Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 195/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 195/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 11880/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 195/2014
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul Președintele C. Județean M. și pe pârâtul D. S. T., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic S. A. S. pentru reclamantul Președintele C. Județean M. și pârâtul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus din partea pârâtului întâmpinare, iar din partea reclamantului Președintele C. Județean M., răspuns la întâmpinare.
Consilier juridic S. A. S. depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța pune în discuție excepția necompentenței materiale a instanței de contencios administrativ și fiscal invocată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul solicită admiterea excepției precizând că în prezent nu mai este funcționar public, iar în acest sens solicită declinarea acțiunii la Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Consilier juridic S. A. S. solicită respingerea excepției deoarece pârâtul avea calitatea de funcționar public pe perioada martie 2010-iulie 2012, perioadă pentru care Curtea de Conturi solicită recuperarea sporului de dispozitiv. Precizează că au fost parcurse toate căile legale de contestare a Deciziei nr. 52/2012 a Curții de Conturi, iar ulterior a fost introdusă acțiunea.
Instanța pune în discuție excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul arată că potrivit art. 7 din Legea 544/2004, reclamantul trebuie să facă procedura prealabilă.
Consilier juridic S. A. S. solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că această procedură incumbă doar persoanei vătămate, ceea ce nu e cazul în acest proces.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul precizează că acțiunea trebuia formulată de Consiliul Județean M. prin președinte potrivit dispozițiilor din Legea nr. 215/2001.
Consilier juridic S. A. S. precizează că președintele C. Județean are calitate procesuală, deoarece aparatul de specialitate este subordonat președintelui, care răspunde de buna funcționare privind administrația publică locală.
Nemaifiind cereri, probe sau lămuriri de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic S. A. S. solicită admiterea acțiunii așa cum fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata sumei acordată necuvenit în vederea ducerii la îndeplinire a măsurii prevăzute la punctul II-8 din Decizia nr. 52 a Curții de Conturi- Camera de Conturi M.. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii, fiind incidente ale Legii nr. 84/2012, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.07.2013, sub nr._ reclamantul Președintele C. Județean M. în temeiul art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și actualizată în termen legal a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru punerea în aplicare a punctului II-8) din Decizia nr. 52/2012 a Curții de Conturi a României- Camera de Conturi M. împotriva foștilor angajați al C. Județean M. care au deținut calitatea de funcționari publici, însă raporturile lor de serviciu au încetat înainte de data introducerii acțiunii, după cum urmează: V. I. pentru suma de 15.837 lei, B. C. S. pentru suma de 9.841 lei, P. A.(fostă manea) pentru suma de 4.196 lei, S. D. Naziana pentru suma de 11.164 lei, B. M. pentru suma de 7.056 lei, A. G. pentru suma de 6.620 lei, S. A. pentru suma de 2.835 lei, P. C. pentru suma de 4.332 lei, R. I. C. pentru suma de 3.737 lei, T. P. pentru suma de 472 lei, P. D. M. pentru suma de 1.688 lei, U. D. C. pentru suma de 3.825 lei, G. G. pentru suma de 1306 lei, D. V. pentru suma de 69 lei, Ț. L. G. pentru suma de 131 lei, D. S. T. pentru suma de 1.234 lei, Zimțea C. pentru suma de 1.446 lei și Ș. D. pentru suma de 3.312 lei.
În motivare a arătat că prin Decizia nr. 52/06.09.2012 a Camerei de Conturi M. s-a constatat la punctul 7) că atât în exercițiile bugetare 2010,2011 cât și 2012 s-au constatat plăți salariale nelegale ale angajaților U.A.T.J. M. ca urmare a includerii sporului de dispozitiv în salariu de bază stabilit la data de 01.01.2010.
În urma verificărilor efectuate pentru a se stabili integral cuantumul prejudiciului determinat de plata în condiții de nelegalitate în perioada martie 2010-iulie 2012 a sporului de dispozitiv a funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul U.A.T.J. M., echipa de audit estimând un prejudiciu în sumă de 1,267,421 lei din care 697,215 lei reprezintă obligații virate în plus către alte bugete publice și 273.366 lei reprezintă obligații virate în plus către instituție altor bugete în calitate angajator și luarea măsurilor pentru recuperarea în totalitate pe căi legale.
A susținut că în urma verificărilor efectuate, controlorii financiari ai Camerei de Conturi M. au solicitat că suma trebuie recuperată de la salariații este în cuantum de 697,215 lei, această sumă reprezentând sporul de dispozitiv încasat în perioada martie 2010-iulie 2012 de funcționarii publici cât și de personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al C. Județean M..
A arătat că în ceea ce privește foști funcționari publici sumele acordate necuvenit nu pot fi recuperate prin dispoziția de imputare nr. 129/05.07.2013emisă de Președintele C. Județean M., având în vedere și raporturile de serviciu ale acestora care au încetat înainte de emiterea dispoziției mai sus menționată, în aceste condiții pentru recuperarea sumelor este necesară obținerea unor titluri executorii care să fie puse în executare.
Față de măsura dispusă de Camera de Conturi M. și anume aceea de a recupera de la salariați sumele reprezentând sporul de dispozitiv încasat în perioada martie 2010-iulie 2012 au solicitat admiterea acțiunii și obligarea persoanelor nominalizate la plata sumelor de bani ca fiind acordate necuvenit.
În drept și-au întemeiat susținerile în baza prevederilor art. 117 din Legea 188/1999, statutul funcționarilor publici(r2) și actualizată potrivit cărora funcționarilor publici în completarea prevederilor prezentei legi li se aplică prevederile legislației muncii, precum și reglementările de drept comun civile administrative sau penale, sau după caz în măsura în care nu contravin legislației funcției specifice funcției publice.
În dovedire a anexat următoarele înscrisuri: extras din Decizia nr. - 52/2012 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M., adresa nr. 6764 din 05.07.2013 a Direcției Economice, dispoziția nr. 129/05.07.2013 a Președintelui C. Județean M..
Având în vedere că prin întâmpinările depuse de pârâți au fost invocate apărări și excepții diferite, trebuind lămurit faptul dacă aceștia mai au sau nu calitatea de funcționari publici, iar administrarea probelor pentru fiecare ar fi îngreunat judecarea cauzei, iar prin încheierea de ședință din data de 09.12.2013, instanța a dispus disjungerea cauzelor și formarea de noi dosare, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
În prezenta cauză a rămas spre soluționare cererea formulată de reclamantul Președintele C. Județean M., în contradictoriu cu pârâtul D. S. T., constituidu-se dosarul nr._, pentru suma de 1234 lei, reprezentând spor de dispozitiv.
La data de 27.09.2013 a formulat întâmpinare pârâtul D. S. T., prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă sau nefondată a acțiunii formulată de către Președintele C. Județean M..
A susținut că este neîntemeiată invocând următoarele excepții: excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ și fiscal, deoarece a arătat că acțiunea reclamantului este o acțiune în răspundere patrimonială, care trebuie judecată pe calea dreptului comun de către secția conflicte de muncă și asigurări sociale, potrivit art.254 Codul muncii.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7, din Legea 544/2004 privind contenciosul administrative, actualizată, unde se prevede faptul că "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să se solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului a precizat că potrivit art.21-legea215/2001 privind administrația publică locală, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
A precizat că cererile în justiție trebuie formulate de unitățile administrativ-teritoriale în nume propriu și semnate de primar sau președintele consiliului județean, după cum și cererile în justiție împotriva unităților administrativ-teritoriale trebuie formulate direct împotriva comunei, orașului sau județului, în calitate de pârâte, iar nu împotriva primarului sau președintelui consiliului județean, care nu au calitate procesuală.
Prin Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice legiuitorul a dispus ca aplicarea să se facă personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
A solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, în drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 205 și urm. din C.proc.civ.
La data de 25.10.2013 a formulat răspuns la întâmpinarea reclamantul Președintele C. Județean M. prin care a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum am arătat și în acțiune, îl constituie punerea în aplicare a punctului II - 8) din Decizia nr.52/2012 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M. împotriva foștilor angajați ai C. județean M. care au avut calitatea de funcționari publici, însă raporturile lor de serviciu au încetat înainte de data introducerii acțiunii.
Prin întâmpinările depuse de pârâți au fost invocate mai multe excepții pe care a solicitat să fie respinse ca fiind inadmisibile.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ și fiscal nu poate fi admisă, deoarece pârâții, menționați în acțiune, au avut calitatea de funcționari publici pe toată perioada martie 2010 - iulie 2012, perioadă pentru care Curtea de Conturi solicită recuperarea sumelor ce reprezintă sporul de dispozitiv acordat atât funcționarilor publici cât și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al C. Județean M., astfel că le este aplicabilă legislația referitoare la funcționarii publici.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, de asemenea nu poate fi admisibilă, deoarece această procedură incumbă persoanelor care sunt vătămate într-un drept al lor ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea, în termenul legal, a unei cereri, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, în consecință nu pot fi aplicabile prevederile art.7 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ cazului nostru.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului (?!), a considerat, în primul rând, că este greșit formulată deoarece reclamantul nu poate avea decât o calitate procesuală activă, el fiind inițiatorul acțiunii în instanță, manifestându-și astfel interesul judiciar și în al doilea rând lipsa calității procesuale active a reclamantului este inadmisibilă, în acest caz, pentru că, aparatul de specialitate al C. Județean M. este subordonat președintelui, care răspunde de buna funcționare a acestuia, conform art. 102 alin. (3) și art.103 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, actualizată. Coroborând aceste prevederi legale cu art.33 alin.(3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, actualizată care arată că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt.
Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate, rezultă cu claritate calitatea procesuală activă a conducătorului autorității publice, respectiv a președintelui C. Județean M..
Referitor la celelalte excepții invocate de pârâți - excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada martie - iulie 2010, a arătat că motivul pentru care prezenta acțiune a fost introdusă în luna iulie 2013 îl constituie parcurgerea tuturor căilor legale de contestare a Deciziei nr.52/2012 a Curții de Conturi ( Contestație la Curtea de Conturi a României și ulterior acționarea acesteia la instanță cu folosirea tuturor căilor de atac - dosarul nr._/101/2012, dosar finalizat în 16 octombrie 2013).
Pe fond, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul obligării pârâților, nominalizați în prezenta acțiune, la plata sumelor de bani constatate ca fiind acordate necuvenit, în vederea ducerii la îndeplinire a măsurii prevăzute la punctul II-8) din Decizia nr. 52 a Curții de Conturi - Camera de Conturi M..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția necompentenței materiale a instanței de contencios administrativ și fiscal, se constată că este nefondată și urmează a fi respinsă, întrucât, chiar dacă la data introducerii acțiunii pârâtul nu mai avea calitatea de funcționar public, sumele de bani care sunt apreciate de reclamant că au fost acordate necuvenit au fost obținute în perioada când pârâtul era funcționar public.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, se constată că este nefondată și urmează a fi respinsă, întrucât potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”. Or, reclamantul nu este o persoană vătămată astfel cum este definită de art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 (orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri) și prin urmare nu trebuia să parcurgă o astfel de procedură.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului se constată că este nefondată și urmează a fi respinsă, întrucât potrivit art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate. Mai mult, din acțiune reiese că reclamantul nu a introdus acțiunea în nume propriu, ci în calitate de Președinte al C. Județean, iar cererea de chemare în judecată este formulată cu antetul C. Județean M..
Prin decizia nr. 52/06.09.2012 emisă de Camera de Conturi M. s-au dispus în sarcina C. Județean M. mai multe măsuri, printre care și cele de la pct.II.8, care sunt măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor determinate de plata în condiții de nelegalitate în perioada martie 2010-iulie 2012, a sporului de dispozitiv funcționarilor publici și personalului contractual.
Contestația formulată în temeiul Legii nr.92/1994 a fost respinsă prin Încheierea nr. IV/189/23.11.2012 a Curții de Conturi a României.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat contestație, iar prin sentința nr. 2513 din data de 11.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă acțiunea formulată de Președintele C. Județean M. - I. A. D. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi M..
La data de 01.01.2010 au intrat în vigoare prevederile Legii cadru
nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.1 alin. 3 din Legea nr. 330/1990 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice de la data intrării în vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevăzute de acest act normativ, iar potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Potrivit Art.30(1) din Legea-cadru nr.330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Art. 10 din OUG nr.1/2010 statuează că în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, „ în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Dispozițiile legale citate anterior, determinând modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 în conformitate cu art. 30 din Legea 330/2009, exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege de salarizare.
În salariul de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală a fost inclus sporul de dispozitiv, drept salarial care nu este stabilit prin lege sau hotărâre a Guvernului pentru funcționarii publici și personalul contractual din administrația publică locală și care a fost acordat până la această dată în baza unor acte ale administrației publice locale.
Până la . legii privind sistemul unitar de salarizare drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală au fost reglementate de OG nr.6/2007.
Art.1(2) din acest act normativ prevede că sistemul de salarizare cuprinde: salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată de art.13 din Legea nr.138/1999 care prevede: "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Cu privire la indemnizația de dispozitiv, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.37/2009 pronunțată în recurs în interesul legii a stabilit că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Astfel, în considerentele deciziei pronunțate în recursul în interesul legii se menționează nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv toți funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților administrației publice locale, întrucât dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Deși actul administrativ prin care a fost acordată indemnizația de dispozitiv nu stabilește data până la care se va beneficia de această indemnizație, este neîndoielnic că efectele acesteia urmează să se producă atât timp cât coordonatele de fapt și de drept existente la data emiterii lui rămân neschimbate, respectiv până la intervenirea unei cauze legale de modificare și stingere a obligației stabilite în sarcina instituției publice.
Or, în condițiile în care, prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului administrativ în temeiul căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv.
Nefiind deci în prezența unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului, ci în baza unui act administrativ adoptat ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999, astfel cum s-a constatat prin decizia în interesul legii menționată, acordarea sporului de dispozitiv ulterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 este lipsită de suport legal.
Efectele actelor administrative prin care au fost stabilite drepturile salariale nu pot să se producă decât până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, în speță . Legii nr. 330/2009. Prin urmare, este lipsit de relevanță faptul că aceste acte administrative fuseseră supuse controlului judecătoresc anterior intrării în vigoare a legii.
Așadar, întrucât legiuitorul nu a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, acest spor nu trebuia luat în considerare la stabilirea salariuluifuncționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală începând cu 1 ianuarie 2010.
În ceea ce privește incidența prevederilor Legii nr.84/2012, se reține că potrivit art.2 alin.1 din actul normativ, „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii”. Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că vizează situațiile în care, până la data intrării în vigoare a Legii nr.84/2012, Curtea de Conturi constatase astfel de prejudicii și se emiseseră decizii de impunere de către angajatori, ceea ce nu este cazul în prezentul proces.
Având în vedere că pârâtul nu a contestat cuantumul sumei menționate în cererea de chemare în judecată, care a fost stabilită pe baza calculului făcut de Direcția Economică din cadrul C. Județean M. (care de fapt a calculat și acordat acest spor constatat necuvenit), instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul Președintele C. Județean M., în contradictoriu cu pârâtul D. S. T. și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1234 lei reprezentând spor de dispozitiv.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ și fiscal.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile.
Respinge excepția calității procesuale active a reclamantului.
Admite acțiunea formulată de reclamantul Președintele C. Județean M. cu sediul în Dr. Tr. S., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul D. S. T. domiciliat în Dr. Tr. S., ., ., ., jud. M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1234 lei reprezentând spor de dispozitiv.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red. F.C.D./Teh. G.I.M.
4 ex./31.01.2014
cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
