Pretentii. Sentința nr. 3036/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3036/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 3982/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Sentința Nr. 3036/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta ȘURLĂU V. L. și pe pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI,ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., S. F. ORĂȘENESC STREHAIA, având ca obiect
pretentii restituirea sumei de 3.463 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6.06.2014 sub nr._ reclamanta ȘURLĂU V. L. a chemat în judecată pe pârâta M. Finanțelor Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. – S. F. Orășenesc Strehaia, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisii poluante, achitată cu chitanța . nr._/13.03.2014, în sumă de 3463 lei, taxă la care a fost obligată pentru înmatricularea în România a autoturismului marca Volkswagen B., obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului, de la data achitării de către reclamant a taxei impuse nelegal și până la data restituirii integrale a taxei astfel percepute, dobânda prevăzută la art. 124 C.pr.fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 12.01.2014 a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism second-hand, iar pentru înscrierea în circulație în România, S. Orășenesc Strehaia l-a obligat să achite o taxă de primă înmatriculare de 3463 lei pe care a plătit-o cu chitanța . nr._.
Susține reclamanta că taxa de prima înmatriculare a fost perceputa nelegal si solicită restituirea ei, având in vedere următoarele argumente:
In Cauza T., C-402/09 Curtea Europeana de Justiție de la Luxembourg a decis ca România a încălcat prevederile legislației europene introducând taxa de poluare auto,taxa care pana la data de 1 iulie 2008 ,când a fost adoptata OUG nr. 50/2008 a fost perceputa ca taxa de prima înmatriculare.
Curtea a stabilit ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă s-a perceput de către organul fiscal în baza prevederilor art. 2141 Cod fiscal.
Practica instanțelor de judecată a stabilit că dispozițiile art. 2141 -2143 din Codul fiscal încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât taxa în discuție era percepută doar pentru autoturismele achiziționate din statele comunitare și înmatriculate pentru prima dată în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România.
Faptul că taxa de primă înmatriculare era percepută nelegal este confirmat de împrejurarea că prin OUG nr. 50/2008 această taxă a fost abrogată începând cu data de 1 iulie 2008, fiind înlocuită cu taxa pe poluare pentru autovehicule.
Reclamanta solicită recunoașterea si aplicarea dreptului la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
In astfel de situații Curtea de Justiție Europeana a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJC, cazul nv. 68/79 Hans J. I/S contre Ministere danois des impots . cauza conexată m. C- 290/05 și C-333/05 Nâdasdi și N. parag. 61-70).
În privința admisibilității acțiunii, a solicitat să se constate că, din moment ce în cauză se ridică problema aplicării directe a dreptului comunitar în conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituție, parcurgerea anumitor reguli de procedură administrativă din dreptul intern nu are relevanță în soluționarea cauzei, instanța având obligația de soluționare numai a fondului cauzei prin raportare la normele comunitare incidente în cauză.
Într-o jurisprudență constantă, instanțele din România au constatat că plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operațiune prealabilă înmatriculării.
În cauză nu s-a pus în discuție înmatricularea autovehiculului, înmatriculare care s-a realizat, ci compatibilitatea perceperii taxei pentru prima înmatriculare cu prevederile comunitare și dispozițiile constituționale interne care stabilesc regimul juridic și forța juridică a normelor comunitare pentru dreptul intern, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și art. 148 din Constituția României.
Instanțele din România au constatat că taxa de primă înmatriculare percepută este în contradicție cu dreptul comunitar, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, dispozițiile art. 148 din Constituția României obligând la aplicarea directă a normelor comunitare în cazul în care norma juridică internă contravine normei comunitare. Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141 din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Prevederile cuprinse în OUG nr. 50/2008, care reformulează conceptul de taxă de primă înmatriculare în cel de taxă de poluare, sunt la rândul lor criticabile, câtă vreme și acestea mențin obligația de plată a unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor second-hand de import din state UE, spre deosebire de autoturismele second-hand aflate deja pe piața internă, care nu sunt taxate în cazul schimbării proprietarului cu același regim de impozitare, împrejurare care creează o discriminare de natură a încălca prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene.
In practica judiciara din România s-a constatat că, în aceste împrejurări, cu referire la ambele acte normative de instituire a taxelor privind prima înmatriculare a autoturismelor importate din state UE, nu se aplică în mod uniform și nediscriminator principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Âkos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv Hona N. c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Liquide Industries Belgium).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință (de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Cat privește taxa achitata de reclamantă susține că aceasta este nelegală, si solicită restituirea ei, aceasta fiind o plată nedatorata, cu atât mai mult cu cât instanța este obligata de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție să aplice prioritar normele de drept comunitar.
În privința dobânzii legale pe care o solicită, consideră ca dobânda legală se cuvine pentru fiecare taxă de primă înmatriculare începând cu data de la care a fost achitata nelegal catre organului fiscal.
A depus la dosar următoarele înscrisuri: chitanță onorariu avocat, împuternicire avocațială, cartea de identitate a reclamantei, adresa nr. MH_/28.03.2014 emisă de S. F. Orășenesc Strehaia, certificat de atestare fiscală, actele de proveniență ale autovehiculului, chitanța . nr._/13.03.2014.
La data de 11.06.2014 reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât și pe Administrația F. pentru Mediu București.
Pârâta S. F. Orășenesc Strehaia, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției invocate si respingerea acțiunii, pentru următoarele motive:
A arătat că, S. F. Orășenesc Strehaia nu are calitate procesuala pasiva in speța, deoarece autoritatea fiscala competenta este doar împuternicită sa calculeze si sa încaseze sumele rezultate din aplicarea taxei pentru emisii poluante, aceste sume fiind încasate ., denumit astfel de lege, al Administrației F. pentru Mediu, deci nu se face venit la bugetul general gestionat de organul fiscal ci la bugetul special al F. pentru Mediu, pentru care răspunde autoritatea competenta in domeniu, nu organul fiscal.
De asemenea, a arătat că, acțiunea este neîntemeiata deoarece pentru conformare cu recomandările forurilor comunitare europene, legislația interna a fost modificata succesiv, in scopul evitării încălcării principiilor de drept European astfel ca, văzând si dreptul oricărui stat membru de a-si organiza sistemele fiscale, s-a instituit o taxa necesara si obligatorie, perceputa si in celelalte state membre ale Uniunii, . alta,determinata,la noi, cu ocazia înmatriculării unui autovehicul, indiferent de proveniența.
Nemulțumirea reclamantului rezida in aceea ca a plătit o taxa, caracterizata prin cuantumul sau, prevăzuta de legislația interna. Ori, modificările ulterioare, aduse legislației in materie, au permis revizuirea sumelor plătite si restituirea cuantumului perceput in plus.
Menționează pârâta ca, după . Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, s-a realizat armonizarea cu prevederile art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a normelor OUG nr.218/2008 privind modificarea OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, prin intermediul adoptării OUG nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule .
Prin adoptarea Legii nr.9/2012, privind emisiile poluante, s-a definitivat armonizarea dreptului intern cu prevederile europene.
Învederează pârâta faptul ca, fiecare dintre modificările legislative, in vederea conformării recomandărilor forurilor europene, au urmărit îndeplinirea cerinței privind raționamentul care determina instituirea unei astfel de taxe, întrucât niciuna dintre recomandările de armonizare nu s-a referit la înlăturarea sau micșorarea taxei interne.
Astfel, ajunși la o armonizare a legislației interne, consideram noi ca acțiunea privind restituirea taxei plătite cu ocazia înmatriculării unui autovehicul, nu mai poate fi susținuta de vreun raționament juridic .
In concluzie, fata de cele invocate in fapt si in drept, a solicitat admiterea excepției invocate si respingerea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 4.09.2014, instanța a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâtă a Administrației F. pentru Mediu București și a dispus conceptarea și citarea în mod distinct a pârâtelor Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și S. F. Orășenesc Strehaia.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, admiterea excepțiilor invocate iar, in subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiata pentru următoarele considerente:
A invocat excepția netimbrării acțiunii principale, arătând că, dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd: „In materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați in drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează dupa cum urmează:
a) cererile pentru anularea actului sau, dupa caz, recunoașterea dreptului pretins, precum si pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui inscris — 50 lei;
b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicita si repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ —10% din valoarea pretinsa, dar nu mai mult de 300 lei."
Din susținerile reclamantei rezultă faptul că aceasta nu a timbrat prezenta acțiune și prin urmare a solicitat respingerea netimbrată.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala in prezenta cauza.
A arătat că, din conținutul acțiunii, rezulta ca, S. Orășenesc Strehaia se află în subordinea Administrației Județene a Finanțelor Publice M. - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. (instituție cu personalitate juridică).
În acest context, trebuie arătat ca potrivit art. 1 din H.G. nr. 520 / 2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, aceasta " se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat, conform legii."""":
Conform art. 13 din H.G. nr. 520 / 2013 privind organizarea si funcționarea A.N.A.F., In subordinea A.N.A..F. se înființează (...) direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică".
Totodată, menționează ca, in prezentul litigiu, nu se ataca un act emis de această instituție, astfel ca, aceasta nu poate fi parte in raportul juridic dedus judecații si de aceea nu exista motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătoreasca in contradictoriu cu Agenția Naționala de Administrare Fiscala.
În același sens, învederează instanței dispozițiile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, din interpretarea cărora rezulta ca raportul juridic este născut intre persoana vătămata - reclamant si autoritatea emitenta a actului administrativ - pârât A.J.F.P. M., prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. - instituție cu personalitate juridică.
Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 9 ;/ 2013 " Stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind timbrul datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Referitor la solicitarea de restituire a sumei reprezentând taxa de poluare, a învederat dispozițiile pct. 2 din Anexa 1 la O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, care stabilește competenta in materia restituirii sumelor de la buget si acordării dobânzilor pentru sumele restituite pu depășirea termenului legal.
În același sens, invocă si prevederile referitoare la competenta in materia administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat reglementata de art. 33 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, în considerarea prevederilor mai sus menționate, organul fiscal competent care are calitate in ceea ce privește restituirea sumei reprezentând timbru de mediu este AJ.F.P. M., prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. - instituție cu personalitate juridică, restituirea putând fi posibila numai in situația in care sunt îndeplinite condițiile legale, respectiv art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare si O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Prin urmare, luând in considerare toate argumentele mai sus expuse, solicita instanței sa constate lipsa calității procesual-pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala si sa dispună scoaterea acesteia din prezenta cauza si, in subsidiar, respingerea acțiunii reclamantului in contradictoriu cu Agenția Naționala de Administrare Fiscala, ca îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesual-pasiva.
In susținerea excepției invocate, a învederat instanței practica juridica in
materie: Sentința civila nr. 64/21.05.2008 pronunțata de Tribunalul A. - Secția contencios
administrativ si fiscal, litigii de munca si asigurări sociale, in care a fost admisa excepția
lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala. Asemenea
soluții similare au fost pronunțate si in dosarele nr._ si nr._
aflate pe rolul Tribunalului A. - Secția contencios administrativ si fiscal, litigii de munca
si asigurări sociale.
In ceea ce privește fondul cauzei, referitor la regimul timbrului de mediu pentru autovehicule, a arătat următoarele:
In ceea ce privește solicitarea reclamantului, pe fondul cauzei, a arătat că, din actele depuse la dosarul cauzei, rezulta ca, autovehiculul a fost achiziționat in anul 2014 si tot in acest an a fost înmatriculat in România.
In consecința, a solicitat să se constate că, in aceste condiții nu poate fi invocata discriminarea întrucât timbrul de mediu se calculează atât pentru autoturismele noi produse in România, cat si pentru autoturismele noi produse in alte state membre U.E., pentru autovehiculele existente înmatriculate deja in România sau în alt stat membru U.E.
Astfel, arătă ca, discriminarea invocata, prin asimilarea timbrului de mediu pentru autovehicule prevăzute de O.U.G. nr. 9 /2013 unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale nu exista si nu poate fi reținuta de către instanța.
In acest sens precizează ca, textul național nu instituie o discriminare in sensul dispozițiilor art. 90 paragr. 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", deoarece taxa pentru normele poluante este achitată pentru toate autovehiculele vechi (second-hand) sau noi atât din România, cât și din alt stat membru al U.E. în concret, nu mai există excepții de la plata taxei pentru normele poluante.
Cu privire la prejudiciul invocat de reclamantă, precizează că, în fapt, acesta nu exista, suma arătată fiind achitată pentru ca autoturismul cumpărat să poată fi înmatriculat și să poată circula pe teritoriul României.
Făcând referire strict la speța de fata, prejudicierea reclamantei printr-o discriminare prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 9 / 2013 nu exista, având in vedere ca autovehiculul achiziționat a fost înmatriculat pentru prima data in România.
Obligarea unui contribuabil la plata unei taxe nu poate fi interpretata ca un prejudiciu, atâta timp cat contribuabilul beneficiază de o contraprestație, respectiv înregistrarea autoturismului.
Norma invocata de reclamanta ca prejudiciind-o prevede obligația la plata unei taxe indiferent daca este vorba de un autoturism fabricat in România sau in spațiul comunitar, pentru aceleași specificații tehnice.
Prin urmare, nu poate fi reținuta o discriminare in cazul autovehiculului reclamantei, pentru înmatricularea acestuia percepându-se o taxa speciala auto, la fel cum este perceputa si pentru autovehiculele din producția interna.
Discriminarea invocata, prin asimilarea timbrului de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9 din 2013 unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale nu exista si nu poate fi reținuta de către instanța.
In acest sens precizează ca, textul național nu instituie o discriminare in sensul dispozițiilor art. 90 paragr. 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Legiuitorul a stabilit în cuprinsul O.U.G. nr. 9 / 2013 că timbrul de mediu se aplică tuturor autoturismelor indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piața internă, fiind excluse din sfera de aplicare a taxei excepțiile prevăzute de ordonanță, însă pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și nu proveniența.
Timbrul de mediu pentru autovehicule reglementat de O.U.G. nr. 9 / 2013 este temeinică, legală și în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de către Comisia Europeană sau alt organism comunitar, taxă care există și se plătește legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc...).
Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2013 prevede " (1). Prezenta ordonanța de urgenta stabilește cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, denumit in continuare timbru. (2). Timbrul se face venit la bugetul F. de mediu si se utilizează de Administrația F. de Mediu in vederea finanțării: programelor si proiectelor pentru protecția mediului."
Se mai arată că, susținerea reclamantei potrivit căreia legislația internă incidență speței deduse judecății în temeiul căruia a solicitat restituirea timbrului de mediu pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene contravine prevederilor legislației comunitare, este neîntemeiată și contrazisă de dispozițiile legale incidente.
Astfel, timbrul de mediu pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România, situație care nu contravine legislației comunitare la care reclamanta face trimitere.
Așa fiind, modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehicule este același, indiferent de statul de proveniență, neexistând vreo discriminare între autovehiculele second-hand provenite de pe piața națională și cele provenite din alte state ale UE, întrucât nu mai persistă discriminarea existând obligația de plata a taxei pentru prima transcriere a dreptului de proprietate.
Din înscrisurile depuse de către reclamanta reiese faptul ca a achiziționat un autovehicul marca Wolkswagen B., iar pentru înmatricularea în România a acestuia a fost emisa decizia de calcul a timbrului de mediu pe seama reclamantei în care se rețin caracteristicile arătate mai sus ale autovehiculului.
De asemenea, învederează instanței faptul că O.U.G. nr. 9 / 2013 nu protejează piața internă de autovehicule si nici locurile de muncă, deoarece cuantumul timbrului de mediu este mai ridicat pentru autovehiculele produse - fabricate în România, decât cele din alte state U.E.
În același sens, O.U.G. nr. 9 / 2013 stabilește că timbrul de mediu este plătit pentru toate autovehiculele, O.U.G. nr. 50/2008 neavând niciun fel de relevanță, fiind stipulată într-un act normativ abrogat, care nu se mai aplică. Nu se poate invoca o prevedere dintr-o lege abrogată pentru a susține nelegalitatea altui act normativ.
O.U.G. nr. 9 / 2013 nu instituie niciun fel de „ raport de concurență " între
produsele naționale și cele importante. Singura concurență fiind calitatea autovehiculelor
care nu face obiectul niciunei legi.|
O.U.G. nr. 9 / 2013 nu diminuează introducerea în România a unor autovehicule second - hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, deoarece pe de o parte taxa pentru normele poluante este plătită pentru toate autovehiculele, iar pe de altă parte, pentru autovehiculele second - hand din România taxa este mai mare decât pentru cele din alt stat membru UE.
Menționează faptul ca, textul național nu instituie o discriminare in sensul dispozițiilor art. 90 paragr.l (actual 110) din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
O.U.G. nr. 50/2008 nu are niciun fel de relevanță în speța de față, deoarece este un act normativ abrogat, reclamanta achitând timbrul de mediu la data de 13 martie 2014 sub incidența O.U.G. nr. 9 / 2013, nicidecum a O.U.G. nr. 50/2008.
Învederează de asemenea ca timbrul de mediu se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, care sunt deja înmatriculate în țară, fie romanești, fie străine.
In ceea ce privește plata dobânzilor legale pentru suma de 3.463 lei, calculate de la data achitării taxei din 13.03.2014, pana la momentul restituirii ei, conform prevederilor art. 124 Cod procedura fiscală, a arătat următoarele:
Dispozițiile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, statuează că " Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor ".
Astfel, solicită să se constate ca nici una dintre condiții nu este îndeplinita in cauza, respectiv cererea nu a fost adresata organului fiscal, ci direct instanței de judecata, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlul de creanța.
Menționează ca, in dosarul nr._/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ si F., a reținut, in mod irevocabil, prin decizia civila nr. 1026/22.04.2010, ca este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legala.
Prin urmare, solicitarea de acordare a dobânzii fiscale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibila.
De asemenea, invederează ca suma plătită de către reclamanta nu se face venit la bugetul de stat, ci A.N.A.F. are competenta doar de a calcula si incasa taxa de poluare si ulterior de a o vira in contul Administrației F. pentru Mediu (cu sediul in București, Splaiul Independentei nr. 294, Corp A, sector 6), motiv pentru care consideră ca A.N.A.F. nu poate fi obligata la plata dobânzilor.
Apreciază ca in condițiile in care Administrația F. pentru Mediu este beneficiarul sumelor plătite de reclamanta, obligația de a plati dobânda legala ii revine tot acestei instituții.
În ceea ce privește solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislației fiscale, iar, în subsidiar, să se facă aplicabilitatea prevederilor art. 451 alin. (2) C.proc.civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de aceasta raportat la complexitatea cauzei și a activității depusă în cauză, care, în realitate reprezintă o fotocopie a cererii adresate organelor fiscale cu mici modificări.
În concluzie, pentru motivele arătate mai sus, a solicitat in principal,
admiterea excepțiilor invocate, iar, in subsidiar, respingerea acțiunii formulate de
ȘURLAU V. L. ca neîntemeiată si implicit menținerea actelor
administrative.
In drept, a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, H.G. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, H.G. 34/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule; Legea nr. 37 / 2014 pentru aprobarea O.U.G. nr. 9 / 2013, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Constituția României.
În baza art. 223 alin. 2 din C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Administrației F. pentru Mediu București.
A arătat că, în cazul în care instanța va admite acțiunea a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei de 3463 lei cu plata dobânzii fiscale legale, conform art. 124 C.pr.fiscală, obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată conform art. 447 C. pr. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Ministerului Finanțelor Publice București, instanța reține că este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform art.117(1) lit.d din OG nr.92/2003 se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art.124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG nr.92/2003 republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Potrivit art. 33(1) din OG nr.92/2003 pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantei este S. F. Orășenesc Strehaia.
În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantei, este pârâta S. F. Orășenesc Strehaia, care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare, iar A.N.A.F. nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Pe fondul cauzei, se reține că, reclamanta a dobândit un autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene iar pentru înmatricularea acestuia a achitat cu titlu de timbru de mediu suma de 3463 lei cu chitanța . nr._/13.03.2014.
Timbrul de mediu este reglementat de O.U.G. nr.9/2013 care a intrat în vigoare la data de 15.03.2013, așa cum rezultă din art.17 din acest act normativ și a abrogat Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante.
Potrivit art. 4 din aceste act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Reclamanta a invocat, în primul rând, faptul că prin stabilirea acestei taxe se încalcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autoturismul fiind scos din circuitul civil, în mod indirect, întrucât cuantumul foarte mare al acesteia îl determină pe acesta să nu poată vinde autoturismul achiziționat și să dispună de acesta potrivit atributelor conferite.
Așa cum s-a arătat anterior, se reține că art.4 din O.U.G. nr.9/2013 prevede obligația de plată a timbrului o singură dată cu ocazia dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării sau pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata acestor taxe.
Astfel, este neîntemeiată susținerea reclamantei referitoare la încălcarea dreptului de proprietate având în vedere că, după achitarea timbrului de mediu de către primul proprietar din România, așa cum este cazul în speță, la transferul ulterior al dreptului de proprietate nu se mai achită această taxă. Prin urmare, instituirea timbrului de mediu pentru dobândirea sau transcrierea dreptului de proprietate nu constituie o limitare a exercițiului dreptului de dispoziție asupra bunului în condițiile în care obligația de plată există numai la momentul dobândirii dreptului de proprietate.
Reclamanta a mai invocat faptul că prin instituirea obligației de plată a timbrului de mediu se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor prevăzut de art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Potrivit art.34 din TFUE(ex-articolul 28 TCE) între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Întrucât timbrul de mediu pentru autovehicule, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, este datorat pentru punerea în circulație a autovehiculului cu ocazia dobândirii sau transcrierii dreptului de proprietate și nu este perceput ca urmare a faptului că autoturismul traversează granița, se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.34 -36 din TFUE. În acest sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care în Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. a reținut că, întrucât domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE nu include impozitele interne vizate la articolul 110 TFUE, o taxă plătită cu ocazia înmatriculării, precum cea în cauză în acțiunea principală, nu poate fi apreciată în raport cu normele privind restricțiile cantitative la import și măsurile cu efect echivalent unor astfel de restricții.
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 110 TUE (ex-articolul 90 TCE) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 110 TFUE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Instanța apreciază însă că O.U.G.nr.9/2013 nu stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că timbrul de mediu este perceput atât pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reglementat în acest mod, timbrul de mediu nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii nefiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ori, O.U.G.nr.9/2013 nu este contrară art.110 TFUE, întrucât nu este destinată să descurajeze introducerea în România a autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE și să favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind se constată că statul român nu a creat premisele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă.
Fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand, indiferent dacă au fost înmatriculate anterior în România sau alt stat membru al Uniunii Europene, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Susținerea reclamantei în sensul că tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fața de importuri având în vedere ușurința cu care se realizează transferul „oficial” de proprietate astfel ca și taxa sa fie ocolită, nu poate fi reținută ca un argument cu privire la existența discriminării dintre autoturismele second-hand înmatriculate în România și cele importate atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, obligația de plată a timbrului de mediu intervine cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat indiferent de proveniența acestuia.
Având în vedere cele anterior expuse acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Șurlău V. L., CNP_, cu domiciliul în Strehaia, . 42, nr. 257, jud. M. împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 5, Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, aceștia neavând calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ȘURLĂU V. L., CNP_, cu domiciliul în Strehaia, . 42, nr. 257, jud. M. împotriva pârâților ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Dr. Tr. S., Piața R. N. nr. 1, jud. M. și S. F. ORĂȘENESC STREHAIA,, cu sediul în Strehaia, ., jud. M..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 13.11.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. B. | ||
Grefier, A. C. Ț. |
Red. C.D.B./Tehnodact. A.C.Ț.
9 ex./26.11.2014
Cod operator 2626
| ← Alte cereri. Hotărâre din 01-04-2014, Tribunalul MEHEDINŢI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2293/2014.... → |
|---|
