Pretentii. Sentința nr. 2347/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2347/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 2950/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2347/2014
Ședința publică de la 04 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta C.-D. I. G. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., pârât Administrația F. Pentru Mediu București, pârât Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. C. pentru reclamant, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâta AJFP M. invocată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.05.2014.
Reprezentantul reclamantei a solicitat respingerea excepție prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și onorariu avocat. A depus la dosar chitanța nr. 3 în sumă de 300 lei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2014, sub nr._ reclamanta D. I. G. a chemat în judecată pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., pârât Administrația F. Pentru Mediu București, pârât Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea dobânzii aferentă sumei de 1091 lei achitată la Trezoreria Dr Tr S., prin chitanța nr._/23.09.2008, dobânda legală cuvenită calculată de la data de 24.09.2008 – ziua următoare zilei la care a achitat taxa până la data 28.03.2013, dată la care a fost restituită reclamantului suma de 1091 lei, în baza sentinței nr. 1065/2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
A arătat că a achiziționat un autoturism second hand, achitând taxa de poluare în sumă de 1091 lei potrivit actului administrativ, talon pentru încasarea de impozite si taxe nr._/23.09.2008, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii. Această sumă i-a fost restituită în data de 28.03.2013 în baza sentinței nr, 1065/2012, definitivă prin respingerea recursului, pron. de către Tribunalul M., in dosarul nr._ .
Prin adresa nr 6075/12.02.2014 a solicitat AJFP M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătiră cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-mi solicitarea.
Prin sentința nr.1065/2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. stabilește că această taxă de poluare pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene. Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza E. contra României, statul este obligat să-mi plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea Europeana a decis insa, ca legea este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de cand a încasat efectiv banii.
Curtea a constatat că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite tară temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Curtea a concluzionat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează.
Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte, însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martiel963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Salô, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
În drept, și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală.
La data de 16.05.2014 pârâta AJFP M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, prescripția dreptului la acțiune, solicitând respingerea acțiunii, pe excepție sau în fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 23.09.2008 reclamantul a plătit 1091 lei cu titlul de taxă de poluare, bani ce i-au fost restituiți la 28.03.2013.
După pronunțarea Curții de Justiție Europene în cauza I. D. I. G. a formulat prezenta cerere de chemare în judecată cerând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să primească dobânda aferentă sumei de 1091 lei achitată la Trezoreria Dr Tr S., prin chitanța nr._/23.09.2008.
În ceea ce privește dreptul de a obține dobânda aferentă sumei de 1091 lei tribunalul reține că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă împiedică acest drept. Astfel, potrivit art. 135 din Codul de procedură fiscală „ dreptul contribuabililor de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor aceluia în care a luat naștere dreptul la restituire”. Având în vedere că cei 1091 lei au fost plătiți la 23.09.2008, înseamnă că termenul de prescripție extinctivă al acestui drept de creanța începe să curgă la 1 ianuarie 2009, iar data de 1 ianuarie 2014 reprezintă momentul limită până la care s-ar fi putut promova o astfel de acțiune. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost promovată în 17.04.2014, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii privind restituirea dobânzii corespunzătoare sumei de 1091 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererea de chemare în judecată ca efect al admiterii excepției prescripției acțiunii, formulată de reclamanta D. I. G., CNP_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 5, județul M. în contradictoriu cu pârâții: Administrația Județeană A Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin. ., nr. 1, Județul M., județul M., Administrația F. Pentru Mediu București, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, Direcția G. Regională A Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședință publică, azi 04.07.2014, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC
Data 21.07.2014.
Op date 2626/2006-6ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3773/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
