Pretentii. Sentința nr. 2258/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2258/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 124/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2258/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. T. și pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., A. F. pentru Mediu București și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu.
De asemenea, pune în discuție excepția prescripției invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Nemaifiind probe, excepții sau lămuriri, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 13.01.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul R. T. în conformitate cu prevederile legale a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtelor prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate la plata sumei de 8058,1004 lei reprezentând dobânzii pentru suma de 5649 lei reprezentând taxa de poluare achitată cu chitanța nr._/11.12.2007, de la data de 12.07.2007-ziua următoare plății acestei taxe, până la data de 24.10.2013, dată la care mi s-a restituit această sumă în baza Sentinței nr. 1493/2013 pronunțată de către Tribunalul M., definitivă prin respingerea recursului, în dosarul nr._/101/2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a achiziționat autoturismul marca RENAULT dintr-o țară a UE, an fabricație 2003, achitând taxa de poluare în sumă de 5649 lei potrivit actului administrativ, talon pentru încasarea de impozite și taxe . 3 A nr._/11.12.2007, întrucât funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculare au refuzat înmatricularea mașinii.
Această sumă i-a fost restituită în data de 24.10.2013 în baza sentinței nr. 1493/2013 definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012.
Prin adresa nr. MH_/18.12.2013 am solicitat pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare aceasta respingându-i solicitarea.
Prin Sentința nr. 1493/2013, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._/101/2012, Tribunalul M. a stabilit că această taxă de poluare pe care am achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene.
Prin urmare, conform soluției depuse de către CJUE în cauza I. contra României publicată în Monitorul Oficial, statul este obligat să-mi plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea Europeană a decis, că legea este incorectă, iar statul trebuie să plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principial efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții).
În drept și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp. art. 194 C. proc. Civilă, art. 1528 C. civ., Legea nr. 554/2004, Constituția României, Tratatul Comunității Europene, Cod procedură fiscală.
În dovedire a anexat următoarele înscrisuri: copie CI, procedura prealabilă AJFP Dr. Tr. S., răspuns procedură prealabilă, adeverința de la AJFP Dr. Tr. S., Sentința nr. 1493/2013.
La data de 19.02.2014 a formulat întâmpinare pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. la acțiunea introdusă de reclamantul R. T., prin care a solicitat plata dobânzii legale aferentă sumei de 5.649 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Pe cale de excepție, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, a invocat prescripția dreptului la acțiune .
Potrivit art. 135 Cod procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luai naștere dreptul la compensare sau restituire." Reclamantul a plătit taxa în anul 2007 și s-a adresat cu cerere de restituire la autoritatea fiscală în anul 2014, astfel că, de la data nașterii dreptului la restituire al reclamantului și până la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani. Pe cale de consecință, acțiunea în cauza pendinte este prescrisă.
Prescripția dreptului la acțiune nu a fost întreruptă, nici prin plata unei părți a datoriei, nici prin recunoașterea datoriei, cauza de întrerupere reglementata de art. 133 Cod pr. fiscala, ci, in speța s-a făcut aplicabilitatea disp. art. 11 din O.U.G. nr.50/2008 potrivit cărora, organele fiscale teritoriale au fost obligate sa restituie plătitorilor vechii taxe de prima înmatriculare, diferența dintre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01._08, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si suma recalculata, privind taxa pe poluare.
Prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2013, dată la care s-a împlinit si termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivii art.135 Cod pr. fiscala.
In conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedura fiscala, " cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal ir termen de 45 de zile de la înregistrare".
Art. 124 Cod pr.fisc. are doua teze: prima se refera la termenul de 45 de zile la expirarea căruia începe sa curgă dobânda si a doua teza prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii la organul fiscal.
A solicitat respingerea acțiunii, pe excepții sau in fond.
Prin încheierea de ședință din data de 05.05.2014 la solicitarea reclamantului a fost introdusă și citată în cauză în calitate de pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. se reține că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererilor de restituire integrală a taxei pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 considerată ca fiind contrară normelor comunitare și a dobânzii aferente acestor sume li se aplică dispozițiile legale cu caracter general prevăzute de art.117 C.pr.fiscală și Ordinul 1899/2004.
Potrivit pct.2 din Anexa 1- Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal- la Ordinul nr.1899/2004, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Instanța constată că, în speță, față de dispozițiile legale invocate anterior, organul fiscal competent să dispună asupra restituirii taxei pe poluare este Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., aceasta fiind cea care a calculat taxa de poluare și a încasat suma cu acest titlu .
Se apreciază astfel că DGRFP C., nefiind parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei pe poluare nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și va respinge acțiunea împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu invocată din oficiu, instanța constată că este întemeiată și urmează să o admită, întrucât în cauză s-a plătit o taxă de primă înmatriculare și nu de poluare care să constituie venit la bugetul fondului pentru mediu (taxa de poluare a fost introdusă ulterior, prin OUG nr.50/2008 începând cu data de 01.07.2008). Prin urmare, nefiind subiect al raportului de drept dedus judecății, Administrația F. pentru Mediu nu are calitate procesuală în cauză. În consecință, instanța va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei Administrația F. pentru Mediu ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune instanța reține că în cauză sunt aplicabile prevederile care reglementau prescripția extinctivă anterior Noului Cod Civil, și anume Decretul cu numărul 167/1958, întrucât legea nouă – intrată în vigoare în octombrie 2011 nu poate retroactiva pentru calculul prescripției ce începe să curgă din anul 2009.
Or, în temeiul articolului 7 din acest text legal, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Prescripția a fost însă întreruptă prin admiterea irevocabilă a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant având ca obiect restituirea taxei. Astfel s-a întrerupt prescripția și pentru dobânzi, care sunt accesorii. Mai mult, în anul 2008 s-a restituit reclamantului o parte a taxei, care are de asemenea efect întreruptiv asupra prescripției.
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 5649 lei, achitată cu chitanța nr._/11.12.2007 reprezentând taxă de primă înmatriculare .
Prin decizia din 28.08.2008 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice M., reclamantului i s-a restituit suma de 1875 lei, reprezentând diferență taxă specială pentru autoturisme, în temeiul art. 117 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr._/101/2012, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 5649 lei reprezentând diferență taxă specială pentru autoturisme achitată cu chitanța nr._/11.12.2007, fără dobânda legală prevăzută de art. 124 Cod fiscal, admisă prin sentința nr. 1493/2013.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., ce a fost respins ca nefondat.
Din adresa Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. rezultă că reclamantului i s-a restituit la data de 28.08.2008 suma de 1875 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data până la data restituirii diferenței în sumă de 1875 lei (28.08.2008) și în continuare pentru diferența nerestituită din data de 29.08.2008 până la data de 24.10.2013.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de 5649 lei reprezentând taxă de prima înmatriculare achitată conform chitanței nr._/11.12.2007 începând cu data de 12.12.2007 și până la data restituirii diferenței în sumă de 1875 lei (28.08.2008) și în continuare pentru diferența nerestituită din data de 29.08.2008 până la data de 24.10.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, cererea este întemeiată, și în temeiul dispozițiilor art.453 alin.1 C.proc.civ. va obliga pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. să plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C..
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. T. CNP_, domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană A Finanațelor Publice M., cu sediul în Drobeta" T. S., ., nr. 1, jud. M. Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6 și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Obligă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. să dispună plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 5649 lei reprezentând taxă de prima înmatriculare achitată conform chitanței nr._/11.12.2007 începând cu data de 12.12.2007 și până la data restituirii diferenței în sumă de 1875 lei (28.08.2008) și în continuare pentru diferența nerestituită din data de 29.08.2008 până la data de 24.10.2013.
Obligă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. la plata sumei de 300 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red. F.C.D./Teh. G.I.M.
6 ex./27.06.2014
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2626/2014.... → |
|---|
