Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1437/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1437/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 353/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1437/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul F. G. și pe pârâtele P. D. T. S., Administrația Națională a Penitenciarelor București și M. Justiției, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) al-13-lea salariu la plata premiului anual aferent anului 2010.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. V. Ș. pentru pârâta P. D. T. S., lipsă fiind reclamantul F. G. și pârâtele Administrația Națională a Penitenciarelor București și M. Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier de ședință după care, conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art.95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției netimbrării acțiunii invocată de pârâta P. D. T. S..
Consilier juridic P. V. Ș. având cuvântul solicită admiterea excepției netimbrării, arătând că reclamantul trebuia să achite taxa de timbru prev. de OUG nr. 80/2013.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Națională a Penitenciarelor.
Consilier juridic P. V. Ș. având cuvântul solicită respingerea excepției.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției prematurității acțiunii invocată de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Consilier juridic P. V. Ș. având cuvântul, lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției prescripției acțiunii invocată de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Consilier juridic P. V. Ș. având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Consilier juridic P. V. Ș. având cuvântul lasă la aprecierea instanței.
Instanța invocă din oficiu lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Consilier juridic P. V. Ș. având cuvântul lasă la aprecierea instanței.
Nemaifiind cereri, probe sau lămuriri de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic P. V. Ș. solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată, având în vedere că prin decizia nr. 21/2013, s-a pronunțat ÎCCJ în care a arătat majorările salariale pe anul 2011 nu mai pot fi acordate. A arătat că Legea nr.284/2010 a abrogat Legea nr.330/2009. În cazul în care se admite acțiunea, solicită să fie admisă și cererea de chemare în garanție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 20.01.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul F. G. a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtelor P. Dr. Tr. S. în solidar cu Administrația Națională a Penitenciarelor București la plata premiului anual aferent anului 2010,cunoscut sub denumirea "al 13-lea salariu", reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivare a arătat că dreptul la premiul anual aferent anului 2010, denumit și "al 13-lea salariu", a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul 2010, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
A menționat că este angajat al pârâtei P. D. T. S., iar în perioada 01.01.2010 până la 31.12.2010 nu a fost sancționat disciplinar și nu a fost suspendat sau înlăturat din funcție pentru neîndeplinirea corespunzătoare a activităților profesionale.
A invocat art.25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a prevăzut acordarea acestui drept în ceea ce îi privește pe salariații - funcționari publici din cadrul Penitenciarului Dr. Tr. S..
A menționat faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, și ulterior a fost abrogată prin Legea nr.285/2010, care a intrat în vigoare la 31 decembrie 2010.
Referitor la acest drept care a fost pe deplin realizat și efectiv la expirarea ultimei zile a anului 2010, astfel cum rezultă din prevederile art. 25 alin.4 din Legea nr.330/2009, conform cărora, ""plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. "(perioada fund 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010).
A considerat că în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care legea nouă o are față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune ca să nu fie desființate sau modificate, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă la momentul încheierii lor, așa cum este în speța dedusă soluționării.
A învederat așa cum rezultă din interpretarea acestor texte rezultă că dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale drepturilor omului, la care România este parte, conținând dispoziții mai favorabile decât acestea din urmă, au obligația să ignore aceste prevederi și să aplice cu prioritate dispozițiile din reglementarea internațională mai favorabilă.
În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în cauză, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. "
Potrivit dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, la data 31.12.2010 erau în vigoare îi erau aplicabile și reclamantului, iar dreptul acesta fiind expres stabilit prin acest act normativ, consider că dreptul la al 13-lea salariu aferent anului 2010 este un drept câștigat.
Față de toate motivele invocate a solicitat obligarea pârâtelor P. D. T. S. în solidar cu Administrația Națională a Penitenciarelor București M. Justiției, la calculul si plata dreptului salarial constând în premiul anual pe 2010, prevăzut de art.25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sumă reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. I din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile art.15 alin.2, art.20, art.41 alin.2, art.44 toate din Constituția României, Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, art.211 din Legea nr. 62/ 2011 a dialogului social, republicată.
În dovedire a anexat următoarele înscrisuri: copie plângerea prealabilă, răspuns plângere prealabilă.
La data de 24.01.2014 pârâta P. D. T. S. a formulatîntâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca fiind nelegală, nefondată și netemeinică.
A invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că prin decizia nr. 21/2013 ÎCCCJ a admis recursul în interesul legii, solicitând respingerea acesteia.
A solicitat pe cale de excepție anularea cererii ca netimbrată potrivit art. 16 din OUG nr. 80/2013.
Pe cale de consecință a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar să fie respinsă acțiunea ca nefondată, netemeinică, nelegală și inadmisibilă.
A anexat următoarele înscrisuri: decizia nr. 21/2013 a ICCJ și sentința nr. 5473/2013 a Tribunalului M. pronunțată în dosarul nr._/101/2013.
La data de 04.02.2014 a formulat întâmpinare reclamantul F. G. prin care a solicitat admiterea acțiunea în forma întocmită și depusă la instanță, respingerea excepțiile de inadmisibilitate invocate de pârâtă, iar cu privire la prevederile legii nr.330/2009 ca fiind abrogată de Legea nr. 284/2010, art.39, deoarece dispozițiile art.25 din Legea nr.330/2009, au fost valabile pe întreaga perioadă a anului 2010, urmare acestui fapt se poate reține ideea că reclamantul a dobândit calitatea de titular al acestui „bun" la expirarea anului 2010.
ÎCCJ a stabilit că în interpretarea și aplicarea art. 8 din Legea nr. 285/2010, „premiul pentru anul 2010, a fost inclus in majorările salariale stabilite pentru anul 2011,nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementari", în speța de față dispozițiile art. 8 din Legea nr.285/2010 nu pot fi considerate că nu au instituit o amânare a plății acestor sume,legiuitorul folosind terminologia clară și lipsită de orice echivoc „nu se mai acordă",prin urmare, se impune a cerceta dacă prin modul concret de reglementare s-a realizat o compensare a acestor sume(compensarea având funcția de stingerea datoriei).
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la plata premiului anual aferent anului 2010, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
La data de 10.02.2014 a formulat întâmpinare pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta P. D. T. S., ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare, unitățile subordonate au personalitate juridică, iar directorii acestora au calitate de ordonatori terțiari de credite.
A arătat că în calitatea sa de ordonator secundar de credite, Administrația Națională a Penitenciarelor elaborează și fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine.
Cu privire la rolul Administrației Naționale a Penitenciarelor, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, este numai acela de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și P. D. T. S., și de a-l propune spre avizare ministrului justiției.
A învederat că cererea de chemare în judecată a reclamantului F. G., având ca obiect calculul și plata premiului aferent anului 2010, în principal, față de pârâta P. D. T. S., unde este încadrat ca funcționar public cu statut special, nu poate să atragă de plano obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor la plata unor sume de bani, numai prin prisma calității sale de ordonator secundar de credite.
A învederat că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată cu atât mai mult cu cât Administrația Națională a Penitenciarelor are deja calitatea de pârâtă în dosarul nr._, iar în consecință, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 134/2010, republicată privind codul de procedură civilă.
La data de 14.02.2014 a formulat întâmpinare pârâta M. Justiției, la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. G..
În motivare a arătat că, prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu M. Justiției și alți reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând premiul anual aferent anului 2010, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, solicitând respingerea acțiunea ca neîntemeiată.
A solicitat să se aibă în vedere decizia nr. 21 în dosarul nr. 16/2013 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări."
Prin Legea nr. 285/2010, în vigoare din 01 ianuarie 2011, care a prevăzut în mod expres, la art. 8, că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.
Potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „ pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea."
Pentru anul 2011 a fost adoptată Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, astfel, art.8 din Legea nr.285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că „ ... se menține în continuare existența unei amenințări la adresa stabilității economice a țării, deci, implicit, la adresa securității naționale, în acest sens, Curtea având în vedere expunerea de motive la legea criticată..." care prevede, printre altele, că în contextul crizei economice efectele măsurilor stabilite prin Legea nr. 118/2010 privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar nu au fost absorbite la nivelul preconizat, necesitând pentru anul 2011 aplicarea unor măsuri de corecție.
Față de aceste decizii de speță se desprinde principiul potrivit căruia conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturi salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. în momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Referitor la excepția netimbrării acțiunii, invocată prin întâmpinare, se reține că reclamantul are calitatea de funcționar public, iar obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea de drepturi salariale, astfel încât acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor, se reține că este întemeiată și va fi admisă.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul este funcționar public cu statut special, angajat al Penitenciarului D. T. S., iar obiectul acțiunii îl reprezintă plata unor drepturi bănești derivate din raporturile de serviciu.
Întrucât reclamantul are raporturi de serviciu cu P. D. T. S. se apreciază că obligația achitării drepturilor bănești aparține numai acestei instituții. Faptul că Administrația Națională a Penitenciarelor este ordonator secundar de credite, iar potrivit art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, nu conferă acestui pârât calitate procesuală pasivă în situația în care nu este titular de obligații în raportul juridic dedus judecății.
Întrucât va fi admisă această excepție, instanța nu va mai analiza excepțiile prematurității acțiunii, prescripției dreptului la acțiune și inadmisibilității acțiunii invocate de Administrația Națională a Penitenciarelor, întrucât au fost invocate de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, se reține că este întemeiată și va fi admisă pentru aceleași considerente.
Cu privire la fondul cauzei se reține că reclamantul este angajat al Penitenciarului D. T. S. și solicită obligarea pârâtelor la plata premiului anual aferent anului 2010.
Potrivit art.25 alin.1 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare până la data de 01.01.2011, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Conform art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Reclamantul invocă faptul că dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 se aplică retroactiv, fapt ce încalcă art.15 din Constituție și art.1 Cod civil.
Tribunalul reține că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Astfel, se constată că prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea prevederilor art.8 din Legea nr. 285/2010, constatând că „nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii”.
Mai mult, instanța reține că prin decizia nr.1655/28.12.2010, Curtea Constituțională a soluționat obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art.1 din lege, constatând că dispozițiile sunt constituționale.
Se constată astfel că, Curtea Constituțională a analizat printr-o decizie definitivă și general obligatorie constituționalitatea Legii nr.285/2010 situație în care nu pot fi reținute criticile reclamanților referitoare la încălcarea Constituției și în consecință nici cele privind încălcarea art.1 Cod civil.
Constatarea anterioară a constituționalității Legii nr.285/2010 nu împiedică însă judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 1 Protocol 1 al CEDO „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
Instanța reține că, în jurisprudența sa (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
În cauză, se constată că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Așadar, cum beneficiul premiului anual pe 2010 este astfel recunoscut de către legiuitor, fiind modificată numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, se apreciază că nu se încalcă art.1 din Protocolul 1 la Convenție.
Cu privire la plata premiului anual aferent anului 2010 s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/2013, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și, în consecință: ”Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”
Prin urmare, se apreciază că față de prevederile art.8 din Legea nr.285/2010, acțiunea formulată de reclamantul F. G. este neîntemeiată și în consecință, va fi respinsă.
Prin urmare, va fi respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de P. D. T. S. în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Justiției.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Justiției ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamantul F. G. CNP_, domiciliat în Dr. Tr. S., ., nr. 9A, ., . în contradictoriu cu pârâtele P. D. T. S., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 5, jud. M., Administrația Națională a Penitenciarelor București cu sediul în București, sector 2,.. 47 și M. Justiției cu sediul în București, sector 5, ..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de P. D. T. S. în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red. F.C.D./Teh. G.I.M.
6 ex./09.05.2014
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 862/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3179/2014.... → |
|---|
