Pretentii. Sentința nr. 566/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 566/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 10857/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Sentința nr. 566/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier M. N. V.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul O. V. și pe pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., S. F. Orășenesc Vânju M. și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamant, avocat Gogîltan R., cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra fondului.
Avocat Gogîltan R., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarea situație de fapt:
P. cererea adresată acestei instanței la data de 18.11.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul O. V. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., S. F. Orășenesc Vânju M. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1941 lei ce reprezintă cuantumul dobânzilor actualizate cu rata inflației, aferente taxei de poluare pentru autovehicule de 2388,00 lei începând cu data plații acesteia, 07.05.2009 și până la data achitării efective a acesteia de către Administrația Finanțelor Publice ( 12.06.2013).
În motivare acțiunii, reclamantul a arătat că achiziționat autoturismul Citroen Xantia din Germania, achitând taxa de emisii poluante in suma de 2388 lei potrivit actului administrativ, talon pentru încasarea de impozite si taxe Seria_/07.05.2009, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Această sumă i-a fost restituită în data de 12.06.2013 în baza sentința nr. 5437/06.12.2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012 .
P. Adresa nr. MH_/11.11.2013 a solicitat AJFP M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de emisii poluante, aceasta respingându-i solicitarea cu motivarea ca nu a anexat titlu executoriu.
P. sentința nr. 5437/06.12.2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._/101/2012, Tribunalul M. stabilește că această taxă de emisii poluante pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene, obligând astfel AFP Dr. Tr. S. si AFM sa-i restituie suma de 2388 lei.
P. urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-mi plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă că aceasta prevedere este incorectă, iar statul trebuie să plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele nationale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate (Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
A. unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Saló, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
Având în vedere că si in privința restituirii taxei de poluare precum si a taxei de emisii poluante, o practică judiciară cvasiunitară s-a instituit abia dupa pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T., consideram ca si in cazul restituirii dobânzilor calculate de la data plații pana la data încasării impozitului(sau taxei de poluare), este necesara aplicarea deciziei C.J.U.E. data in cauza C-565/11, I. contra România.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală, decizia C.J.U.E. in cauza C-565/11, I. contra România.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
La data de 19.12.2013 pârâta S. F. Orășenesc Vânju M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
A invocat excepția tardivității formulării cererii cu privire la plata dobânzii, atâta timp cat taxa de poluare a fost restituită în baza sentinței nr. 5437 din 2012 emisa de Tribunalului M., iar la data formulării cererii de restituire a taxei, reclamantul nu a solicitat si dobânda legala .
Conform art.124 alin. l din Codul de proced. fiscala prevede ca acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului. Art. 70 din Codul de proced. fiscala prevede ca cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la data înregistrării. In atare situație, consideră că instanța ar trebui sa acorde dobânda prevăzuta de art.124 CPF republicată din ziua expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal sa soluționeze contestația si nu de la data plații.
La data de 08.01.2014 reclamantul O. V. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat faptul că o dată cu introducerea cereri de chemare în judecată pentru restituirea taxei de poluare a fost cerută și dobânda legală însă aceasta nu a fost acordată.
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității.
În ceea ce privește excepția tardivității
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul prin cererea înregistrată sub nr._/101/2012, a solicitat restituirea sumei de 2388 lei achitată cu chitanța nr._/07.05.2009, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second – hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr. 5437/06.12.2012, fiind obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului 2388 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice M. - Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin la Curtea de Apel C., care a respins ca nefondat recursul.
Cu dispoziție de plată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 2388 lei – fila 12 din dosar.
P. acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1941,44 lei ce reprezintă dobânda legală aferente sumei de 2388 lei, achitată cu chitanța .._/07.05.2009 reprezentând taxă pe poluare.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat”. P. Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
P. urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății (29.08.2008) și până la data restituirii efective (23.11.2012), cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de către organul fiscal.
De asemenea, în considerentele deciziei CJUE de mai sus se arată că această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia. În acest fel, se menționează că paguba produsă este cuantificată ca fiind aceea echivalentă cu suma ce produce dobândă între data plății nedatorate și data restituirii.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data de 29.08.2008 până la data restituirii efective 23.11.2012.
În baza art.453 alin.1 C.pr.civ. va obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 494,15 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat către reclamant, din care 194,15 lei taxă de timbru și 300 lei onorariu avocat, făcând aplicarea prevederilor articolului 451 alineatul 2 din NCPC, în sensul reducerii onorariului avocatului, având în vedere faptul că în materia taxelor speciale pentru înmatriculare și a dobânzilor aferente există o practică unitară, jurisprudența națională urmând regulile dreptului comunitar, apărătorul persoanei care solicită restituirea taxelor sau dobânzilor susținând o cauză de o complexitate redusă, în care trebuie doar să respecte principiile jurisprudenței naționale și a celei comunitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității invocată de pârâta S. F. Orășenesc Vânju M..
Admite acțiunea formulată de reclamantul O. V., CNP_, cu domiciliul în comuna Bălăcița, ., în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Vânju M., cu sediul în localitatea Vânju M., ., județul M., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sectorul 6.
Obligă pârâții să restituie reclamantului contravaloarea dobânzii legale calculate conform Codului de procedură fiscală aferente taxei de poluare pentru autovehicule, achitată de reclamant cu chitanța . nr._/07.05.2009, începând cu data achitării taxei – 07.05.2009 și până la data de 12.06.2013 - data restituirii efective.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 494,15 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. M. N. V.
Red. D.Z./Tehnored. V.M.N.
6 ex./ 5 pagini
06.03.2014
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 565/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 3240/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
