Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Sentința nr. 3216/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3216/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 771/101/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3216/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. N. și pe pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ M. și C. J. DE PENSII MEHEDINTI, având ca obiect
refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, consilier juridic G. V. pentru pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. și consilier juridic U. L. pentru pârâta C. Județeană de Pensii M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, de către reclamantă, împuternicire avocațială și de către pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. răspuns la interogatoriul formulat de reclamantă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente asupra excepția prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de contesta decizia cu numărul 11/2013 invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., asupra excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii M. invocată de aceasta și pe fondul cauzei.
Cu privire la excepția prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de contesta decizia cu numărul 11/2013 invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. reclamanta solicită respingerea acesteia invocând faptul că acțiunea nu este prescrisă.
Reprezentantul pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. solicită admiterea excepția prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de contesta decizia cu numărul 11/2013 invocând faptul că drepturile deduse judecății sunt în esență prescriptibile, fiind drepturi de natură patrimonială indiferent de izvorul lor, acte juridice sau fapte juridice.
Mai invocă faptul că reclamanta a stat în pasivitate 20 de ani, în tot acest interval putând să solicite oricând drepturile invocate.
Reprezentantul pârâtei C. Județeană de Pensii M. solicită respingerea excepției prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de contesta decizia cu numărul 11/2013.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii M. reclamanta solicită respingerea acesteia, invocând faptul că pârâta C. Județeană de Pensii M. este executant, având calitate procesuală pasivă în cauză.
Reprezentantul pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii M. invocând faptul că în comisia de aplicare a DL nr. 118 este un membru reprezentant al Casei Județene de Pensii M., care are un rol decizional, nu doar executant.
Reprezentantul pârâtei C. Județeană de Pensii M. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia invocând faptul că pârâta C. Județeană de Pensii M. nu a avut rol decizional la încadrarea greșită a reclamantei. Arată că în anul 2013 s-a obținut încadrarea reclamantei, C. Județeană de Pensii M. nefiind parte în acest dosar, nefiind culpa acesteia.
Apreciază că la orice cerere formulată Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. trebuie să răspundă.
Cu privire la membrii comisiei de aplicare a DL nr. 118 arată că această prevedere legală a intrat in vigoare după anii 2000, greșeala fiind produsă în anii 1990.
În replică, reprezentantul pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. arată că în anul 2000 nu exista C. Județeană de Pensii M. și nici Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., respectiv în anul 1991 exista Direcția Generală de Muncă și Comisie Socială, iar în cadrul comisiei era un membru al Oficiului de Pensii ce s-a constituit mai târziu ca entitate juridică C. Județeană de Pensii M..
Pe fondul cauzei reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată invocând faptul că este vorba despre cuantumuri diferite. De asemenea a invocat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aplicarea Decretului nr. 118.
Reprezentantul pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă invocând faptul că daunele morale nu pot fi acordate deoarece nu îndeplinesc condițiile legale de acordare a acestora.
Apreciază că membrii comisiei de aplicare a DL nr. 118 sunt distincți, iar potrivit principiului colegialității și egalității membrilor și voturilor acestora, hotărârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate, neputând fi reținută o culpă a pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. în baza actelor depuse la dosar de reclamantă.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei C. Județeană de Pensii M. solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă invocând faptul că daunele solicitate de aceasta nu se justifică.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.02.2014 pe rolul Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta M. N., a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIEI JUDEȚENE PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată acesta să-i plătească: drepturile restante în cuantum de_ lei reprezentând diferența dintre pensii - indemnizații (diferența dintre indemnizația legală, în calitate de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990 și indemnizația nelegală, mai mică, primită de la pârâtă este de 409 lei/lună). De asemenea solicită suma corespunzătoare unei perioade de 3 ani în urmă, actualizată cu dobânda B.N.R. de la data introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective, daune morale în cuantum de 45.000 lei, sumă reprezentând prejudiciul moral care mi-a fost provocat de măsura nelegală a pârâtei, acțiunilor și tergiversărilor acesteia, cu cheltuieli de judecată, conform art. 274 C.p.civ.
In motivare a arătat că, a primit în perioada 1995 - 2013, aproape 18 ani, o indemnizație - pensie, conform Decretului - lege nr. 118 /1990, mai mică cu 409 lei decât indemnizația la care era îndrituită deoarece pârâta a considerat, în mod greșit că este doar o persoană cu domiciliu obligatoriu, și nu, așa cum este real și legal, o persoană strămutată. Deși s-a adresat în mod repetat pârâtei pentru recunoașterea greșelii sale, în mod constant aceasta a negat și încălcat drepturile, inclusiv în instanță, și i-a plătit o indemnizație - pensie nelegal diminuată, în cuantum de 409 lei, în calitate de persoană cu domiciliu obligatoriu, fără a-i emite o decizie (hotărâre) justificativă.
A pierdut deci, în 18 ani, câte 409 lei în fiecare lună, din greșeala și tergiversarea permanentă a pârâtei, adică_ lei (aproape 1 miliard lei)
După ce a obținut o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a îndreptat greșeala pârâtei și s-a dispun să primească indemnizație de persoană strămutată, în ciuda opoziției constante a acesteia, care nici în instanță nu s-a dovedit de bună - credință, ci, din contră, a încercat permanent să se opună solicitărilor sale (Sentința nr. 3664 din data de 30.04.2013 a Tribunalului M., rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia din data de 20.06.2013 a Curții de Apel C.), a mai durat o perioadă din culpa pârâtei, aproape 5 luni, până când i-a fost emisă o nouă decizie, din data de 15. 11.2013 în temeiul Decretului - lege 118/1990.
Decizia nou a fost de două ori greșită în iulie 2013 și de abia în noiembrie 2013 i s-a emis Decizia nr. 11/15.11.2013 decizie legală, conform căreia are dreptul, în acord cu prevederile Decretului - lege nr. 118/1990 la o indemnizație în cuantum de 818 lei.
Conform cuponului nr. 251 -_, a cărei copie a depus-o la dosar, în luna decembrie 2013 a primit suma de 4047 lei (reprezentând contravaloarea a 5 luni și 10 zile cât a întârziat emiterea deciziei de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, plus pensia lunară legală) iar începând cu luna ianuarie 2014 a primit primul cupon de pensie, a cărui copie o depune, de asemenea, la dosar, cu suma lunară legala.
Solicită ca în soluționarea acestei cereri, instanța să se raporteze la prevederile art.6 alin. 1 si 2 din Noul cod civil - Aplicarea legii civile - Art. 6. Aplicarea în timp a legii civile, conform căruia: "Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor".
Așadar, raportat la art.6 alin. l si 2 din Noul Cod Civil se vor avea în vedere actele normative în vigoare la momentul la care s-a început plata nelegală a indemnizației, dându-se eficiență art.6 alin.2 din Noul Cod civil, dar si principiului de drept: „tempus regit actum" și se va face aplicarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă - republicat în 1960 ( abrogat prin art. 230 litera p din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicarea a Noului cod civil).
După rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care i s-a recunoscut dreptul la pensie de strămutat, s-a adresat pârâtei pentru plata diferențelor restante și aceasta i-a răspuns că pentru acest aspect trebuie să se adreseze instanței de judecată, motiv pentru care solicită daune morale:
Din culpa efectivă a pârâtei a fost privată, timp de 18 ani de aproape
1 miliard lei vechi, adică_ lei, sumă la care STATUL ROMÂN a
decis prin legiuitor că are dreptul pentru prejudiciile suferite în B. și nu
numai. Statul a evaluat deci prejudiciul său prin lege, iar pârâta a
umilit-o 18 ani și a mai greșit și în 2013, emițând de 2 ori decizia greșită.
A solicitat pârâtei în repetate rânduri să-i comunice dacă s-a dispus o cercetare și s-au luat măsurile legale urmare a faptului că a primit greșit indemnizația aproape 18 ani; apoi a solicitat să i se comunice dacă s-a dispus o cercetare și sancționarea celor vinovați cu privire la faptul că și în 2013 s-a greșit de două ori la emiterea noii decizii și am primit o decizie corectă de abia în noiembrie 2013. De fiecare dată pârâtul s-a eschivat, i-a răspuns că s-au dispus măsuri legale fără a preciza persoanele, salariații săi care au generat, de - a lungul anilor aceste măsuri nelegale.
Solicită daune morale în cuantum de 45.000 lei, suma reprezentând jumătate din suma cu care i-a evaluat statul prejudiciu și de care pârâtul, prin culpa sa exclusivă a privat-o în decursul a 18 ani, rămânând ca aceasta să recupereze aceste sume de la salariații culpabil.
A mai învederat că pârâta i-a îngrădit nelegal drepturile acordate în temeiul Decretului - lege nr. 118/1990 de stat, prin lege; în mod constant pârâta a refuzat să-și recunoască greșeala cu privire la diminuarea indemnizației sale, inclusiv în instanță, deși măcar atunci, prin recunoașterea greșelii survenite, ar fi fost repusă în drepturi cu câțiva ani mai devreme;
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului civil Codului de Procedură Civilă, Decretului nr. 167/1954, Decretului Lege 118/1990 și OUG 80/2013.
În dovedire a depus certificat naștere și carte de identitate (reclamantă); decizia nr. 37/07.04.2005 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă (scutire taxă timbru); Sentința nr. 3664/30.04. 2013 a Tribunalului M., definitivă și irevocabilă,cupon pensie (indemnizație) B. majorată legal (ianuarie 2014) ;cupon pensie (indemnizație) B. plătită nelegal în toată perioada, pentru identificarea diferenței (noiembrie 2013),cupon pensie decembrie 2013 (pensie legală plus restanțele de la pronunțarea hotărârii);decizie C. Județeană de Pensii nr._ (recalculată și emisă pe 15.01.2014),hotărâre a Autorității Județene pentru Plăți și Inspecție Socială M. nr.l 1/10.07.2013 corectată în 13.07.2013 și ulterior în noiembrie 2013; adresa nr._ /12.08.2012 a Autorității Județene pentru Plăți și Inspecție Socială M. referitoare la cererea mea de restituire a indemnizației restante, conform legii.
A precizat că este o persoană a cărei indemnizație - pensie, este acordată conform Decretului - lege nr. 118/1990, are, în temeiul deciziei nr. 37/07.04.200, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și consider că, în accepțiunea prevederilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutită de taxă de timbre pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata diferenței dintre indemnizația la care aveam dreptul, respectiv primită.
Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat necompetenta materiala a Secției Conflicte de munca si Asigurări Sociale și excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata, conf. art. 193 alin. 2 din .C. pc.civ.
A arătat că reclamanta a beneficiat de schimbarea încadrării din „persoana cu domiciliul obligatoriu „prevăzuta la art.l lit, d, in „persoana strămutată" conform art.l lit. e prin Sentința civila nr. 3664/2013.
In vederea punerii in executare a dispozitivului hotărârii judecătorești Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala a emis Decizia nr. 11/10,07.2013.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamanta nu a respectat procedura plângerii prealabile, obligatorie in aceasta situație, fapt pentru care invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata, conf. art. 193 alin. 2 din N.C..
In ceea ce privește acordarea retroactiva a drepturilor bănești cuvenite, nici D.L. 118/1990 si nici Lg. 554/2004 nu prevăd acordarea retroactiva a acestora si nici instanța judecătoreasca nu s-a pronunțat in aceasta privința.
In drept, a invocat dispozițiile NCpc, lg. 554/2004, DL 118/1990,
Prin sentința nr. 15/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului M..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. – a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal la data de 27.03.2014 sub nr._ .
La data de 07.05.2014 pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca fiind netemeinica si nelegala si exonerarea acesteia de la emiterea unei noi hotărâri.
În motivare a arătat că reclamanta a beneficiat de schimbarea încadrării din „persoana cu domiciliul obligatoriu „prevăzuta la art.l lit. d, in „persoana strămutată" conform art.l Ut. e, prin Sentința civila nr. 3664/2013.
In vederea punerii in executare a dispozitivului hotărârii judecătorești Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala a emis Decizia nr. 11/10.07.2013, modificata in luna noiembrie 2014, iar in luna decembrie 2013, reclamanta a fost pusa in plata si a primit si drepturile aferente perioadei iunie 2013-decembrie 2013.
A solicitat să se observe ca, in conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamanta nu a respectat procedura plângerii prealabile, obligatorie m aceasta situație, fapt pentru care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata, conf. art, 193 alin. 2 din N.C..
In ceea ce privește acordarea retroactiva a drepturilor bănești cuvenite, a arătat că nici D.L. 118/1990 si nici Lg. 554/2004 nu prevăd acordarea retroactiva a acestora si nici instanța judecătoreasca nu s-a pronunțat in aceasta privința.
A susținut că deși a fost un fapt excepțional si instanța a acordat modificarea calității titularului de D.L. 118/1990, cu toate ca inițial acest fapt nu a fost posibil legal, deoarece reclamanta a beneficiat o perioada îndelungata de drepturile stabilite inițial, stabilirea calității de persoana strămutată este suficienta, având in vedere perioada îndelungata de timp din anul 1995 si pana in anul 2011, când reclamanta a invocat prima acțiune în instanța (care i-a si fost respinsa pe acest motiv), când si-a manifestat nemulțumirea fata de cuantumul indemnizației primite.
A arătat că în mod corect, instanța a reținut ca nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale excepției de nelegalitate, prevăzute de art. 4 din Legea nr, 554/2004, invocata de reclamanta, însă modifica totuși Hotărârea nr. 436/1991, deși aceasta întrunea toate condițiile legale prevăzute de legea in vigoare.
A solicitat să se rețină ca in anii imediat următori apariției DL 118/1990, indemnizația persoanelor cu domiciliu obligatoriu avea același cuantum cu indemnizația persoanelor strămutate. Ulterior acest aspect a fost modificat, iar in prezent art. 4 din DL nr. 118/1990 prevede cuantumuri diferite ale celor doua indemnizații, astfel încât, pornind de aici au apărut
nemulțumiri, datorate cuantumurilor bănești primite, reclamanta beneficiind timp de 20 de ani de aceasta indemnizație.
A mai solicitat să se ia act de faptul ca in anul 2011, Tribunalul M. (aceeași instanța), a respins prin Sentința nr. 693/2011, acțiunea reclamantei M. N., inclusiv in ceea ce privește modificarea calității de persoana cu domiciliu obligatoriu in persoana strămutată, dar mai ales in ceea ce privește acordarea retroactiva a drepturile bănești.
Având in vedere toate termenele procedurale prevăzute de dispozițiile legale, a apreciat că dreptul reclamantei de a formula contestație împotriva acestei hotărâri din 1991 a fost pierdut încă din anul următor emiterii hotărârii, daca nu, cel mai târziu din anul 1996, la un an după ce a cunoscut situația nou creata prin modificarea cuantumurilor indemnizațiilor prevăzute de DX. 118/1990.
A considerat că din punct de vedere legal, Tribunalul M. a dispus modificarea Hotărârii nr. 436/1991, cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la autoritatea de lucru judecat si termenele referitoare la contestarea unui act administrativ, astfel încât, cu atât mai mult ar fi injust ca instanța de judecata sa admită acordarea unor drepturi restante necuvenite in aceasta cauza.
A precizat că plata drepturilor prevăzute de DL 118/1990. este făcuta de Casele Județene sau Teritoriale de Pensii si nu de către AJPIS*uri.
In drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea, pe prevederile art.205-208 din Noul cod de procedura civila, Decretul-Lege nr. 118/1990, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La data de 19.05.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Sub aspectul tardivității a arătat că prin cerere sa nu s-a adresat instanței de contencios administrativ ci instanței de drept comun, instanța fiind cea care a decis declinarea competenței către secția de contencios administrativ, după ca i s-a cerut și a îndeplinit procedura de conciliere, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura de conciliere în dreptul comun echivalează cu procedura plângerii prealabile din contencios administrativ.
A arătat că prezenta acțiune nu este formulată în legătură cu dosarul nr._, ci în legătură cu acțiunea care a făcut obiectul dosarului din 2013 prin care s-a decis obligarea pârâtei la plata „drepturilor ce i se cuvin conform art. 1 lit. e din Decretul - lege nr. 118/1990”, iar pârâta nu s-a conformat.
A invocat faptul pârâta a ignorat hotărârile instanțelor de judecată, prevederile legii, principiile de drept, plângerea și solicitarea sa de conciliere.
La data de 09.09.2014 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite obligarea pârâtei să îi plătească drepturile restante reprezentând diferența dintre pensii – indemnizații (diferența dintre indemnizația legală neprimită și indemnizația nelegală, în cuantum de 409 lei / lună), conform legii, sumă actualizată cu dobânda BNR de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
De asemenea a arătat că înțelege să solicite obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de_ lei, sumă reprezentând prejudiciul moral care i-a fost provocat de măsura nelegală a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
A mai arătat că înțelege să conteste inclusiv decizia nr. 11/10.07.2013 a pârâtei ca incompletă având în vedere faptul că în conținutul acesteia se menționează data de 20.06.2013 ca data de la care i se restituie banii, deși a solicitat și sumele restante, conform legii.
A precizat că în măsura în care instanța consideră necesar, nu se opune introducerii în cauză a Casei Județene de Pensii M..
La data de 24.09.2014 pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. a depus la dosar întâmpinare la precizarea de acțiune formulată de reclamantă prin care a solicitat, pe cale de excepție respingerea acțiunii ca tardivă iar pe fond respingerea ca neîntemeiată.
A solicitat să se observe că reclamantei i-a fost stabilită calitatea de persoană cu domiciliul obligatoriu în anul 1991, iar timp de 20 de ani aceasta a stat în pasivitate, acceptând astfel situația juridică stabilită prin Hotărârea nr.436/19.02.1991 precum si toate efectele acesteia, inclusiv cuantumul indemnizației primite.
A considerat că reclamanta nu poate solicita plata retroactivă a acestor sume întrucât dreptul de a le solicita este prescris conform art.2517 Cod civ.
Mai mult decât atât, calculul pe care reclamanta l-a făcut este unul total eronat, întrucât indemnizațiile nu au avut pe tot parcursul celor 18 ani valorile 818 lei și 409 lei.
A arătat că până în anul 1993, odată cu apariția Legii nr.53/12 iulie 1993, cuantumul indemnizațiilor pentru persoane strămutate si pentru persoane cu domiciliul obligatoriu a fost același, Legea nr.53/1991 făcând pentru prima dată o diferențiere. Ulterior cuantumul celor doua indemnizații a fost in mai multe rânduri modificat prin acte normative, și mai mult, reclamanta solicită actualizarea sumelor solicitate cu valoarea dobânzii BNR, aceasta cu toate că indemnizațiile se actualizează cu rata inflației calculată de Institutul N. de S..
A invocat faptul că reclamanta a primit drepturile bănești, plătite de C. Județeană de Pensii M. prin decizia nr._/07.01.2014 de la data rămânerii definitive a Sentinței nr.3664/2013, adică 20.06.2013 iar în Sentința nr.3664/2013 nu se dispune plata retroactivă a drepturilor bănești, ci sentința dispune numai pentru viitor.
A solicitat instanței să constate prescripția dreptului de a contesta Decizia nr. 11/2013 a Comisie de aplicare a prevederilor D.L. nr. 118/1990 și că temeiul legal pe care reclamanta îl invocă, respectiv Decretul nr. 167/1954 nu există.
In ceea ce privește daunele morale în cuantum de 45 000 lei, a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile acordării daunelor morale.
A invocat faptul că din anul 1991 când i s-a stabilit calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de D.L. nr. 118/1990 și până în anul 2011, când a solicitat schimbarea situației juridice, nu a existat niciun contact intre reclamantă si angajații instituției. A arătat că toată corespondența a fost realizată într-un limbaj respectuos, decent și nu i s-au adresat expresii sau formule injurioase. Faptul ca membrii Comisiei au reținut că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de prevederile art.1 alin.1 lit.e) nu înseamnă că reclamanta a fost jignită și umilită.
A apreciat că veniturile diminuate pe care le invocă reclamanta sunt urmare directă a pasivității sale timp de 20 de ani.
In drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile D.L. nr 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, pe disp. art.2500-2517 Cod civil si pe dispozițiile Codului de procedura civila.
Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2014 s-a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâtă a Casei Județene de Pensii M..
La data de 30.09.2014 pârâta C. Județeană de Pensii M. a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
A arătat că reclamanta a chemat in judecata pe pârâta A.J.P.I.S. M. solicitând sa-i fie acordate drepturile restante pe ultimii 3 ani in cuantum de_ lei reprezentând diferența dintre indemnizația aferenta calității de persoana strămutată si persoana cu domiciliu obligatoriu precum si daune morale in cuantum de 45.000 lei.
De asemenea, reclamanta invoca sentința Tribunalului M. cu nr.3664/2013 rămasa definitiva si irevocabila prin care instanța a decis schimbarea încadrării juridice din persoana cu domiciliu obligatoriu in persoana strămutată si prin care s-a decis ca aceasta sa beneficieze de indemnizația aferenta calității de persoana strămutată care este dubla fata de cea conferita de calitatea de persoana cu domiciliu obligatoriu.
A arătat că potrivit art.12 din D.L.118/90, republicat, stabilirea si plata drepturilor prevăzute de acest act normativ se face de către actualele A.J.P.I.S. județene (fostele D.M.P.S.), încă din anul 1990, aceste instituții pronunțându-se asupra cererilor prin comisia special abilitata.
Ca atare a arătat că pârâta C. Județeană de Pensii M. nu a avut si nu are atribuții in actul decizional ce a aparținut încă din 1990, in exclusivitate, fostei Direcții a Muncii (actuala A.J.P.I.S.), fiind doar o instituție intermediara prin care se face plata indemnizațiilor stabilite exclusiv prin hotărârile emise de comisie, aceste indemnizații fiind acordate in funcție de încadrarea juridica stabilita de comisia special abilitata.
De altfel, a arătat că potrivit prevederilor art.16 alin.2 lit.g din OUG 113/2011 privind organizarea A.J.P.I.S., aceasta instituție soluționează cererile privind D.L. 118/1990, plata acestor drepturi fiind realizata prin intermediul caselor județene de pensii.
Cu privire la faptul ca din Comisia de acordare a drepturilor prevăzute de D.L. 118/1990 face parte si un reprezentant al Casei de Pensii M., a arătat că alcătuirea comisiei a fost stabilita prin acte normative incluzând si un membru al Casei de Pensii M. doar după anul 2001, când cele doua instituții s-au separat, ori Hotărârea prin care reclamanta a fost încadrata greșit ca persoana cu domiciliu obligatoriu a fost emisa de comisie in 1991,fiind vorba de Hotărârea cu nr.436/19.02.1991.
A mai invocat faptul că . cu nr._ ce s-a aflat pe rolul Tribunalului M. s-a pronunțat sentința civila cu nr.2305/27.06.2014 prin care a fost respinsa acțiunea reclamantului împotriva instituției ca fiind formulata împotriva unei persoane far a calitate procesuala pasiva.
La data de 06.10.2014 reclamanta a depus la dosar precizări împotriva întâmpinării formulată de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M..
A arătat că pârâta invocă termenul prevăzut de actualul Cod civil, ignorând prevederile art. 6 ale aceluiași act normative care fac aplicabile în speță prevederile Vechiului Cod civil și implicit ale Decretului nr. 167/1958 cu privire la prescripția extinctivă.
Mai mult, a apreciat că pârâta face o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în materia prescripției extinctive sub aspectul momentului de la care curge acest termen.
Or, în speță, a arătat că termenul de la care curge dreptul de acțiune cu privire la acordarea drepturilor solicitate în prezentul dosar, poate fi apreciat ca acela al pronunțării hotărârii în acțiunea formulată de împotriva pârâtei, respectiv septembrie 2013 Curtea de Apel C., prin hotărârea nr._/2013 postată pe 24.09.2013, a decis: "Obligă pârâta la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Hotărârea nr. 436/19.02.1991 emisă de Comisia Județeană M. pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990, în sensul schimbării încadrării reclamantei de la art. 1 lit. "d" la art. 1 lit. "e" din Decretul - lege nr. 118/1990. Obligă pârâta la acordarea drepturilor ce se cuvin reclamantei conform art. 1 lit. "e" .
Mai mult, a invocat faptul că având în vedere că instanța a decis "acordarea drepturilor ce se cuvin reclamantei conform art. 1 lit. "e", i-a solicitat pârâtei să-i achite toate drepturile pe care le are, în calitate de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, termenul de la care curge dreptul la acțiune în prezenta cauza curge de la momentul la care pârâta i-a comunicat că refuza să-i achite drepturile solicitate în acest dosar și că pentru aceasta să se adreseze instanței.
A arătat că având în vedere că la momentul de la care solicită acordarea sumelor restante, diferența dintre ceea ce i s-a acordat și ceea ce era legal să i se acorde este de 409 lei/lună, deoarece, așa cum, arată pârâta, indemnizațiile au fost diferențiate începând cu anul 1993, înseamnă că, pentru aprecierea sumei datorate nu este relevant faptul că o perioadă (1991-1993), cuantumul indemnizației a fost egal.
A solicitat ca instanța competentă să respingă solicitarea pârâtei si să constate legalitatea cererii formulate, în sensul obligării pârâtei la plata unei sume de 409 lună, în perioada prevăzută de lege și precizată în dosar.
A precizat că nivelul dobânzii legale, în materie civilă, se determină „la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%", conform art. 3 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, astfel cum a fost aprobată cu modificări de Legea nr. 356/2002.
Pe de altă parte, indicele de inflație, este cel stabilit de către Institutul Național de S..
In concluzie a arătat că, prin actualizarea sumei, înțelege să solicite, atât inflația (I.N.S.), cât și dobânda legală (B.C.R.).
A invocat faptul că prin această atitudine, de neaplicare a dispozițiilor legale și obligare să se adreseze instanței, pârâta a refuzat să aplice legea, a refuzat să-și asume responsabilitatea aplicării profesioniste a cadrului normativ incident domeniului său de activitate, grevând instanța cu o cauză generată de culpa și lipsa sa de profesionalism în aplicarea legii și asumarea deciziilor.
Cu privire la inexistența Decretului nr. 167/1954, a arătat că actul normativ de referință este, cum ușor se putea deduce, Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, fiind doar o eroare materială.
A arătat că dintr-o eroare materială, pârâta "încurcă" legile nr. 53/1991, respectiv nr. 53/1993, sub aspectul conținutului normativ, având în vedere faptul că primul act invocat a acordat aceeași indemnizație tuturor beneficiarilor, iar cel de a doua a introdus diferențierea indemnizațiilor acestor persoane.
A invocat faptul că din 1993 când s-au stabilit indemnizații diferențiate și pârâta a greșit încadrând-o în altă categorie decât aceea a cărei beneficiară este, și până în 2013, când s-a pronunțat instanța, pârâta a dat dovadă de lipsă de profesionalism în aplicarea legii, în raport cu aceasta. De asemenea acțiunile pârâtei continuă să-i genereze prejudicii materiale lunare, iar în plan moral, situația se agravează căci pârâta nu dispune în plan intern cercetarea situației reclamantei, iar în instanță continuă să invoce pasivitatea sa, făcând abstracție de culpa sa.
A apreciat că toate acțiunile pârâtei au contribui la creșterea exponențială a prejudiciului moral generat, doar instanța este cea care poate să pună capăt unei astfel de sfidări, unui astfel de abuz pe bani publici.
A solicitat instanței de judecată să dispună respingerea excepție invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Prin încheierea de ședință din data de 10.11.2014 s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M..
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M..
La data de 08.12.2014 pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepției prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de contesta decizia cu numărul 11/2013 și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii M. și asupra excepției prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de contesta decizia cu numărul 11/2013.
Analizând acțiunea formulată de reclamantă, instanța constată următoarele:
Conform prevederilor articolului 248 din NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și apoi a celor de fond care ar face inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii M., instanța urmează a o admite, constatând că această instituție pârâtă nu are calitate procesuală în cauza de față.
Astfel, calitatea procesuală aparține numai acelor persoane acre ar fi titularele unor drepturi sau obligații din raportul juridic dedus judecății.
Ori în prezenta cauză acest raport este unul de drept administrativ, cuprinzând și un capăt accesoriu ce constă în acordarea unor despăgubiri ca urmare a încadrării sale greșite într-o altă categorie decât cea de persoană strămutată.
După cum se poate observa din conținutul acțiunii introductive de la fila 1 a dosarului și a cererii precizatoare de la filele 55, 56 și 57 din dosar, reclamanta solicită anularea deciziei cu numărul 11/10.07.2013 a pârâtei, acordarea drepturilor bănești ce constau în diferența dintre pensia/indemnizația primită ca persoană strămutată și persoană cu domiciliu obligatoriu precum și plata unor daune morale.
Toate aceste drepturi bănești pe care reclamanta le solicită sunt generate de punerea greșită în aplicare, așa cum susține reclamanta, a unui act jurisdicțional – administrativ emis de către pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., iar nu de către pârâta C. Județeană de Pensii M.. Această din urmă pârâtă nu face parte din raportul juridic reglementat de prevederile Decretului Lege cu numărul 118/1990, în temeiul căruia a fost stabilită calitatea reclamantei de persoană îndreptățită a primi indemnizațiile pe care acest text de lege le stabilește.
Prin urmare, pârâta C. Județeană de Pensii M. nu are calitate procesuală în întregul proces de stabilire a calității unei persoane de beneficiar al unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Conform prevederilor articolului 10 alineatul 2 din decretul Lege cu numărul 118/1990, prevederile articolelor 1 - 9 din lege, adică acele texte care definesc calitatea de persoană persecutată și drepturile de care beneficiază, se aplică, după caz, de către conducerile unităților la care sunt încadrați cei în cauză, de către direcțiile de muncă și protecție socială sau de către consiliile locale, pe baza hotărârilor comisiilor pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, emise până la data de 31 iulie 1997.
Direcțiile de muncă și protecție socială sunt obligate să se pronunțe asupra cererii de dobândire a drepturilor prevăzute de prezentul decret-lege, în termen de 30 de zile, printr-o decizie motivată.
De asemenea, conform dispozițiilor articolului 12 alienatul 3 din textul de lege de mai sus, direcțiile de muncă și protecție socială sunt obligate să se pronunțe asupra cererii de dobândire a drepturilor prevăzute de prezentul decret-lege, în termen de 30 de zile, printr-o decizie motivată.
Ca tare, aceste prevederi legale nu stabilesc nici un fel de obligații în sarcina pârâtei C. Județeană de Pensii M., situația în care se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și va respinsă acțiunea formulată împotriva acesteia.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a contesta decizia cu numărul 11/10.07.2013 emisă de Comisia de aplicare a prevederilor Decretului Lege cu numărul 118/1990, instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată pentru cele ce urmează.
Astfel, conform dispozițiilor articolului 11 alineatul 1 din Legea cu numărul 554/2004 a contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
În temeiul alineatului 2 al aceluiași articol 11 din Legea cu numărul 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Ori în cauza de față decizia contestată de reclamantă a fost emisă în data de 11.07.2013, iar cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost formulată în data de 04.02.2014, astfel încât nu a fost încălcat termenul de 1 an de zile de la emiterea actului administrativ individual prevăzut de articolul 11 alineatul 2 din Legea cu numărul 554/2004
De asemenea, conform dispozițiilor articolului 11 alineatul 1 din Legea cu numărul 554/2004 a contenciosului administrativ, termenul de 6 luni pentru anularea actului administrativ se calculează de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Ori la fila 19 a dosarului cauzei este depus răspunsul pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M. prin adresa cu numărul_/12.08.2013, prin care este adus la cunoștință reclamantei faptul că nu se pot acorda despăgubirile ca persoană strămutată chiar de la momentul în care reclamantei i s-a stabilit greșit calitatea de persoană cu domiciliu obligatoriu, această adresă reprezentând în fapt comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă. De la acest termen de 12.08.2013 și până la formularea prezentei cereri nu s-a scurs un termen mai mare de 6 luni, astfel încât cererea reclamantei să fie prescrisă, motiv pentru care instanța va respinge excepția prescripției invocată de pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că prin sentința cu numărul 3664/30.04.2013 – fila 11 din dosar, Tribunalul M. a obligat pârâta din prezenta cauză să emită o hotărâre prin care să modifice hotărârea cu numărul 436/19.02.1991 emisă de Comisia Județeană M. pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990, în sensul schimbării încadrării reclamantei de la articolul 1 litera d). la articolul 1 litera e). din acest text de lege și ca atare s-a obligat pârâta și la acordarea drepturilor ce se cuvin reclamantei conform acestui din urmă text - la articolul 1 litera e)..
Instanța de judecată a constatat că prin hotărârea cu numărul 436/19.02.1991 emisă de Comisia Județeană M. pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 reclamantei i s-a recunoscut dreptul la pensie în calitate de persoană persecutată din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 ca urmare a faptului că a avut stabilit domiciliu obligatoriu( articolul 1 litera d din lege), însă în realitate reclamanta ar trebui să beneficieze de aceste drepturi ca persoană a fost strămutată într-o altă localitate( articolul 1 litera e din lege).
Cuantumul pensiei diferă în funcție de încadrarea în textele de lege, respectiv este mai mare dacă persoana a fost strămutată decât în situația în care a avut domiciliu obligatoriu.
Hotărârea judecătorească de mai sus a rămas definitivă în data de 20.06.2013, ceea ce înseamnă că de la această dată au început să se producă efectele sale, și anume produce dezînvestirea instanței, are forța probantă a înscrisului autentic, are putere executorie, produce efecte retroactive, este obligatorie și opozabilă terților și are autoritate de lucru judecat.
Dintre toate aceste efecte de mai sus interesează în prezenta cauză dacă hotărârea are efecte retroactive și ce presupune acest fapt.
Ca regulă, o hotărâre judecătorească produce efecte retroactive. Atunci când prin hotărâre se constată drepturi preexistente, efectele acesteia retroactivează până la data nașterii drepturilor respective. Însă dacă prin hotărâre se creează o situație juridică nouă efectele se produc pentru viitor, de la data rămânerii definitive a hotărârii ( în acest sens și doctrina judiciară – M. T., D. procesual civil,Volumul II, Procedura contencioasă în fața primei instanțe. Procedura necontencioasă judiciară. Proceduri speciale, Editura Universul Juridic, pagina 583).
Ori în cauza de față va trebui stabilit dacă hotărârea de mai sus constată drepturi preexistente ori creează o situație juridică nouă.
Așa cum reiese din dispozitivul acesteia, hotărârea creează o situație juridică nouă, respectiv statuează că reclamanta trebuie să beneficieze de drepturi în altă calitate decât cea care îi fusese recunoscută anterior. Prin urmare efectele acestei hotărâri se vor produce numai pentru viitor, adică de la momentul la care devine definitivă. În cauza de față pârâta a respectat acest efect al hotărârii, respectiv a acordat drepturile pe care aceasta le prevede de la data la care hotărârea a rămas definitivă, respectiv de la data de 20.06.2013, după cum se poate constata din conținutul deciziei cu numărul 11/10.07.2013 – fila 18 a dosarului.
Hotărârea din cauză nu constată un drept preexistent, deoarece dreptul de a primi o pensie cu caracter special se naște numai din momentul în care instituția de stat cu atribuții specifice analizează cererea reclamantei. De asemenea, dreptul în cauză nu se poate acorda decât la cererea celui îndreptățit, și la fel schimbarea categoriei în care este încadrat.
A admite că hotărârea judecătorească retroactivează presupune că drepturile bănești să fie acordate unei persoane în lipsa unei cereri ale acesteia, echivalând în cauza de față cu acordarea drepturilor începând cu anul 1991, deși persoana beneficiară a solicitat stabilirea calității sale de persoană strămutată numai la data de 29.11.2012 – după cum se poate observa din considerentele sentinței cu numărul 3664/30.04.2013 de la fila 11 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de Pensii M..
Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. N., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., apartament 4, județul M., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M., ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția prescripției extinctive în ceea ce privește dreptul de contesta decizia cu numărul 11/2013 invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M..
Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. N., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., apartament 4, județul M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 08.12.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.
5 ex./ 11 pagini
19 Decembrie 2014
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 799/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
