Pretentii. Sentința nr. 153/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 153/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 7705/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 153/2014
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., A. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul personal, lipsă pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra cauzei de față.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 05.07.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul M. V. a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., A. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3765 lei reprezentând taxa specială de poluare pentru autoturismul second-hand achiziționat, cu dobânda legală și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand marca Opel Vectra și pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească o taxă de poluare la data de 04.12.2008 în valoare de 3765 lei. Precizează reclamantul că plata acestei taxe este o obligație derivată din reglementările Codului Fiscal, capitolul „Taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule”, reglementare în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Mai arată reclamantul că prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, iar din analiza dispozițiilor legale rezultă că taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu este percepută.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri: acte ale autoturismului, adresa nr._/26.06.2013; chitanța nr._/04.12.2008; dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Analizând înscrisurile aflate la dosar instanța reține următoarele:
La data de 04.12.2008 reclamantul a achitat suma de 3765 lei cu titlul de taxă de poluare.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004. Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Demersul administrativ la care persoana vătămată era obligată prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul direct la instanța de judecată.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei de poluare. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.
Potrivit art. 205 C.proc.civ. este îndreptățit la contestație atât cel care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând această dispoziție legală cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d C.proc.fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cum aplicarea taxei reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare, art. 110 Tratat CE, și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, rezultă că refuzul restituirii taxei, asimilată lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 C.proc.fiscală ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată la instanță după refuzul restituirii taxei.
În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Administrația F. pentru Mediu are în cauză calitate procesuală pasivă, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei de poluare calculată și plătită de reclamant, taxă pe care reclamantul solicită să-i fie restituită.
Totodată în urma reorganizării structurilor în teritoriu ale administrațiilor fiscale, justifică calitatea procesuală pasivă și A. M. ( taxa fiind plătită în municipiul reședință de județ) precum și DGRFP C. ( aceasta fiind structura cu personalitate juridică în circumscripția căreia s-au plătit cei 3765 lei).
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Astfel, „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Important este faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N., ca de altfel și hotărârea T., se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2011.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Față de aceste considerente reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei pe care a plătit-o cu titlul de taxă de poluare, astfel încât se va admite capătul principal de cerere care are ca obiect pretenții
În raport de Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene astfel cum a fost arătată în cauza I., reclamantul are dreptul și la dobânda începând cu momentul plății taxei de poluare, astfel încât reclamantul o va primi începând cu 19 mai 2009.
Prin faptul că un contribuabil a achitat o sumă de bani cu titlu de taxă de poluare, taxă care s-a dovedit ulterior nedatorată se naște un drept al contribuabilului de a obține dobânda legală aferentă sumei plătite. Dacă s-ar pretinde cuantumul ”dobânzii fiscale” prevăzute de art. 124(2) Cod procedură fiscală, s-ar ajunge ca un contribuabil să beneficieze de un cuantum al dobânzii mult mai mare decât prejudiciul pe care l-ar fi încercat dacă banii de care a fost lipsit i-ar fi achitat unei persoane fizice sau juridice, alta decât statul .
Așa cum s-a prevăzut în practica instanței constituționale ( a se vedea Decizia nr.209/2009) principiul egalității în drepturi privește egalitatea cetățenilor în fața legii și autorității publice, fără a institui egalitatea între cetățeni și autoritățile publice sau între cetățeni și stat. De asemenea în Decizia nr.513/2008, „în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor și contribuabil, în calitate de debitor al obligațiilor fiscale, cele două părți nu se situează pe poziții de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului pe baza unui regim de drept public și a unor obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară. Aceasta este justificată de necesitatea asigurării certitudinii colectării ritmicii a resurselor financiare ale statului .Numai dacă dispune de aceste resurse statul va fi în măsură să îndeplinească obligațiile sale față de agenții economici.
Totodată prin decizia 889/2010, se arată că dobânda la care face referire art.120(7) Cod procedură fiscală reprezintă „o măsură de practică fiscală pe care legiuitorul a instituit-o în vederea sancționării atitudinii culpabile pe care contribuabilii o au prin neachitarea la termen a obligațiilor de plată, iar diminuarea corespunzătoare a patrimoniului contribuabilului, este consecința faptei culpabile pe care a comis-o”.
În consecință, prin acordarea dobânzii civile legale prejudiciul invocat de reclamant este acoperit deplin, nefiind necesar să se acorde dobânda fiscală, cuantumul acestuia fiind mai mare decât al dobânzii civile ( de exemplu dobânda fiscală a fost de 0,1%/zi până în 2010 (anual o dobândă de 36,5%), de 0,5%zi între 2010-2011(dobânda anuală de 18,2%),pentru ca prin Legea 46/2011 să fie scăzută la 0,4%zi (dobânda anuală de 14,6%).Se poate observa că acest nivel este mult mai mare decât nivelul dobânzii legale civile (acestea fiind în această perioadă cuprins între 5% și 12% pe an).
Pentru aceste considerente, acțiunea va fi admisă în parte și vor fi obligate pârâtele la plata sumei de 3765 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare la care se va adăuga dobânda legală începând cu 4 decembrie 2008.
Fiind în culpă procesuală vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru în valoare de 39 lei, potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. V., CNP_ cu domiciliul în ., ., județul M. în contradictoriu cu pârâtele: Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sectorul 6, .. 294, . ca obiect pretenții.
Obligă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei 3765 lei, bani pe care i-a plătit la data de 04.12.2008 cu titlul de taxă de poluare.
Obligă pârâtele Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului dobânda legală corespunzătoare sumei de 3765 lei, începând cu 04.12.2008.
Obligă Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului suma de 39 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.01.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC
Data 21.02.2014.
Op date 2626/2006-5ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 926/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
