Pretentii. Sentința nr. 2869/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2869/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 2906/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2869/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. V.-E. și pe pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, pârât D. C., pârât A. M., având ca obiect anulare act administrativ anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, restituirea sumei de 1.187,00 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din data de ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 15.04.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul A. V. E. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația F. pentru Mediu București, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare precum și restituirea sumei de 1.187 lei, achitată cu chitanța . nr._ din 26.04.2014, calculată de la momentul plății respectiv 26.04.2009 și până la data restituirii efective,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul second hand marca FORD Tip GFJ // FIESTA Categ. Auto Ml, autoturism ce a fost înmatriculat pentru prima data la 24.02.1995, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, iar pentru a putea fi înmatriculat acest autoturism pentru prima data in România, mi s-a perceput o taxa de mediu in cuantum de 1.187,00 lei.
A arătat că a încercat soluționarea pe cale amiabila a acestui litigiu, solicitând Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara, sa-mi restituie suma plătită, însa aceasta a refuzat restituirea acestei sume.
Precizează că aceasta taxa este discriminatorie si ilegala raportata la dispozițiile art. 90(110) din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd ca " nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natura, superioară celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare", coroborate cu prevederile Legii 157/2005 si ale art. 148 alin. 2 din Constituție.
Potrivit art. 1 din OUG 1/2012, dispozițiile art. 2 lit. I, art. 4 alin. 2 si art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, se suspenda pana la data de 01.01.2013, astfel ca taxa de poluare nu mai este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si neînmatriculate in România, după aducerea lor in tara. Pentru autovehiculele deja înmatriculate in România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulteriore, ceea ce demonstrează ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale la import, iar, prin suspendarea acestor dispoziții legale rămân in vigoare aceleași dispoziții discriminatorii preluate din OUG 50/2008.
De asemenea, arată ca potrivit Jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara, impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90 ( 110) CE. trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni si a unei practici judecătorești constante, autoritățile romane au recunoscut nelegalitatea taxei de prima înmatriculare stabilita inițialprin Codul Fiscal - art. 214 ( 1-3), au abrogat articolele prin OUG 50/2008 si prin Legea nr. 9/2012, insa aceasta taxa rămâne in fapt aceeași, singura diferența fiind denumirea, modificarea din taxa speciala de prima înmatriculare in taxa de mediu sau taxa pentru emisiile poluante.
Prin Legea nr. 15/2005 România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria si României la Uniunea Europeana. Efectele acestei ratificări fiind reglementata de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicata, in conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive al U.E. si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor acrului de aderare.
In conformitate cu prevederile art. 90 (110) din Tratatele Comunității Europene "nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mare decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate si cele autohtone de natura similara.
Legea nr. 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art.l, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de administrația fondului pentru mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, art.4 stabilind situațiile in care intervine obligația de plata a taxei.
De asemenea, precizează ca potrivit Jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara, impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90 ( 110) CE. trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni si a unei practici judecătorești constante, autoritățile romane au recunoscut nelegalitatea taxei de prima înmatriculare stabilita inițial prin Codul Fiscal - art. 214 ( 1-3), au abrogat articolele prin OUG 50/2008 si prin Legea nr. 9/2012, însa aceasta taxa rămâne in fapt aceeași, singura diferența fiind denumirea, modificarea din taxa speciala de prima înmatriculare in taxa de mediu sau taxa pentru emisiile poluante.
Prin Legea nr. 15/2005 România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria si României la Uniunea Europeana. Efectele acestei ratificări fiind reglementata de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicata, in conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive al U.E. si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor acrului de aderare.
In conformitate cu prevederile art. 90 (110) din Tratatele Comunității Europene "nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mare decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate si cele autohtone de natura similara.
Legea nr. 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art. l, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de administrația fondului pentru mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, art.4 stabilind situațiile in care intervine obligația de plata a taxei,iar potrivit normelor comunitare:Art. 25 CE: " intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si Ia export sau taxele cu efect echivalent".Aceasta interdicție se aplica, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".Art. 28 CE: " intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent"".
Conform Jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90(110) din Tratatul Comunității Europene, trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90(110) din Tratatul Curții Europene se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioară celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor naționale si similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate in Romanía (second hand) cu ocazia vânzărilor ulteriore.
Practic, prin instituirea taxei pentru emisii poluante ( taxa de poluare in vechea norma juridica), indiferent de modalitatea de reglementare a ei conform art. 6 din Legea nr. 9/2012 si clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare stabilite prin art. 214 slin. 1-3 din Codul Fiscal si ulterior prin OUG 50/2008, singura diferența fiind denumirea, modificata succesiv din taxa speciala de prima înmatriculare in taxa de mediu, iar ulterior in taxa pentru emisii poluante.
De asemenea, prin avizul motivat din data de 28.11.2007 Comisia Europeana a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto (de prima înmatriculare), in sensul armonizării legislației romanești cu cea europeana.
Afirmația autorităților cum ca s-a recunoscut de catre Comisia Europeana ca taxa de poluare sub toate denumirile succesive instituite prin Codul Fiscal, OUG 50/2008, iar in cele din urma prin legea nr. 9/2012 ar corespunde normelor comunitare, este neîntemeiata, deoarece Comisia Europeana a solicitat in iunie 2009 României informații in legătura cu legislativa privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând ca legislația româneasca in materie are efect protecționist asupra industriei auto naționale. Aceasta solicitare a fost transmisa sub forma unei " scrisori de somare", prima etapa a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art. 226 din Tratatul Curții Europene.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat in " Afacerea T. impotriva României " ca taxa de poluare este pe fond incompatibila cu art. 110 T.F.U.E., iar noua legislație nu face decât sa dea o noua denumire respectivei taxe, fiind de natura evidentei ca si aceasta noua reglementare contravine flagrant normelor Comunității Europene".
Reclamantul mai precizează că, taxa de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România - stat comunitar de la data de 01. 01.2007, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele înmatriculare in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, dupa aducerea lor in tara. Pentru autovehiculele deja înmatriculate in România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulteriore, ceea ce demonstrează ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxa " echivalent" taxelor vamale la import, astfel fiind discriminatorie si ilegala.
In ceea ce privește capătul de cerere privind plata dobânzii fiscale solicit ca aceasta sa fie calculata de la data plații, respectiv 26.04.2009 si pana la data restituirii efective, având in vedere Decizia CEJ in cauza C-565/11- M. I..
Potrivit unei jurisprudente constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european ( cauza 199/82 - San Giorgio, cauza C -62/93, BP Soupergaz, cauzele reunite C -441/98 si C - 442/98, Michailidis).
In drept, își întemeiez acțiunea pe dispozițiile Legii 554/2004, Legea nr. 9/2012, OG nr. 92/2003, Constituția României, Tratatul Comunității Europene.
În dovedirea acțiunii a depus următoarele înscrisuri: carte de identitate a vehiculului, decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, chitanța . nr._, adresa nr._/26.03.2014.
La data de 29.08.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. în nume propriu și ca reprezentantă a Direcției Regională G. Regională a Finanțelor Timișoara a depus întâmpinare unde pe cale de excepție a solicitat constatarea lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regională G. Regională a Finanțelor Timișoara precum și constatarea lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, solicitând totodată citarea în calitate de pârât a Administrației Județene a Finanțelor Publice M..
În motivare arată că pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive în cauză întrucât referitor la capătul de cerere privind restituirea taxei pe poluare, raportat la domiciliul reclamantului, întrucât domiciliul reclamantului este în Drobeta Turnu Severin, invocând în acest sens Ordinul nr. 1899/22.11.2004 Cap II și OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara învederează că nu a emis nici un înscris care să fi fost contestat în prezenta cauză, reclamantul nesolicitând anularea vreunui înscris emis de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice T., motiv pentru care solicită scoaterea din cauză a D. Timișoara pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice T. învederează că în speță calitatea procesuală pasivă revine organului care a încasat taxa pentru emisiile poluante și pe care în prezent o deține Administrația F. pentru Mediu, iar taxa pe poluare respectivă s-a făcut venit la bugetul F. pentru Mediu gestionat de Administrația F. pentru Mediu,fiind virată încă de la sfârșitul lunii în care a fost efectuată plata în contul deschis la Trezoreria Sectorului 6 București pe numele Administrație F. pentru Mediu, ia prin urmare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara nu poate fi obligată la restituirea taxei pe poluare achitată de reclamant, întrucât acest organ fiscal nu mai deține suma achitată de reclamant.
În subsidiar, pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată, având în vedere faptul că la data de 15.03.2013 a intrat în vigoare OUG 9/2013 privind timbru de mediu pentru autovehicule care reglementează taxarea unitară a emisiilor poluante provenite de la autovehicule.
Timbrul de mediu pentru emisiile provenite de la autovehicule va fi plătit o singură dată, în mod nediscriminatoriu de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Precizează că art. 12 (1) din OUG 13/2013 în cazul în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind timbrul de mediu, calculat în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, se pot restitui sumele reprezentând diferența de sumă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta ordonanță de urgență, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat. Cuantumul sumei rezultate ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea timbrului se restituie în termenul de prescripție prevăzut de ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Acest principiu stabilit de art. 12 din OUG nr. 9/2013 rezolvă concomitent și chestiunea rambursării taxelor colectate cu încălcarea dreptului comunitar, asigurându-se restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa în forma veche ( taxa pe poluare, taxa pentru emisii poluante) neconformă dreptului comunitar și taxa în forma nouă timbru de mediu.
Restituirea integrală a taxelor achitate cu încălcarea dreptului comunitar se putea dispune doar în cazurile în care normele legale prin care au fost stabilite taxele neconforme ar fi fost încă în vigoare în prezent sau acestea ar fi fost total abrogate.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 12 din OUG nr. 9/2013 rezultă că în cazul în care timbrul de mediu calculat potrivit OUG nr. 9/2013 pentru aceleași autovehicul este mai mare decât taxa pe poluare achitată în temeiul OUG nr. 50/2008 contribuabilii nu au dreptul la restituirea nici unei sume din taxa pe poluare achitată, întreaga sumă rămânând la Fondul de Mediu cu titlu de timbru de mediu.
Mai precizează că cu privire la eventuala invocare de către reclamant sau de către instanță din oficiu a unei pretinse „aplicări retroactive a prevederilor art. 12 din OUG nr.9/2013 învederează faptul că acest lucru a fost tranșat de către Curtea Constituțională a României, care în soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, norma similară art. 12 din OUG nr. 9/2013 prin care se dispunea restituirea diferenței în sumă plătită între suma achitată de contribuabil cu titlu de taxa specială pentru autovehicule și cuantumul taxei pe poluare calculată conform O.U.G. nr 50/2008, prin deciziile nr. 499/2009nr.802/2009,nr.834/2009,nr.1596/2009 și nr. 1152/2010 a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, stabilind faptul că aceste prevederi legale nu încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică, iar pentru identitate absolută de rațiune, nici prevederile art. 12 din OUG nr. 9/2013 nu sunt neconstituționale, ele încălcând principiul neretroactivității legii.
De asemenea, solicită respingerea cheltuielilor de judecată ca nefondate, considerând că nu se află în culpă procesuală conform art. 541 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
La data de 26.03.2009 A. V. E. a achitat la Trezoreria Municipiului Timișoara suma de 1187 lei. Având în vedere că organele fiscale nu i-au restituit această sumă, reclamantul s-a adresat Tribunalului M. cerând înapoierea acestor bani la care să se adauge și dobânda fiscală aferentă acestei sume.
Potrivit art. 10 alin. 3 din legea 554/2004 în cazul litigiilor având ca obiect acte administrative, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau instanței de la domiciliul pârâtului. Există așadar un drept de apreciere recunoscut ca atare reclamantului în ceea ce privește sesizarea instanței: fie aceea de la domiciliul său ( domiciliind în Drobeta Turnu Severin competenta ar reveni Tribunalului M.), fie instanța de la sediul pârâtului acesta fiind în municipiul Timișoara, competența revenind Tribunalului T..,
Nu trebuie confundată competența teritorială cu normele care reglementează raporturile de drept substanțial, acestea din urmă fiind de natură a stabili persoana juridică îndreptățită de a figura ca pârât în proces. Ținând cont că plata a fost făcută la Trezoreria Municipiului Timișoara rezultă că raportul fiscal s-a născut între A. V. E. în calitate de contribuabil și A. Timișoara în calitate de autoritate fiscală. Rezultă așadar, că Administrația Județeană a Finanțelor Timișoara justifică îndriduirea de a figura ca pârât, cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește.
În schimb, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice T. nefiind implicată în raportul de drept fiscal născut între contribuabil și Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. nu justifica calitatea procesuală pasivă cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive pentru această pârâtă.
În ceea ce privește fondul pretenției se pune în discuție restituirea sumei de 1187 lei plătiți la 26.04.2009, la care să se adauge dobânda fiscală aferentă acestei sume.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004. Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Demersul administrativ la care persoana vătămată era obligată prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul direct la instanța de judecată.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei de poluare. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.
Potrivit art. 205 C.proc.civ. este îndreptățit la contestație atât cel care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând această dispoziție legală cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d C.proc.fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cum aplicarea taxei reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare, art. 110 Tratat CE, și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, rezultă că refuzul restituirii taxei, asimilată lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 C.proc.fiscală ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată la instanță după refuzul restituirii taxei.
În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Administrația F. pentru Mediu are în cauză calitate procesuală pasivă, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei de poluare calculată și plătită de reclamant, taxă pe care reclamantul solicită să-i fie restituită.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Astfel, „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Important este faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N., ca de altfel și hotărârea T., se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2011.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Prin faptul că un contribuabil a achitat o sumă de bani cu titlu de taxă de poluare, taxă care s-a dovedit ulterior nedatorată se naște un drept al contribuabilului de a obține dobânda fiscală aferentă sumei plătite. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat dobânda aferentă acestei sume, invocând cauza I..
Prin plata dobânzii fiscale aferentă sumei de 1187 lei se realizează reclamantului recuperarea integrală a prejudiciului pe care l-a încercat, prejudiciu determinat de faptul că începând cu data de 27.04.2009 banii respectivi nu s-au aflat în patrimoniul său.
Pentru aceste considerente, acțiunea va fi admisă și vor fi obligate pârâtele la plata sumei de 1187 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare la care se va adăuga dobânda fiscală aferentă acestei sume începând cu data de 27.04.2009.
Fiind în culpă procesuală, vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 518 lei, reprezentând taxa de timbru în sumă de 118 lei și onorariu de avocat în sumă de 400 lei, potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice T..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrația Județeană a Finanțelor Publice T..
Admite cererea formulată de reclamantul A. V. E. CNP_ cu domiciliul procedural ales la Cabinet Individual Avocat V. A. M., Drobeta Turnu Severin, ..17, ., etaj 2, . cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului Timișoara cu sediul în Timișoara, .. 9B, județul T. și Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în București, Spl. Independenței corp A, nr. 294, sector.6
Obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului 1187 lei, bani pe care i-a plătit la 26.04.2009 cu titlu de taxă de poluare.
Obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și Administrația F. pentru Mediu să plătească recalmatei dobânda fiscală aferentă sumei de 1187 lei, începând cu 27.04.2009.
Obligă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 558 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, A. C. N. |
A.N. 22 Octombrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1413/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 576/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
