Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 151/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 151/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 12290/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 288/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Judecător N. S. D.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul C. L. R., împotriva sentinței nr.151/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Gogâltan R. cu delegație de substituire pentru avocat pentru apelant, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
A. Gogâltan R. pentru apelant a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru. A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea plângerii, exonerarea amenzii și aplicarea sancțiunii avertismentului.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 151/16.01.2015 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. L. R., ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 04.09.2014, ca fiind legal și temeinic.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal .>MH nr._ încheiat la data de 04.09.2014 de către intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, petentul a fost sancționat pentru faptul că, în calitate de conducător auto, a oprit voluntar autoturismul său pe trotuarul pietonal al străzii Piața M. tronson cuprins între . . traficul rutier, în zonă fiind amplasat și indicatorul rutier „oprirea interzisă, cu excepția riveranilor”, cu amendă contravențională în cuantum de 180 lei ( două puncte amendă, clasa a I-a de sancțiuni) și două puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 04.09.2014, în jurul orelor 08.40, petentul a oprit voluntar autoutilitara marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul pietonal al străzii Piața M. tronson cuprins între . . traficul rutier, în zonă fiind amplasat și indicatorul rutier „oprirea interzisă, cu excepția riveranilor” (fila 4).
Este așa, întrucât prin decizia menționată s-a statuat faptul că încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 reprezintă motive de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, nefiind așadar menționat și art. 20 din același act normativ.
Or, petentul nu a făcut dovada producerii unei vătămări prin eventuala nerespectarea a dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 2/2001, acesta limitându-se doar la invocarea încălcării acestor dispoziții, fără a menționa care este vătămarea suferită de acesta, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Mai mult, deși a susținut faptul că a fost sancționat pentru o altă contravenție, la aceeași dată, la aceeași oră și de către același agent, printr-un alt proces verbal de contravenție, petentul nu a depus la dosarul cauzei vreun înscris din care să rezulte acest lucru, sarcina probei revenindu-i potrivit art. 249 Cod procedură civilă.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce au putut fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În plus, constatările personale ale agentului de poliție locală se coroborează cu planșele foto depuse la dosar de către intimată (fila 29), din care rezultă faptul că petentul a nesocotit normele rutiere și a oprit voluntar autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul pietonal al străzii Piața M. tronson cuprins între . . zona de incidență a indicatorul rutier „oprirea interzisă, cu excepția riveranilor”.
Din planșele foto rezultă netemeinicia susținerilor petentului, în sensul că acesta ar fi oprit regulamentar autovehiculul, iar acesta ar fi fost oprit în vederea descărcării de marfă nu în vederea parcării.
S-a reținut că, potrivit art. 142 lit. a din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiunea a indicatorului „oprirea interzisă”. A. lucru este interzis fără a fi condiționat de stânjenirea, obstrucționarea circulației rutiere sau pietonale, întrucât norma menționată nu prevede acest fapt, ci simpla oprire în zona de acțiune a indicatorului este suficientă pentru existența contravenției.
De altfel, la art. 142 lit. n din același act, se prevede că este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor, deci o prevedere distinctă interzice oprirea autovehiculelor dacă prin aceasta s-ar stânjeni circulația pietonilor.
De aceea, nu poate fi primită nici susținerea petentului potrivit căreia o dovadă în plus că imobilizarea autoutilitarei nu stânjenea circulația nici rutieră și nici pietonală este reprezentată de faptul că indicatorul rutier nu interzicea în mod absolut oprirea, atât timp cât riveranii puteau chiar să parcheze în zona respectivă. Tocmai din cauza faptului că oprirea era interzisă în zonă, cu excepția riveranilor, iar petentul nu se încadra în această categorie, ar fi trebuit să nu oprească în acel loc, independent de stânjenirea sau nu a circulației pietonale sau rutiere.
Nu pot fi reținute prevederile art. 63 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr.195/2002, republicată, potrivit cărora nu se consideră oprire imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale, prevederi invocate de petent.
Este așa, întrucât susținerile petentului, precum și cele ale martorului Badic I. G. (fila. 71), consăteanul acestuia, potrivit căruia autovehiculul era oprit pentru descărcarea unor lăzi de mere sunt contrazise de planșele foto depuse la dosar (fila 29). Din acestea din urmă nu rezultă că era în curs vreo operațiune de descărcare de marfă, ci doar că autovehiculul era oprit, chiar petentul arătând că, de regulă, autovehiculul este oprit între ora 7 și ora 10 atunci când se deplasează în municipiul Drobeta Turnu Severin (fila 72).
În orice caz, instanța nu poate reține afirmația potrivit căreia autoutilitara era oprită în vederea transportului de marfă în Piața M., atâta timp cât acest lucru se dovedește, conform Hotărârii de Consiliu Local nr. 220/2011 a municipiului Drobeta Turnu Severin, cu tichetul eliberat în acest sens de Administrația Piețelor, dovadă ce nu a fost făcută în cauză.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna probatoriul strâns împotriva sa.
În acest sens, trebuie precizat și că nu are relevanță pentru existența faptei, împrejurarea că, în afara de petent, și alți conducători auto ar fi oprit în același mod, întrucât obligația de a respecta dispozițiile legale revine fiecărei persoane în parte. Instanța reține totodată că nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere contravențională pentru petent, împrejurarea că și un alt autoturism ar fi fost staționat neregulamentar și numai petentul a fost sancționat.
Astfel, instanța apreciază că fapta petentului, care în calitate de conducător auto, la data de 04.09.2014, a oprit voluntar autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul pietonal al străzii Piața M. tronson cuprins între . . zonă fiind amplasat indicatorul rutier „oprirea interzisă, cu excepția riveranilor” rezultă din constatările personale ale agentului de poliție locală inserate în procesul-verbal de contravenție coroborate cu planșele foto depuse la dosar (fila 29).
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța reține că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În aceste condiții, instanța reține că, în cauza de față, simpla declarație a contestatorului nu poate sta la baza infirmării constatărilor personale ale agentului constatator, care s-a sprijinit pe mijloace obiective de constatare a faptei, respectiv camera foto pe care a folosit-o.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța reține că fapta petentului care la data de 04.09.2014, în jurul orelor 08.40, a oprit voluntar autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul pietonal al străzii Piața M. tronson cuprins între . . zonă fiind amplasat indicatorul rutier „oprirea interzisă, cu excepția riveranilor”, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 99 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, și potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din același act, cu amenda prevăzută în clasa a I-a de sancțiuni (2 sau 3 puncte amendă) și cu două puncte de penalizare.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională în cuantum de 180 lei și cele două puncte de penalizare sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, apelantul C. L. R., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate a procesului verbal contestat in sensul ca, deși s-a solicitat constatarea nulității procesului verbal in temeiul art. 20 din OG nr. 2/2002 având in vedere ca pentru fapte constatate in aceeași zi, la aceeași ora si de același echipaj au fost încheiate doua procese verbale distincte, instanța de fond nu a analizat in nici un mod excepția nulității invocate.
In ceea ce privește fondul cauzei, așa cum a arătat, petentul nu se face vinovat de săvârșirea acestei contravenții, deoarece autoutilitara pe care o conducea nu a fost oprita in vederea parcării acesteia, ci pentru a descarcă câteva lazi de mere spre comercializare in P-ta M., aspect dovedit si cu declarația martorului audiat in cauza.
Mai mult, din planșele foto depuse de intimata se poate observa ca traficul pietonal era inexistent, prin urmare circulația pietonilor nu a fost in nici un fel obstrucționată având in vedere ca acest tronson nu era circulat.
Pe de alta parte, o dovada in plus ca imobilizarea autoutilitarei nu stânjenea circulația nici rutiera si nici pietonala o reprezintă faptul ca indicatorul rutier nu interzicea in mod absolut oprirea, atât timp cat riveranii puteau chiar sa parcheze in zona respectiva.
De asemenea, in considerentele hotărârii instanța retine aspecte străine de natura cauzei fata de care nu a înțeles, nici măcar în baza rolului activ, sa administreze probe in sensul ca in mod greșit a înlăturat aplicarea art. 63 alin. 2 lît. b din OUG nr. 195/2002 pe considerentul ca petentul nu a dovedit deținerea unui tichet eliberat de Administrația Piețelor si in consecința autoutilitara nu era oprita in vederea transportului de marfa.
Ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul ca din prevederile aceleași HCL nr. 220/2011, pentru intervalul orar in care a fost sancționat petentul nu era necesara deținerea unui asemenea tichet.
De asemenea, nici in ceea ce privește individualizarea sancțiunii, in raport de consecințele faptei, ținând seama de împrejurările concrete in care s-a produs, gradul de pericol social redus chiar inexistent, circumstanțele personale ale petentului, instanța nu a analizat si nu a dat eficienta acestora in spiritul avut in vedere de legiuitor si, prin urmare, a considerat ca sancțiunea avertismentului este insuficienta.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal .>MH nr._ încheiat la data de 04.09.2014 de către intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, apelantul a fost sancționat pentru faptul că, în calitate de conducător auto, a oprit voluntar autoturismul său pe trotuarul pietonal al străzii Piața M. tronson cuprins între . . traficul rutier, în zonă fiind amplasat și indicatorul rutier „oprirea interzisă, cu excepția riveranilor”, cu amendă contravențională în cuantum de 180 lei ( două puncte amendă, clasa a I-a de sancțiuni) și două puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, în mod temeinic a fost menținut.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Instanța de fond nu a făcut aplicarea în speță a principiului proporționalității prevăzut de art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001, raportându-se în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenție, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001.
Pe de altă parte,potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001, legiuitorul a prevăzut posibilitatea aplicării avertismentului în situația în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu privește această sancțiune, tocmai pentru a permite sancționarea în acest mod a faptelor de o gravitate mai redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare prevăzute de norma specială.
Se reține că fapta contravențională săvârșită este de un pericol social redus în condițiile în care nu s-a produs o urmare prejudiciabilă.
Pentru aceste motive se va admite apelul formulat și se va schimba sentința în sensul că se va admite în parte plângerea și se va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, menținând restul dispozițiilor procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelantul C. L. R., împotriva sentinței nr.151/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Schimbă sentința, admite în parte plângerea și înlocuiește amenda cu avertisment.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. B. | Judecător, N. S. D. | |
Grefier, M. M. |
Red. D.N.S/Tehn. M.M
2 ex –05.06.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 75/2015.... → |
|---|
