Pretentii. Sentința nr. 2502/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2502/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 3199/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Sentința nr. 2502/2014
Ședința publică de la 12 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier L. C. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. P. și pârâtele Administrația F. pentru Mediu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., S. F. Orășenesc Baia de A., având ca obiect pretenții restituirea sumei de 2891 lei - chitanta ._/08.05.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care se ia act că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă ,potrivit disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c.
Conform art.131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu, procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art.95 alin.1 Cod procedură civilă, art. 10 (1) teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
În baza art. 238 alin. 1 NCPC și ținând cont de împrejurările cauzei și probatoriul propus de părți prin acțiune și întâmpinare, instanța apreciază că nu se mai impune estimarea durata necesară cercetării procesului.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului .
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea procesului și rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 30.04.2014 și sub nr._ reclamanta B. P. a chemat în judecată pârâtele Administrația F. pentru Mediu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., S. F. Orășenesc Baia de A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 2891 lei achitată cu titlu de timbru de mediu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că la data de 18.03.2013, a cumpărat de la numitul B. N., conform contractului de vânzare-cumpărare din 18.03.2013, un autoturism marca Opel Astra F C., fabricat în 1997, înmatriculat pentru prima dată în Germania (în data de 04.04.1997).
Pentru înmatricularea acestui autoturism în România, pentru prima dată, i s-a comunicat că trebuie să plătească o taxă de mediu în cuantum de 2891 lei, conform art.4 din OUG nr.9/2013.
A solicitat, ulterior achitării acestei taxe, printr-o cerere adresată S. F. Orășenesc Baia de A., la data de 25.02.2014, restituirea taxei reprezentând timbrul de mediu și respectiv dobânda legală aferentă acestei sume.
Ca răspuns, la cererea arătată mai sus, i s-a comunicat că modalitatea de instituire a taxei de mediu respectă principiile de drept comunitar și de drept intern.
Consideră reclamanta că această taxă de mediu este ilegală, deoarece dispozițiile OUG nr.9/2013 contravin principiului liberei circulații a mărfurilor prevăzut de art.34-36 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, și încalcă prevederile Constituției României.
Altfel spus, această taxă de mediu, în raport cu prevederile Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, este nelegală, discriminatorie și îngrădește dreptul la libera circulație a mărfurilor în interiorul Uniunii Europene.
In drept. își întemeiază cererea pe dispozițiile: art. 194 C.proc.civ., Legii nr.554/2004, OUG nr.9/2013, Constituția României și Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea cererii: chitanța cu . nr._/08.05.2013, certificat emis de AFP Baia de A. nr._/07.05.2013, încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului nr.1519/15.04.2013, contract de vânzare-cumpărare din 18.03.2013, înscris eliberat de S. F. Orășenesc Baia de A. cu nr.MH329154/26.02.2014, cerere din 25.02.2014 către AFP Baia de A., act de identitate, cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare al autoturismului emis de autoritățile române, decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule din 07.05.2013.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii a precizat că în susținerea acțiunii introductive, reclamantul menționează o presupusă afectare a dreptului de proprietate de către prevederile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și faptul că aceasta ar aduce atingere anumitor prevederi constituționale și ar veni în contradicție cu jurisprudența CJUE. Astfel, după cum lesne se poate observa, reclamanta își argumentează demersul printr-o pretinsă neconformitate a prevederilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normativele europene și, implicit, printr-o pretinsă neconstituționalitate a acesteia.
Altfel spus, vătămarea dreptului sau interesului său legitim s-ar datora în exclusivitate stării de nelegalitate și neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, ceea ce conduce la concluzia că este vorba despre o situație tipică art. 9 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
în aceste condiții, a analiza conduita organului fiscal impusă de aplicarea prevederilor OUG nr. 9/2013 și constând în încasarea taxei prevăzute pentru timbrul de mediu este o abordare greșită în condițiile în care organul fiscal nu este emitentul OUG nr. 9/2013, nu are căderea de a examina legalitatea taxei în raport de prevederile dreptului comunitar și nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispoziții, fără a ține cont de legislație internă.
Mai mult decât atât, astfel cum este recunoscut jurisprudențial și doctrinar, în aceste cazuri admisibilitatea acțiunii este condiționată de răsturnarea prezumției de constituționalitate a ordonanței Guvernului pretins vătămătoare: în cazul în care ordonanța de urgență sau dispoziția din ordonanța de urgență ce se consideră vătămătoare nu a fost declarată neconstituțională, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă numai împreună cu excepția de neconstituționalitate,în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență, nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă.
Regimul juridic al acțiunilor împotriva ordonanțelor Guvernului este stabilit printr-un articol distinct din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a cărui examinare, prin raportare la jurisprudența în această materie a Curții Constituționale și a instanțelor judecătorești, relevă o . particularități, cu precădere în ceea ce privește condițiile acțiunii, obiectul acesteia, incidența instituției suspendării executării actului administrativ, aspecte ce vor fi analizate în ceea ce urmează:
Persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ în două situații:
a) când este pusă la îndoială prezumția de constituționalitate a unui astfel de act (situație în care art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea trebuie însoțită de excepția de neconstituționalitate).
b) când a fost constatată neconstituționalitatea unei ordonanțe de Guvern, situație în care acțiunea trebuie introdusă în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.
Or, întrucât interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și, totodată, având în vedere că, deși prin prezenta cerere de chemare în judecată se solicită restituirea unei sume încasată în temeiul unui act normativ pretins neconstituțional, nu este formulată și excepția de neconstituționalitatea textului invocat, prezenta acțiune este inadmisibilă.
Pe fond, a susținut că pretențiile reclamantei constând în obligarea la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la presupusul moment, al restituirii ei, este neîntemeiată.
La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională." Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
Totodată, în răspunsul dat de către Curte în hotărârea T., la pct 54, se reține astfel: „(54) În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C-451/99, R., p. 1-3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C-464/02, R., p. 1-7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportorer, C-98/05, R., p. 1-4945, par. 28)."
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
O.U.G. nr. 9/2013privind timbrul de mediu pentru autovehiculea fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
În acest context, O.U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.Prin actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plătește", fiind taxate primordial emisiile generate de mașina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5) și reprezintă cu adevărat o taxă de mediuîntrucât se calculează în principal în funcție de emisia de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a mașinii sau documentele de omologare.
De altfel, în preambulul O.U.G. nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CQ2.
A menționat că nu pot fi reținute nici susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea timbrului de mediu s-ar aduce atingere dreptului de proprietate pentru următoarele considerente:
Procesul civil este guvernat de principiul "actori incumbit probatio", prevăzut de art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căruia "cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege". Reclamantul nu a făcut vreo dovadă că prin achitarea timbrului de mediu s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acestuia (respectiv acel atribut al dreptului de proprietate ce se referă la prerogativa proprietarului de a dispune de bunul său), nu s-a făcut proba existenței unei legături directe de cauzalitate între fapta achitării taxei și o eventuală încălcare a dreptului de proprietate suferită de partea lezată.
Altfel spus, pentru a se putea antrena răspunderea statului, trebuie verificat dacă pretinsa încălcare a dreptului de proprietate rezultă în mod direct din achitarea timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
Totodată a mai susținut că din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, astfel: Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități; Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național; Programul de stimulare a înnoirii Parcului național de tractoare și mașini agricole autopropulsate; Programul de realizare a pistelor pentru bicicliști; Programul de dezvoltare și optimizare a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, precum și multe alte proiecte. De altfel, indiferent de forma pe care taxa a îmbrăcat-o (taxă de primă înmatriculare/taxă pe poluare/timbru de mediu),, prin aplicarea acestei masuri fiscale, pe lângă proiectele și programele finanțate de A.F.M., s-a derulat încă din anul 2005 „Programul Rabla", fiind scoase din uz un număr de 410.238 autovehicule vechi si poluante, astfel: 2005 - 14.607; 2006 - 15.110; 2007 - 16.444; 2008 - 30.466; 2009 - 32.327;_;_; 2012-25.000.
În drept ,a invocat dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Celelalte pârâte, deși legal citate nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La 18.03.2013 ,reclamanta a achiziționat autoturismul marca Opel Astra C., fiind înmatriculat pentru prima data într-un alt stat membru al Uniunii Europene,respectiv Germania .
În vederea efectuării primei înmatriculări in Romania a autoturismului i s-a calculat timbrul de mediu in suma de 2891 lei conform deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule achitata potrivit chitanței . nr._/08.05.2013.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta A.F.M. București, instanța constată că se fac referiri la presupusa excepție de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 9/2013 pe care reclamanta ar fi trebuit să o invoce ,alegații pe care tribunalul nu le va reține deoarece în principal, reclamanta a invocat încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor,reglementat de T.F.U.E. ,judecătorul național fiind obligat să analizeze compatibilitatea dreptului intern cu legislația europeană,astfel că se va respinge excepția invocată.
Prin O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o noua reglementare intrata in vigoare la data de 15 martie 2013 si în esența quasi-identica cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 aflate in vigoare de la data de 31 ianuarie 2012 si pana la abrogarea acestui act normative de către O.U.G. nr. 9/2013.
Dispozițiile art. 110 T.F.U.E. prevăd faptul ca ” (1) Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interna de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 T.F.U.E. prin taxarea interna discriminatorie.
Cum tratatul interzice taxele vamale la import si la export, precum si taxele cu efect echivalent, aceste din urma prevederi ar fi lipsite de conținut daca produsele străin ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever fata de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a căror produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele aflate in raport de concurenta cu produsele indigene.
Art. 110 T.F.U.E. are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrina arătându-se faptul că, aceasta norma impune o “ neutralitate totala a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale si cele importate.”
Potrivit jurisprudenței C.J.U.E., interdicția prevăzută la articolul 110 T.F.U.E. trebuie sa se aplice de fiecare data când un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Instanța de contencios european, a arătat ca articolul art. 110 TFUE ar fi golit de sensul si de obiectivul sau daca statelor membre le-ar fi permis sa instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională si introduce pe aceasta piața înainte de . taxelor menționate.
O astfel de situație ar permite statelor membre sa eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât sa aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute de art. 28 TFUE, 30 TFUE si 34 TFUE, referitoare la interzicerea taxelor vamale la import si export, a restricțiilor cantitative la import, precum si orice taxe si masuri cu efect echivalent.
În hotărârea pronunțata de către C.J.U.E. in C-402/09, I. T., (reglementarea interna anterioara – OUG 50/2008), însa raționamentul CJUE se aplica, mutatis mutandis, si in ceea ce privește Legea nr. 9/2012, cel puțin in forma sa in vigoare pana la data de 1 ianuarie 2012, era contrara dreptului unional.
Potrivit reglementarii aplicabile la momentul respective, cu ocazia achiziționării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat in Romania (produs național in sensul art. 110 TFUE) dobânditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, in timp ce pentru ipoteza in care problema s-ar pune in raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru in accepțiunea art. 110 TFUE) in vederea punerii sale in circulație in Romania, respective sarcina fiscala prevăzuta de normele dreptului intern se aplica.
În aceste condiții fiind relative clar caracterul si efectul discriminator a reglementarii interne in raport de produsele importate, precum si corelativul efect favorizant in raport de produsele naționale, Curtea, ulterior sublinierii faptului ca “articolul 110 TFUE obliga fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabilească regimul astfel încât acestea sa nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare”, a concluzionat ferm ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxă pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
Față de cererea reclamantei, instanța are de analizat compatibilitatea O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozițiile art. 110 TFUE. Legiuitorul a urmărit in principal găsirea unei formule legislative care să nu mai conțină deficientele vădite a celor anterioare (care instituiau o clara diferența de tratament in favoarea produselor naționale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – si cele importate – care erau supuse acestor sarcini).
Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulație in Romania si produsele naționale, stabilind faptul ca timbrul de mediu se va datora si pentru produsele naționale cu privire la care s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare [art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 9/2013], precum si pentru acele autovehicule pentru care chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natura fiscala au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare [art. 4, alin. (1) lit. d) din OUG 9/2013] La articolul 4, alin. (1) lit. d) din OUG 9/2013 s-a prevăzut ca timbrul de mediu se datorează si cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În cauza trebuie analizata situația avuta in vedere de art. 4, lit. a) din OUG nr. 9/2013 in ceea ce privește autoturismele importate din alte state membre in vederea punerii lor în circulație in Romania.
Reglementarea actuala cuprinsa in OUG 9/2013 privind timbrul de mediu nu se afla in consonanta cu art. 110 TFUE in ceea ce privește autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulație in Romania.
Astfel cum s-a arătat anterior in analiza domeniului de incidenta al art. 110 TFUE si in analizarea hotărârii CJUE în cauza I. T. in baza normelor unionale aplicabile (art. 110 TFUE) normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand naționale, corelativ descurajând importul de vehicule second-hand similare.
Cu toate acestea, se constata ca același efect favorizant fata de produsele naționale îl prezintă si dispozițiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, cel puțin in raport de autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Trebuie menționat faptul ca, pe de o parte, parcul auto intern este campus într-o proporție relativ importanta de autovehicule, bunuri naționale in accepțiunea art. 110 TFUE, cu privire la care s-a achitat deja taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ex-art. 214/1 C. fisc, taxa de poluare OUG 50/2008, sau taxa pentru emisiile poluante, Legea nr. 9/2012, taxa care nu a fost restituita ulterior prelevării.
Pe de alta parte, autovehiculele similare importate din alte state membre UE (bunuri ale altor state membre, in sensul art. 110 TFUE) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor înmatriculări in Romania (art. 4, lit. a) din OUG 9/2013).
Prin acest efect al OUG 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plații timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia in Romania (art. 4, alin. 1 lit. a) din OUG 9/2013), astfel încât rezultă caracterul indirect discriminator fata de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 TFUE.
Raportat la cele mai sus expuse, dispozițiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE in ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulație in Romania întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale descurajându-se in acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudența CJUE l-a sancționat in cauza I. T..
În consecința, se va admite acțiunea reclamantei, obligând pârâtele sa-i restituie suma de 2891 lei, reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, numai în acest mod realizându-se acoperirea efectivă si integrala a prejudiciului cauzat reclamantului
În conformitate cu disp. art. 451 și urm. Cod Procedură Civilă, vor fi obligate pârâtele să plătească suma de 289,10 lei cheltuieli de judecată către reclamantă,reprezentând taxa de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta Administrația F. pentru Mediu.
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. P., CNP_, cu domiciliul în . de A.,județul M., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în mun. C., ..2, județul D., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, . nr.1, județul M., S. F. Orășenesc Baia de A., cu sediul în orașul Baia de A., ., județul M., Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie suma de 2891 lei reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule achitată prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/08.05.2013 emisă de Trezoreria Baia de A..
Obligă pârâtele să plătească suma de 289,10 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare ,cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2014 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.L.B./ Tehnored L.M.
Ex. 7/04.11.2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 527/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
