Pretentii. Sentința nr. 1192/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1192/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 11847/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 1192/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier R. D.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul I. F. și pârâții S."I. FISCAL ORĂȘENESC VÎNJU M., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. I. pentru reclamant, lipsă fiind celelalte părți .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că nu este necesară administrarea de probe noi, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 din noul cod de pr. civilă
Avocat B. I., pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea cererii de chemare în judecată.
Instanța apreciază concludente și utile soluționării cauzei și în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.255 c.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisuri.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul avocat, sens în care depune la dosar chitanța din 26.02.2014.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 13.12.2013 reclamantul I. F. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Orășenesc Vînju-M., Direcția Regionala a Finanțelor Publice C. si Administrația F. pentru Mediu, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în suma de 1086 lei, taxa pe care a fost obligat să o plătească cu ocazia primei înmatriculări, în țară, a unui autovehicul second- hand, marca Ford Mondeo și dobânda aferentă acestei sume
În motivarea cererii a arătat că la data de 10.03.2009 a fost obligat sa plătească suma de 1086 lei cu chitanța nr._ drept taxa de poluare, pentru ca altfel i se refuză înmatricularea autovehiculului.
A mai arătat că această taxa i-a fost perceputa ilegal, contrar principiilor și normelor circulației mărfurilor în spațiul comunitar, precum și a principiului nediscriminării regimului de achiziționare a produselor străine față de produsele autohtone, fiind astfel încălcate principii de constituire si funcționare ale UE.
În dovedirea cererii a depus următoarele acte: adresa nr._/14.11.2013, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, certificat de înmatriculare, carte de identitate a vehiculului, traducere din limba franceză în limba română, copie CI a reclamantului.
L a data de 10.01.2014 Serviciul Fiscal Orășenesc Vînju M. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa specială în sumă de 1086,00 lei la Administrația Finanțelor Publice, taxă ce a fost calculată prin decizia de calcul a taxei de poluare, în temeiul OUG nr.50/2008.
Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare cu chitanța nr._ din 10.03.2009, și dobânda aferentă acestei sume, motivat de faptul că nu este conformă cu art.90 din TCE.
La data de 11.11.2013 reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe însă aceasta nu a fost restituită, motivarea organului fiscal fiind aceea că taxa achitată este conformă principiilor dreptului comunitar. (fila 3).
Instanța reține că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei pe poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar, respectiv art.90 din TCE.
În primul rând, instanța constată că începând cu 01.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona care a modificat Tratatul de instituire a Comunității Europene, acesta fiind redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art.90 din Tratat a fost renumerotat devenind art.110 din TFUE, cu același conținut.
Prin urmare, instanța va face referire la art.110 din noul Tratat privind funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat (actual art.110) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab initio,, trebuie însa enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente și compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 10.03.2009, reclamantul a achitat cu chitanța nr._ suma de 1086 lei, reprezentând taxa poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, autoturism care anterior fusese înmatriculat în respectiva țară.
Instanța constată că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, act normativ care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Conform art.4 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine:a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Modalitatea de calcul al taxei pe poluare pentru un anumit vehicul este indicată la art.6 din OUG nr.50/2008.
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare.
Constatând, deci că dispozițiile OUG nr.50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, instanța consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
Se apreciază astfel că reclamantul are dreptul la restituirea taxei pe poluare încasată cu încălcarea dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamant se reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70(1) din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene, fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente taxei pe poluare achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de către reclamantul I. F. în contradictoriu cu pârâtele Serviciul Fiscal Orășenesc Vînju M., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu, va obliga pârâtele să restituie reclamantului taxa pe poluare în cuantum de 1086,00 lei, precum și să-i plătească dobânda aferentă acestei sume calculată începând cu data plății taxei și până la data restituirii efective a acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art.453 c.pr.civ. instanța urmează a obliga pârâtele să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 812,00 lei, reprezentând onorariul de avocat și taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul I. F. domiciliat în satul B., orașul Vînju M., județul M. în contradictoriu cu pârâtele Serviciul Fiscal Orășenesc Vînju M. cu sediul în Vînju M., .,județul M., Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C. cu sediul în municipiul C., ..2, județ D., Administrația F. Pentru Mediu cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie suma de 1086 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții nr._/10.03.2009 emisă de AFP Vînju M., precum și dobândă legală calculată începând cu data de 10.03.2009 până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele să plătească suma de 812 lei cheltuieli de judecată către reclamant .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare,cale de atac ce se va depune la Tribunalul M. .
Pronunțată în ședința publică de la02.04.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. | ||
Grefier, R. D. |
RED. Ct
Tehnored. D.R.
Ex.5
Data 08.05.2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 624/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
