru aceasta situație art.l37 din Codul Muncii actualizat prevede:
l)Salariaților care lucrează in unitățile prevăzute de art.135 precum si la locurile de munca revăzute la art.136 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător in următoarele 30 de zile.
2)În cazul in care, din motive justificative, nu se acorda zile libere, salariații, beneficiază, pentru munca prestata in zilele de sărbătoare legala de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru".
In ceea ce privesc normele speciale specifice activității de polițist, după ce Legea nr.360/2002 "Privind Statutul Polițistului actualizata stabilește la art.39 alin.l ca: "Durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămâna stabilita astfel încât sa se asigure continuitatea serviciului polițienesc si refacerea capacității de munca, in condițiile prevăzute de lege". Ordonanța lr.38 din 30.02.2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor prevede in art.l6 alin.l ca:
"Orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de polițiștii încadrați in funcții de înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere si funcționari publici de execuție se vor plați cu un spor din salariu de baza după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru;
b) b)100% din salariul de baza pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc»; orele lucrate in zilele de repaus săptămânal sau in celelalte zile in care in conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează.
Deși a fost abrogata O.G nr.38/30.01.2003 in noua Lege nr.330/2009 privind salarizarea unica se prevede expres același lucru, conform Art. 20, munca prestata in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale si în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările in vigoare nu se lucrează in cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de baza al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată si plătită nu se compensează si cu timp liber corespunzător.
În aplicarea si detalierea dispozițiilor normative de mai sus art.27 alin.4 din Acordul privind raporturile de serviciu pentru personalul M., prevede:
În situația in care pentru orele lucrate peste durata programului normal de lucru nu există posibilitatea compensării cu timp liber corespunzător, orele respective se plătesc cu: un spor de 75% din salariul de baza pentru primele doua ore și un spor de 100% pentru următoarele ore precum si pentru activitatea desfășurata în zilele de sâmbăta, duminica, sărbătorile legale si declarate nelucrative. Numărul orelor plătite nu poate depăși 360 ore anual, plata acestora efectuându-se de regula cu ocazia plății salariului din luna în care s-au efectuat pe baza pontajului aprobat de șeful nemijlocit dar a mai târziu de 3 luni".
În același sens sunt si prevederile Ordinului nr.577 din 08.08.2008 privind programul lucru al polițiștilor, formele de organizare si acordarea repausului săptămânal, care prevede la art. 10 că orele de serviciu prestate de polițist peste durata prevăzuta Ia art.2 alin.l se consideră ore suplimentare si se plătesc sau se compensează cu timp liber corespunzător dispozițiilor legale privind salarizarea polițiștilor.
În cazul de fata reclamantul deși si-a desfășurat activitatea inclusiv in zilele de repaus săptămânal si sărbători legale conform programului de lucru stabilit prin dispoziția șefilor ierarhici nu au primit nici contravaloarea sporului de 100% nici compensarea cu timp liber corespunzător".
Se solicită să se țină cont de prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 1415/2009 prin care se pronunța neconstituționalitatea art. 30 alin. 7 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice care prevedea suspendarea plații orelor lucrate suplimentare si in zilele de repaus săptămânal cat si in zilele de sărbători legale pe anul 2010.
Menționează faptul că, potrivit art. 2 alin. l pct. J din Legea nr.554/2004 republicata cu modificările si completările ulterioare :"plângerea prealabila este cererea prin care se solicita autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare după caz reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ in sensul revocării sau modificării acestuia".
Precizează că, potrivit art. 54 din Legea nr. 554/2003 :" cererile si actele de procedura ale organizațiilor sindicale in fata instanțelor judecătorești sau actele de procedura Întocmite pentru acestea sunt scutite de taxa de timbru".
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 39 din Legea nr.360/2002, art. 16 din OG nr.38 din 30.01.2003, Ordinul MAI nr. 577/08.08.2008, pe prevederile Codului Muncii si ale celorlalte acte normative menționate.
La data de 06.04.2012 pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că reclamantul, este funcționar public cu statut special, respectiv polițist, iar referitor la programul normal de lucru al polițiștilor, zilele de repaus, orele suplimentare și modalitatea compensării acestora, consideră că se impun următoarele precizări:
Legea Nr. 360/2002 privind statutul polițistului, prevede la art.44 că: serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu iar polițistul este obligat sa se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afară acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii."
De asemenea, prevederile art. 39, alin. l și 2 din Legea Nr. 360/2002 privind Statutul polițistului statuează că: ..Durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână"",
Potrivit dispozițiilor art. 33, alin. l din Legea Nr. l88/1999 republicată și actualizată "Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poale depăși 360 într-un an.""
In aplicarea acestor dispoziții legale, programul de lucru, formele de organizare ale acestuia și acordarea repausului săptămânal, s-au stabilit prin Ordinul M.A.I. Nr.577/08.08.2008, publicat în M.O. nr. 618 din 22.08.2008, care prevede următoarele: " durata programului de lucru al polițistului este, de regulă, 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta și duminica.
Durata maximă legală a programului de lucru nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv, orele suplimentare.
Orele de serviciu prestate de polițist peste durata prevăzută la art. 2 alin. (I) se considera ore suplimentare și se plătesc sau se compensează cu timp liber corespunzător.
Programul de lucru este stabilit astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliției și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege.
Intre două zile de muncă, timpul de repaus acordat polițistului nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
Pentru polițiștii care desfășoară activitatea în schimburi, precum și pentru cei care desfășoară activități operative se asigură în cursul unei luni cel puțin un repaus săptămânal, sâmbăta și duminica, în zile consecutive.
Orele efectuate în scopul asigurării serviciului de permanență se compensează prin acordarea de timp liber corespunzător, în zilele imediat următoare, iar când nu este posibil, șeful unității, pe baza unei planificări, acordă zilele de recuperare în următoarele 60 de zile lucrătoare. "
Referitor la pretențiile reclamantului, consideră că se impune o delimitare a perioadelor pentru care se solicită plata drepturilor salariale întrucât aceste drepturi sunt reglementate de acte normative distincte.
In ceea ce privește perioada 08.12._09, actul normativ care reglementa salarizarea polițiștilor, inclusiv a reclamanților, este O.G. nr. 38/ 2003 privind salarizarea, alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 16 din actul normativ anterior indicat „orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de polițiștii încadrați în funcții de înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere și funcționari publici de execuție se vor plăti cu un spor din salariul de bază, după c urmează: 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru, 100% din salariul de bază pentru orele următoare.
Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Munca prestată potrivit alin. (1) poate fi compensată cu timp liber corespunzător, la cererea polițistului, în condițiile în care orele nu au fost plătite.
Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a se depăși 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite (ministerul n.n.) și cu încadrarea în fondurile bugetare.
In ceea ce privește perioada 01.01 — 31.12.2010, salarizarea polițiștilor a fost reglementată de Legea - cadru nr.330/ 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 20 din Legea nr.330/ 2009, " Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător", însă, potrivit dispozițiilor art.30 alin.7 din același act normativ: "Prevederile art. 19 alin.2, art.20 și art.24 nu se aplică în anul 2010".
Referitor la perioada 01.01 - 31.12.2011, salarizarea reclamantului pentru perioada sus-menționată este reglementată de Legea - cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicată prin Legea nr.285/ 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care la art. 9 alin. l prevede faptul că: "In anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.""
Referitor la motivele invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, consideră că pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2011, având în vedere prevederile art. 30 alin. 7 din Legea nr. 330/ 2009, precum și cele ale art. 9 alin. l din Legea nr. 285/ 2010, pretențiile acestuia sunt total nefondate, iar pentru perioada 08.12.2008 – 31.12.2009, având în vedere și precizările de mai sus, mai învederăm onoratei instanțe următoarele:
Conform art. 15 alin. l) din O.M.A.I. Nr. 577/2008, în cursul unei luni calendaristice, polițiștilor li s-a acordat un repaus săptămânal, sâmbăta și duminica, în zile consecutive.
Mai mult, în lunile în care durata programului de lucru a depășit 168h, polițiștilor li s-a acordat, în plus, un repaus de 12 h, pe lângă repausul aferent fiecărei ture lucrate.
Concluzionând, din interpretarea textelor legale cu incidență în cauză, reiese că plata orelor suplimentare se poate efectua numai în situația în care, efectuarea acestora a fost dispusă în scris de către șeful ierarhic, condiție neîndeplinită în litigiul dedus judecății, reclamantul S.N.A.P. aflându-se într-o gravă eroare de interpretare legislativă, confundând orele suplimentare, cu programului normal de lucru în ture de serviciu (schimburi) de 12 h - cu repaus 24h și 48h, în baza unor planificări și în conformitate cu legislația în vigoare.
Orele lucrate de polițiști în aceste condiții se încadrează în prevederile art.2 ale Ordinul M.A.I. Nr.577/2008, respectiv în programul de lucru normal, polițiștii fiind compensați cu timpul liber/repaus, imediat după executarea serviciului, așa cum am precizat anterior. Afirmația reclamantului, conform căreia polițiștii care au lucrat în schimburi de serviciu, inclusiv în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care nu se lucrează conform legii, „ nu au putut primi în compensare timp liber corespunzător" este falsă.
Mai mult decât atât, dacă pentru zilele lucrate în schimburi în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care nu se lucrează conform legii, polițiștii ar fi fost compensați, pe lângă repausul aferent de 24h și 48h acordat conform planificărilor lunare, (în funcție de tura de serviciu), cu alte zile de repaus în plus, s-ar fi ajuns în situația în care, aceștia fiu ar fi putut complini programul normal de 40h de muncă pe săptămână și cuantumul minim obligatoriu de 168h pe lună, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, pentru a putea fi plătiți Integral.
În drept, pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara nu și-a întemeiat întâmpinarea.
La aceeași dată pârâtul, I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră București și al Ministerului Administrației și Internelor București.
Prin încheierea de ședință din data de 19.04.2012 instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâți a Ministerului Administrației și Internelor București și a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră București.
La data de 31.05.2012 pârâtul M. Administrației și Internelor București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea acesta a solicitat ca instanța de judecată să examineze și să se pronunțe cu privire la următoarele excepții:
Excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Național al Agenților de Poliție, pentru următoarele considerente: în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social „organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol „în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora".
Având în vedere dispozițiile imperative ale actului normativ anterior menționat, precum și faptul că reclamantul nu a făcut dovada împuternicirii scrise din partea membrilor de sindicat în numele cărora a formulat acțiunea, a apreciat că se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, pentru următoarele considerente:
Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes. Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului (M.A.I.) și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, concretizat în speță în drepturi bănești, ca rezultat al raportului de serviciu încheiat de persoana în numele căreia a fost formulată acțiunea.
Or, în prezenta cauză, M. Administrației și Internelor nu figurează ca subiect al raportului serviciu încheiat de membrul reclamantului.
Raportat la obiectul prezentei cauze, a învederat faptul că stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Precizează că, în situația în care instanța de judecată ar admite ca întemeiată și fondată acțiunea ce are obiectul prezentei cauze, dreptului persoanei în numele căreia a fost formulată acțiunea, îi corespunde obligația corelativă de plată a acestora, ce cade în sarcina instituției publice pârâte ce are personalitate juridică și cu care reclamantul are raporturi de serviciu, și nu în sarcina Ministerului Administrației și Internelor.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Face precizarea că I. Județean al Poliției de Frontieră M. (al cărui conducător avea calitatea de ordonator terțiar de credite), în cadrul căruia își desfășura activitatea și persoana în urnele căreia a fost formulată acțiunea, a fost desființat prin Legea nr. 280/2011.
În acest context, apreciază că unitatea care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății este I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara (unitate care a solicitat instanței introducerea în prezenta cauză, în calitate de pârât a Ministerului Administrației și Internelor), în calitate de structură care a preluat drepturile și obligațiile I.J.P.F. M., care în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 265/2010 pentru modificarea O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, cu modificările și completările ulterioare, are personalitate juridică, iar conducătorul acestuia este ordonator terțiar de credite.
Conform pct. 2 lit. a) din Anexa nr. 6 la Ordinul M.A.I. nr.205/21.09.2011 ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul I.T.P.F. Timișoara, sunt în competența exclusivă a șefului acestui inspectorat.
Prin urmare, opinează că nu se poate reține că atât instituția centrală, cât și structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
A solicitat să se constate faptul că în sarcina ordonatorilor principali de credite există o obligație legală de a asigura in bugetele instituțiilor din subordine sumele dispuse de fată instanța de judecată prin titluri executorii a fi plătite terților, ceea ce însă nu înseamnă că ordonatorii principali de credite sunt obligați să stea în judecată în toate litigiile în care sunt implicate structurile din cadrul M.A.I. pentru simplul motiv că, față de acestea, își exercită atribuțiile aferente calității de ordonator principal de credite.
În consecință, având în vedere că membrul reclamantului face parte din cadrul Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara, unitate, cu personalitate juridică, al cărei șef este ordonator terțiar de credite, raportat la prevederile legale anterior menționate, M. Administrației și Internelor nu poate avea calitate procesuală pasivă, neavând nici o atribuție în stabilirea și acordarea drepturilor reprezentând plata orelor suplimentare solicitate de reclamant.
In cazul în care se va respinge excepția invocată, pe fondul cauzei, a susținut că, potrivit art. 16 alin. 3 din OG nr. 38/2003, munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. 1 se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a se depăși 120 ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.
Prin urmare, reclamantul este obligat să dovedească faptul că munca peste durata normală a timpului de lucru a fost efectuată în baza unor dispoziții scrise ale ordonatorului terțiar de credite, în condițiile existenței unui buget aprobat și al refuzului instituției de a compensa timp liber corespunzător, la cererea polițiștilor, munca prestată.
Învederează faptul că O.G. nr. 38/2003 a fost abrogată de Legea – Cadru nr. 330/2009, care rândul ei, a fost abrogată de Legea – Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit 1 fonduri publice.
Face precizarea că actul normativ care a abrogat O.G. nr. 38/2003, precum și cel aplicabil in prezent (Legea – Cadru nr. 284/2010), au preluat dispozițiile privind reglementarea drepturilor de natură salarială care fac obiectul prezentului litigiu, acestea stabilind că acordarea sporurilor pentru munca suplimentară și munca de noapte prestate de către polițiști, se face în același condiții.
Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 și 2 din Legea – Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „orele prestate peste durata normală a timpului de lucru către personalul încadrat în funcții de execuție sau de conducere se compensează cu timp liber corespunzător, iar în cazul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut compensată cu timp liber corespunzător, aceasta se plătește în luna următoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de bază".
A.. 2 al aceluiași articol prevede că „munca prestată peste durata normală a timpului de lucru și sporul prevăzute la alin. 2 se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, fără a se depăși 360 de ore anual. în cazul prestării de ore suplimentare este un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau. după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii".
De asemenea, potrivit art. 18 alin. 2 din Legea – Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea uitară a personalului plătit din fonduri publice, „plata muncii prestate peste durata normală a lupului de lucru se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, fără a se depăși 360 de ore anual. în cazul prestării de ore suplimentare, peste un umăr de 180 de ore, anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii".
O noutate a Legii nr. 285/2010 o reprezintă dispozițiile art. 9 care menționează faptul că „munca suplimentară efectuata peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Având în vedere cele de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 1169 din vechiul C.civ. membrul reclamantului - funcționar public cu statut special din cadrul Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara, este obligat să dovedească că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru a fost efectuată în baza unor dispoziții scrise ale ordonatorului terțiar de credite, în condițiile existenței unui buget aprobat și al refuzului instituției de a compensa cu timp liber corespunzător, la cererea polițiștilor, munca prestată.
În drept, pârâtul M. Administrației și Internelor București nu și-a întemeiat întâmpinarea.
Pârâtul, I. G. al Poliției de Frontieră București a formulat întâmpinare prin care respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
De asemenea acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră.
Așa după cum se arată în cererea de chemare în judecată, reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră M., unitate cu personalitate juridică, potrivit art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră", anterior modificării prin Legea nr. 280/2011. Așadar raporturile de serviciu s-au născut între reclamant și I. Județean al Poliției de Frontieră M., iar drepturile salariale sunt solicitate în baza acestor raporturi.
Precizează faptul că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 280 din data de 07.12.2011 privind modificarea Legii nr. 265/2010 pentru modificarea OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru abrogarea art. 4 alin 4 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și pentru modificarea și completarea OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și a OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României a avut loc reorganizarea instituțională a Poliției de Frontieră Române astfel că I. Județean al Politiei de Frontieră M. a fost desființat, fiind înființat totodată I. T. al Politiei de Frontieră Timișoara, unitate cu personalitate juridică, ce se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale IJPF M..
In acest context, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere calitatea distinctă de subiect de drept a Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara, apreciază că, în speță, I. G. al Poliției de Frontieră nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății. Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
Totodată apreciază că nu are calitate procesuală pasivă având în vedere calitatea instituției de ordonator secundar de credite potrivit Anexei nr. 1 din Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. S/205 din 21.09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și calitatea Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara de ordonator terțiar de credite potrivit Anexei nr. 6 din actul normativ menționat anterior, cu modificările și completările ulterioare, precum și faptul că reclamantul nu și-au desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră și luând în considerare principiul disponibilității, apreciază că, în speță, instituția nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății.
Anexa nr. 15 din același act normativ stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. Administrației și Internelor. Astfel, potrivit pct. 2 lit. a ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată de controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
Prin urmare, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara, sunt în competența exclusivă a șefului acestei instituții, care este ordonator terțiar de credite.
Pe fondul cauzei, învederează că, în fapt, reclamantul, este funcționar public cu statut special, respectiv polițist, iar referitor la programul normal de lucru al polițiștilor, zilele de repaus, orele suplimentare și modalitatea compensării acestora, consideră că se impun următoarele precizări:
Legea Nr.360/2002 privind statutul polițistului, prevede la art.44 că: "(l)Serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu. (2) Polițistul este obligat sa se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afară acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii. "
De asemenea, prevederile art. 39 alin. l și 2 din Legea Nr. 360/2002, privind Statutul polițistului statuează că: „Durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână",
Potrivit dispozițiilor art. 33, alin. l din Legea Nr. 188/1999 republicată și actualizată "Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăși 360 într-un an".
În aplicarea acestor dispoziții legale, programul de lucru, formele de organizare ale acestuia și acordarea repausului săptămânal, s-au stabilit prin Ordinul M.A.I. Nr.577/08.08.2008, publicat în M.O. nr. 618 din 22.08.2008, care prevede următoarele:
„Durata programului de lucru al polițistului este, de regulă, 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta și duminica. (2) Acordarea zilelor de odihnă săptămânală ce se cuvin polițistului, în zile consecutive, poate fi amânată, în mod excepțional, numai dacă interesele serviciului o impun, cel mult de două ori într-o lună, fără a depăși 30 de zile de la data la care persoana a fost la program.
Durata maximă legală a programului de lucru nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepție, durata programului de lucru poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pentru o perioadă de referință de 3 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. "
"Orele de serviciu prestate de polițist peste durata prevăzută la art 2 alin. (1) se consideră ore suplimentare și se plătesc sau se compensează cu timp liber corespunzător, conform dispozițiilor legale privind salarizarea polițiștilor. "
„Caracterul permanent și obligatoriu al serviciului polițienesc obligă polițistul ca pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afara acestuia, în situații temeinic justificate.
Programul de lucru este stabilit astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege.
Intre două zile de muncă, timpul de repaus acordat polițistului nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive. "
Pentru polițiștii care desfășoară activitatea în schimburi, precum și pentru cei care desfășoară activități operative se asigură în cursul unei luni cel puțin un repaus săptămânal, sâmbăta și duminica, în zile consecutive.
,, Orele efectuate în scopul asigurării serviciului de permanență se compensează prin acordarea de timp liber corespunzător, în zilele imediat următoare, iar când nu este posibil, șeful unității, pe baza unei planificări, acordă zilele de recuperare în următoarele 60 de zile lucrătoare. "
Referitor la pretențiile reclamantului, consideră că se impune o delimitare a perioadelor pentru care se solicită plata drepturilor salariate, întrucât aceste drepturi sunt reglementate de acte normative distincte.
1. In ceea ce privește perioada 08.12._09, actul normativ care reglementa salarizarea polițiștilor, inclusiv a reclamantului, era O.G. nr. 38/ 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 16 din actul normativ anterior indicat „orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de polițiștii încadrați în funcții de înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere și funcționari publici de execuție se vor plăti cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru și 100% din salariul de bază pentru orele următoare..
Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Munca prestată potrivit alin. (1) poate fi compensată cu timp liber corespunzător, la cererea polițistului, în condițiile în care orele nu au fost plătite.
Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a se depăși 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite (ministerul n.n.) și cu încadrarea în fondurile bugetare ..."
In ceea ce privește perioada 01.01 - 31.12.2010, salarizarea polițiștilor a fost reglementată de Legea - cadru nr.330/ 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 330/2009, " Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător."
Însă, potrivit dispozițiilor art. 30 alin.7 din același act normativ: "Prevederile art. 19 alin. 2, art.20 și art.24 nu se aplică în anul 2010".
Referitor la perioada 01.01 - 31.12.2011, salarizarea reclamantului pentru perioada sus-menționată este reglementată de Legea - cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicată prin Legea nr. 285/ 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care la art. 9 alin. l prevede faptul că: "In anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Referitor la motivele invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, consideră că pentru perioada 01.01._11, având în vedere prevederile art.30 alin.7 din Legea nr. 330/ 2009, precum și cele ale art. 9 alin. l din Legea nr. 285/ 2010, pretențiile acestuia sunt total nefondate, iar pentru perioada 08.12.2008 – 31.12.2009, având în vedere și precizările de mai sus, mai învederează instanței următoarele:
Conform art. 15 alin. l) din O.M.A.I. Nr.577/2008, în cursul unei luni calendaristice, polițiștilor li s-a acordat un repaus săptămânal, sâmbăta și duminica, în zile consecutive.
Mai mult, în lunile în care durata programului de lucru a depășit 168h, polițiștilor li s-a acordat, în plus, un repaus de 12 h, pe lângă repausul aferent fiecărei ture lucrate.
Concluzionând, din interpretarea textelor legale cu incidență în cauză, reiese cu claritate că plata orelor suplimentare se poate efectua numai în situația în care, efectuarea acestora a fost dispusă în scris de către șeful ierarhic, condiție neîndeplinită în litigiul dedus judecății, reclamantul S.N.A.P. aflându-se într-o gravă eroare de interpretare legislativă, confundând orele suplimentare, cu programului normal de lucru în ture de serviciu (schimburi) de 12 h – cu repaus 24h și 48h, în baza unor planificări și în conformitate cu legislația în vigoare.
Orele lucrate de polițiști în aceste condiții se încadrează în prevederile art. 2 ale Ordinul M.A.I. Nr. 577/2008, respectiv în programul de lucru normal, polițiștii fiind compensați cu timpul liber/repaus, imediat după executarea serviciului, așa cum am precizat anterior. Afirmația reclamantului, conform căreia polițiștii care au lucrat în schimburi de serviciu, inclusiv în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care nu se lucrează conform legii, „nu au putut primi în compensare timp liber corespunzător" este falsă.
Mai mult decât atât, dacă pentru zilele lucrate în schimburi în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care nu se lucrează conform legii, polițiștii ar fi fost compensați, pe lângă repausul aferent de 24h și 48h acordat conform planificărilor lunare, (în funcție de tura de serviciu), cu alte zile de repaus în plus, s-ar fi ajuns în situația în care, aceștia nu ar fi putut complini programul normal de 40h de muncă pe săptămână și cuantumul minim obligatoriu de 168h pe lună, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, pentru a putea fi plătiți integral.
În consecință, având în vedere faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul programului normal de muncă, consideră că pretențiile acestuia sunt neîntemeiate, întrucât la nivelul fostului I.J.P.F. M. au fost aplicate dispozițiile art.16 alin. 2 din O.G. nr.38/ 2003, cele prevăzute de art.30 alin. 7 din Legea nr. 330/ 2009, precum și cele ale art. 9 alin. l din Legea nr.285/ 2010, în sensul că munca prestată în schimbul normal de lucru în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, a fost compensată cu timp liber corespunzător.
În drept, pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră București nu și-a întemeiat întâmpinarea.
La data de 27.06.2012 reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că solicită obligarea pârâților la plata sumei cuvenite și neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pe perioada 08.12._11, dată la care a fost introdusă acțiunea și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, precum și plata lunară a acestora începând cu această dată.
La data de 09.09.2013 reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: notă de calcul și fișe de pontaj lunar pentru perioada decembrie 2008 – noiembrie 2011.
Prin încheierea de ședință din data de 30.10.2013 instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză întocmit de expert P. C. fiind depus la dosar la data de 18.03.2014 și la care pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara a formulat obiecțiuni.
La data de 23.05.2014 expertul P. C. a depus la dosar răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă.
La data de 11.06.2014 pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii.
La data de 16.06.2014 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată respectiv obligarea pârâtului I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara la plata sumei de 8509 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, sumă ce reprezintă valoarea netă a orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pe perioada 08.12._11, actualizată cu inflația până la data plății.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 C.p.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată atât de M. Administrației și Internelor, cât și de I. G. al Poliției de Frontieră București, se apreciază ca întemeiată urmând să fie admisă în condițiile în care reclamantul este funcționar public cu statut special, polițist, are raporturi de serviciu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, care a preluat drepturile și obligațiile fostului Inspectorat Județean al Poliției de Frontieră M. în baza L. 280/2011 în urma reorganizării instituționale a Poliției de Frontieră, iar obiectul cauzei îl reprezintă drepturi salariale.
D. fiind că, pentru existența calității procesuale pasive trebuie să existe o identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic iar pârâtul M.A.I. și I.G.P.F. București nu figurează ca subiect al raportului de serviciu încheiat cu reclamantul, acțiunea formulată împotriva acestor pârâți urmează să fie respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având în vedere că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, nu se mai impune analizarea celorlalte susțineri care privesc fondul cauzei și nici excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Național al Agenților de Poliție, invocată de către M.A.I.
De altfel, prin înscrisul depus la dosar – fila 38, reclamantul a făcut dovada că a împuternicit S. Național al Agenților de Poliție să promoveze prezenta acțiune.
Pe fondul cauzei, se constată că, reclamantul solicită contravaloarea orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pentru perioada 08.12.2008 – 08.12.2011.
Pentru perioada solicitată drepturile salariale ale reclamantului au fost reglementate prin acte normative distincte.
Astfel, pentru perioada 08.12.2008 – 31.12.2009, actul normativ care reglementa salarizarea polițiștilor, a fost OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, care, în art. 16, stipulează că, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de polițiștii încadrați în funcții de înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere și funcționari publici de execuție, se vor plăti cu un spor din salariul de bază de 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru și 100% din salariul de bază pentru orele următoare.
Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Pentru perioada 01.01. – 31.12.2010, salarizarea polițiștilor a fost reglementată de Legea cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și care, în art. 20, stabilește că munca prestată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite, munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
În același act normativ, respectiv art. 30 al. 7, se prevede că, dispozițiile art. 19 al. 2, art. 20 și art. 24, nu se aplică în cursul anului 2010.
Pentru perioada 01.01. – 31.12.2011, salarizarea reclamantului este reglementată de Legea Cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și L. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, această din urmă lege stabilind la art. 9 al. 1, faptul că în anul 2011 munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus citate, pentru perioada ianuarie 2010 – 31 decembrie 2011, legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea plății pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, situație în care acțiunea reclamantului pentru această perioadă este neîntemeiată.
Cât privește perioada 08.12.2008 – 31.12.2009, dată când salarizarea polițiștilor era reglementată de OG 38/2003, se apreciază că, în speță, sun incidente dispozițiile art. 16 teza a II-a în conformitate cu care „cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează”.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, în perioada 08.12.2008 – 31.12.2008, reclamantul a lucrat 32 ore în zilele de sâmbătă și duminică și 0 ore în zilele de sărbători legale, iar în perioada 01.01.2009 – 31.12.2009, reclamantul a prestat un număr de 493 ore în zilele de sâmbătă și duminică și 28 ore în zilele de sărbători legale, suma netă ce i se cuvine actualizată cu rata inflației până în luna martie 2014, inclusiv, este în cuantum de 3441 lei.
Pentru aceste ore, conform verificărilor efectuate de către expertul desemnat în cauză, reclamantului nu i s-a acordat timp liber corespunzător, contrar susținerilor pârâtului (raport expertiză – obiectivul 3, fila 117-118 dosar).
Pe de altă parte, timpul liber corespunzător se acordă la cererea polițistului or, o astfel de cerere, nu a fost formulată de către reclamant.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, se constată că singura condiție impusă de textul legal pentru plata acestui spor este ca orele să fie prestate în una din zilele de mai sus și nu să fie prestate peste durata normală a timpului de lucru așa cum susține pârâtul.
OG 38/2003, deși face referire la regimul zilelor de repaus, nu-l descrie în detaliu, caz în care se va avea în vedere cadrul general în materie și anume Codul muncii, în condițiile în care prevederile mai sus citate sunt, de fapt, o aplicație în cazul funcționarului public cu statut special a dispozițiilor generale cuprinde în art. 132 din C. muncii.
Astfel, art. 132 al. 1 și 3 din C. muncii, stabilește că repausul săptămânal presupune două zile consecutive obligatoriu de odihnă, de regulă sâmbăta și duminica.
Există și posibilitatea acordării acestor libere și în alte zile decât sâmbăta și duminica însă, în această situație, se prevede plata unui spor la salariu, spor reglementat art. 16 teza a doua din OG 38/2003.
Acordarea a altor două zile libere pe săptămână nu este de natură să înlăture obligația de a plăti sporul prevăzut de OG 38/2003.
Serviciul specific al reclamantului impune o prezență permanentă, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale, orele lucrate de către reclamant în aceste situații fiind efectuate conform dispozițiilor zilnice ale șefului de sector privind planificarea serviciului pe perioada 08.12.2008 – 31.12.2009, iar munca astfel prestată a fost evidențiată și recunoscută de către pârât, situație în care neemiterea unei dispoziții scrise de către șeful ierarhic nu șterge munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau cele de sărbătoare legală și nici drepturile reclamantului prevăzute de lege.
Referitor la existența unor fonduri bugetare cu această destinație, din expertiza dispusă în cauză, rezultă că bugetul de venituri și cheltuieli aparținând pârâtei a fost detaliat pe articolele și alineatele clasificației economice și nu pe tipuri de cheltuieli pentru a putea identifica exact dacă au existat alocații bugetare pentru plata orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și în cele de sărbători legale, nefiind cuprinse, distinct, în îndrumarul de încadrare a cheltuielilor bugetare pe articole și alineate însă, și dacă nu au fost alocate fonduri cu această destinație, în condițiile în care s-a dovedit că reclamantul a prestat muncă în condițiile speciale prevăzute de lege, nu se poate concluziona că se anulează dreptul reclamantului.
În raport de aceste considerente instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată de către reclamant, să oblige pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara să-i plătească reclamantului contravaloare ore lucrate în zile de repaus săptămânal sau în celelalte zile, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pe perioada 08.12.2008 – 31.12.2009, sumă actualizată la data plății.
Se va respinge acțiunea față de pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției de Frontieră București ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți.
Văzând și disp. art. 274 C.p.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Administrației și Internelor și I. G. al Poliției de Frontieră București.
Respinge acțiunea față de pârâții M. Administrației și Internelor București cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, sector 1 și I. G. al Poliției de Frontieră cu sediul în București, ., sector 6.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. Național al Agenților de Poliție, invocată de către pârâta M. Administrației și Internelor București.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. Național al Agenților de Poliție în numele și pentru I. A. M., cu sediul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara cu sediul în Timișoara, .. 49, județul T..
Obligă pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara să-i plătească reclamantului contravaloare ore lucrate în zile de repaus săptămânal sau în celelalte zile, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pe perioada 08.12.2008 – 31.12.2009, sumă actualizată la data plății.
Obligă pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara să plătească reclamantului suma 600 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac ce se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
C. T.
Grefier,
D. V.
Red. C.T. Tehno. D.V
6ex/01.07.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 2411/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
