Pretentii. Sentința nr. 1931/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1931/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 386/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 1931/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier D. V.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul VIEȘIANU I.-P. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI și DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE D. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind celelalte părți
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reclamantul depune diferența de taxă timbru în cuantum de 120 lei.
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 Cod Procedură Civilă raportat la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că nu este necesară administrarea de probe noi, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă.
Reclamantul având cuvântul solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de probele solicitate de apărătorul reclamantului, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, utile și concludente, în temeiul disp.art.255 coroborat cu disp.art.258 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra cauzei.
Pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2349 achitată cu titlul de taxă pe poluare, precum și plata dobânzii legale calculată conform Codului de procedură fiscală, aferentă sumei de 2349 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare, începând cu data de 25.03.2009 și până la restituirea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.
Având în vedere disp. art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea adresată la data de 21.01.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ reclamantul Vieșianu I. P. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2349 lei plătită cu chitanța . nr._/25.03.2009 cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, plus dobânda legală de la data plății efective a sumei de 2349 Iei si până la data restituirii integrale a plății efectuate. Cu cheltuieli de judecată .
În fapt, a arătat că a achiziționat autoturismul marca Ford, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, fapt ce rezulta din documentele de achiziționare a bunurilor.
A precizat că la înmatricularea autoturismului în România i sa impus plata taxei de emisii poluante, in suma de 2349 lei. Taxa a fost achitată la Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin cu chitanța . nr._/25.03.2009.
A apreciat că această taxă are un caracter nelegal, deoarece contravine prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României. Potrivit acestei dispoziții legale ca urmare a aderării, prevederilor tratelor constitutive al Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări, comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare." Mai mult, disp. art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, prevăd Ca „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate si cele autohtone de natură similară.
Legea nr. 9/2012 stabilește potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația fondului pentru mediu, in vederea finanțării programelor s i proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată intervine cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România, precum si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, In România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitată taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule sau taxa de poluare.
Este însă nefondată opinia potrivit căreia taxa pentru emisii poluante instituită de dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu poate fi asimilata impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care . prin înmatricularea acestora in România, înțelege să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Practic, prin instituirea taxei pentru emisii poluante, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din Legea nr.9/2012 si clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului aplicabil la înmatriculare a unui autoturism in România, reprezentând in fapt, o taxă similara taxei de prima înmatriculare stabilite din art.214 alin. 1-3 din codul fiscal precum si taxei depoluare reglementată prin dispozițiile OUG nr.50/2008, singura diferență în denumirea, modificată din taxa de poluare in taxa pentru emisii poluante.
În concluzie, taxa pentru emisii poluante este discriminatorie și ilegală, Legea nr. 9/2012 prin care este reglementată aceasta taxă a încălcat principiul „poluatorul plătește" și neputându-se aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.
Elementele de discriminare, sesizate de către instanțele de judecata naționale m numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către instanțele europene, au rămas si produc aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României fata de cele ce urmează să fie înmatriculate, respectiv importate.
Art. 4 alin. 2 din lege prevede „Obligația de plată a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitată taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform .Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe,potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării."
Analizând textul acestui articol,reclamantul a remarcat că in ceea ce privește subiecții impunerii, obligația de plată cade doar în sarcina proprietarilor care înstrăinează autovehiculul fie nou, fie second hand.
Acest fapt este inechitabil, întrucât o persoana care nu-și înstrăinează mașina, dar a cărui mașină poluează nu este supusă plații acestei taxe, în timp ce o persoana care are o mașina nouă, mai puțin poluantă, mașina pe care dintr-un motiv sau altul o vinde, este nevoit să plătească taxa. În actuala reglementare, proprietarii care nu-și înstrăinează mașina sunt protejați de plata acestei taxe.
Potrivit noii reglementari, sunt favorizate tranzacțiile cu autovehicule interne fața de importuri, atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxă de poluare pot ocoli cu ușurință transferul„oficial" de proprietate astfel ca si taxa să fie ocolită, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Prin stabilirea acestei taxe pentru emisii poluante, legea a încălcat dreptul de proprietate, aparat atât de Constituția României cat si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește în mâinile titularului toate atributele care conform legii îl compun: dreptul de folosința, dreptul de a culege fructele s i dreptul de dispoziție, iar faptul ca se impune o taxă care este foarte mare îl determină pe contribuabil sa nu poată vinde autoturismul achiziționat si dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având in vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând taxa pentru emisiile poluante. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă că un bun poate fi scos din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea fiu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe această cale la statica economică, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Un alt element de discriminare apare si fată de categoria de autovehicule poluante la care face referire art. 14 din Codul Rutier, categorie necuprinsa in lege si care lasă loc de interpretări si abuzuri nejustificate, lăsând administrația locala in postura de a înregistra diferite tipuri de autovehicule pe bază de declarație, atâta timp cat art. 3 si art. 8 din Legea nr. 9/2012 nu definesc clar si aceasta categorie.
Art. 2 lit. d conține un element de discriminare nejustificat si confuz prin precizarea „cu excepția casării si dezmembrării". Este de notorietate ca un autovehicul casat si/sau dezmembrat nu mai poate circula si pe cale de consecință, este scos din parcul auto național.
Definiția înmatriculării, așa cum este prevăzută de art. 2 lit. h este diferită față de noțiunea prevăzuta de Codul Rutier, ceea ce poate produce confuzii si interpretări diferite sau arbitrare.
In art. 2 lit. j și k se face trimitere la legi abrogate si ilegale, contrare UE, care nu mai produc efecte si care de drept nu mai există ca referința fata de legislația noastră. Trimiterea la aceste acte normative poate produce confuzii, abuzuri si erori.
A precizat, că solicitat pârâtelor restituirea taxei pentru emisii poluante, răspunsul fiind comunicat prin adresa nr. 2087/16.01.20 14.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 9/2012, Constituției României si Tratatului Comunității Europene.
Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2014, instanța a dispus conceptarea în calitate de pârâtă a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
Pârâtele, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Autoritatea F. pentru Mediu, deși legal citate nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism marca FORD MONDEO, dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa pentru poluare în sumă de 2349 lei la Administrația Finanțelor Dr. T. S., taxă ce a fost calculată prin decizia de calcul a taxei de poluare, în temeiul OUG nr.50/2008.
A solicitat restituirea acesteia formulând cerere la Administrația Finanțelor Publice, însă prin adresa nr. MH 2087/17.01.2014, i s-a comunicat că modalitatea de instituire a taxe pe poluare respectă principiile de drept comunitar, filele 6 și 7.
Instanța constată astfel că reclamantul a îndeplinit procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ solicitând restituirea taxei prin cererea înregistrată sub nr. 2087/16.01.2014 la Administrația Finanțelor Publice Dr. T. S. .
Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pentru emisiile poluante însă instanța constată că este vorba despre taxă pe poluare stabilită în baza OUG 50/2008 conform deciziei de calcul.(fila 17)
Se reține astfel că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei pe poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar, respectiv art.110 din TCE.
În primul rând, instanța constată că începând cu 01.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona care a modificat Tratatul de instituire a Comunității Europene, acesta fiind redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art.90 din Tratat a fost renumerotat devenind art.110 din TFUE, cu același conținut.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat (actual art.110) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab initio,, trebuie însa enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente și compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 25.03.2009 reclamantul a achitat cu chitanța . 3B nr._ suma de 2.349 lei reprezentând taxa pe poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, autoturism care anterior fusese înmatriculat în respectiva țară.
Urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instanța constată faptul că taxa pe poluare a fost achitată de către reclamant în perioada în care erau în vigoare dispozițiile OUG nr.50/2008 .
În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Conform art.4 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Modalitatea de calcul al taxei pe poluare pentru un anumit vehicul este indicată la art.6 din OUG nr.50/2008.
Instanța reține totodată că potrivit art. III. din OUG nr.218/2008 au fost introduse scutiri de la plata taxei pe poluare. Astfel, conform acestor dispoziții legale, „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2."
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare.
Constatând, deci că dispozițiile OUG nr.50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, instanța consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
Cum taxa pe poluare a fost încasată în baza unei legislații contrară normelor comunitare, se apreciază că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată.
În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamant se reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Reclamantul nu a solicitat organului fiscal și restituirea dobânzii aferentă sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare astfel că instanța va respinge această cerere.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată în parte, motiv pentru care o va admite în parte și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 2349 lei reprezentând taxă pe poluare.
Văzând și dispozițiile art. 453 cod pr. Civilă instanța va obliga pârâții să plătească reclamantului suma de 169 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Viesianu I. P. domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., ., . pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin cu sediul in mim. Drobeta Turnu Severin, . nr. l, județul M.; Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2 județul D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independentei nr.294 Corp A, sector 6;
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 2349 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța_ din 25.03.2009.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 169 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 28.05.2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
C. T.
Grefier,
D. V.
Red. C.T. Tehno. D.V
6ex/26.06.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 330/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 2690/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
