Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 756/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 756/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 7366/101/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 756/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții D. C., P. J.. M. și pe pârâtul P. C. CUJMIR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul asistat de avocat N. I. pentru reclamantul D. C. și avocat D. N. pentru pârât, lipsă fiind reclamantul P. Județului M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, prin serviciul registratură al instanței a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert P. C., iar de către avocat N. C., apărătorul reclamantului, au fost depuse concluzii scrise și chitanță onorariu avocat.
Avocat N. I. pentru reclamant depune la dosar Dispoziția nr. 116/24.04.2015 emisă de Primăria Cujmir.
Apărătorii părților arată că au observat raportul de expertiză.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori probe de administrat, cauza aflându-se în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond.
Avocat N. I. pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii, anularea ambelor dispoziții, arătând că, din raportul de expertiză rezultă că există într-adevăr sporurile în salariu așa cum a fost cuantificat, dar văzând această dispoziție, salariul ajunge la 1398 lei în care nu sunt incluse aceste sporuri și este exclusiv corespunzător funcției publice, nu există nici un act administrativ sau de altă natură care să fii schimbat încadrarea din funcția publică în funcția contractuală. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Avocat D. N. pentru pârât, solicită respingerea acțiunilor ca nefondate.
În ce privește decizia prin care s-a dispus reîncadrarea salarială, raportat la funcția pe care trebuia să o aibă în mod legal, la baza acestei dispoziții există raportul de inspecție fiscală care indică împrejurări în care au avut loc promovări în funcție nelegale. De asemenea, se arată că au avut loc creșteri salariale nejustificate, aceasta în raport și de faptul că anterior mai avusese loc un control pe linie fiscală inițiat de Camera de conturi, se constataseră aceleași deficiențe, se impuseseră niște măsuri și s-a revenit raportat la creșteri salariale nejustificate, de asemenea în salariu au fost cuprinse sporuri care nu mai corespundeau legislației în vigoare în materie de salarizare a personalului din sectorul bugetar.
În ce privește forma actului, arată că, legea nu cere o anumită formă, primarul poate emite dispoziții prin care restabilește o situație raportat la legislația în vigoare la un moment dat, actele emise anterior cu privire la aceleași aspecte sunt revocate implicit, nu e nevoie de o altă decizie prin care să revoce în mod expres dispoziția anterioară.
În ce privește decizia de imputare, arată că, instanța nu poate aplica dispozițiile privind amnistia fiscală, aceste dispoziții au fost deja aplicate de ordonatorul de credite cu ocazia executării dispoziției de executare, instanța este investită cu cercetarea legalității acestei decizii de imputare, ori, raportat la tardivitate, solicită a se observa că raportul de inspecție fiscală a fost depus la 17 mai 2013, decizia a fost emisă la 17 iunie 2013, 16 iunie fiind duminica, într-o zi nelucrătoare, este în termen, iar în ce privește temeinicia lui, este evident că în măsura în care a încasat venituri nelegale este obligat să le restituie pentru a fi acoperit prejudiciul.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 21.06.2013 sub nr._ reclamantul D. C., a chemat în judecată pe pârâtul P. C. CUJMIR, jud. M., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 156/22.05.2013, anularea Dispoziției nr. 226/17.06.2013 emise de P. . situația anterioară emiterii celor 2 dispoziții, obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute din salariu începând cu data de 01.06.2013 și până la soluționarea definitivă a prezentei cauze sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că prin Dispoziția nr. 156/22.05.2013 emisă de P. corn. Cujmir, începând cu data de 01.06.2013, a fost retrogradat și i s-a stabilit salariul de încadrare în cuantum de 1.224 lei brut pentru încadrarea in funcția publică de administrator treapta I, iar prin Dispoziția nr. 226/ 17.06.2013 emisă de P. corn. Cujmir i s-a imputat suma de 10.280 lei.
A motivat că este angajat al Unității Administrativ-teritoriale . cu data de 01.06.2013 a fost retrogradat din funcționar public în personal contractual, i s-a stabilit un salariu necorespunzător și îi sunt imputate sume în mod abuziv și total nelegal.
Retrogradarea este practic o sancțiune disciplinară care nu poate fi aplicată decât pentru o perioada limitată de timp și numai pentru culpa salariatului în condițiile art. 77 - 79 din Legea nr. 188/1999, ori în dispoziție nici nu se amintește de vreo abatere disciplinară.
Dispozițiile atacate sunt netemeinice si nelegale, emise in mod abuziv, întrucât, deși se referă la constatările Procesului Verbal de inspecție nr. 6754/17.05.2013 anexa nr. 1 a Compartimentului de Control din cadrul D.G.F.P. M. înregistrat la nr. 1914/16.05.2013 la Primăria Cujmir, nu sunt însoțite de acesta, iar organele de inspecție fiscală care au întocmit PV nu au atribuții în stabilirea salariilor bugetarilor.
Dispoziția nr. 156/22.05.2013 nu a fost însoțită de PV de inspecție nr. 6754/17.05.2013, în vederea fundamentării și nici nu a fost însoțită de nota de fundamentare sau raportul compartimentului RU, cerință imperativă pentru emiterea actelor administrative de autoritate și a cărei lipsă conduce la anularea dispoziției emisă cu încălcarea acestei cerințe.
De asemenea, nu s-a ținut cont că suplimentul de treapta si suplimentul postului sunt sporuri prevăzute de art. 31 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care s-au acordat începând cu 01.01.2004, Tribunalul M. pronunțându-se în cadrul mai multor cauze similare în sensul acordării retroactive a acestora până la încetarea raporturilor de muncă.
Atât procesul verbal, cât și dispozițiile contestate nu au avut in vedere Avizul nr._ din 28.07.2010 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, statul de personal avizat de aceasta din urma și structura de funcții la Primăria C. Cujmir de la Agenția Naționala a Funcționarilor Publici existenta pe portalul anfp.gov.ro.
Mai mult, deși a avut un caracter documentar, PV de inspecție a condus la reconstituiri de salarii de bază, fapt nepermis și cu încălcarea legii; cu toate acestea nu s-au constatat diferențe între salariile de bază determinate conform Legii 330/2009 și salariile de încadrare „reconstituite" cu ocazia controlului.
Mai grav este că toate aceste dispoziții și rețineri sunt motivate de faptul că nu au fost puse la dispoziție documentele legale care să justifice creșterile salariale, menționând să se dispună reținerea sumelor presupus a fi încasate necuvenit până la prezentarea documentelor prevăzute de lege care să susțină creșterile respective.
Ori, la emiterea PV de control și deciziilor contestate, plecând de la premiza că salariul nu a fost corect stabilit și dând întâietate unei prezumții de nelegalitate, organul de control comite o gravă eroare cu încălcarea principiului legalității, întrucât era dator să verifice mențiunile din site-ul ANFP care este public, ANFP fiind singura instituție abilitată să verifice întrunirea condițiilor necesare pentru încadrarea ori avansarea unui funcționar public.
În ce privește sporurile, în mod nelegal, cu depășirea atribuțiilor și interpretarea voit greșită a legii, organul de control, a considerat că acestea nu ar fi trebuit plătite, cu toate că acestea au fost acordate/recunoscute anterior intrării în vigoare a L.330/2009, pornind de la principiile pe care sistemul de salarizare privind funcționarii publici, așa cum a fost reglementat prin Legea nr.330/2009, le-a avut la bază (Anexa EQ Secț.1), printre care și „luarea in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare (art. 3 lit. c), și „echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar (art.3 lit. d).
Potrivit art.2 din Legea nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în M.Of. nr. 401 din 15.6.2012, personalul din sectorul bugetar este exonerat de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială care ar trebui să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
În ce privește Dispoziția nr. 226/ 17.06.2013 prin care i se impută suma de 10.280 lei din care 9858 lei, sume presupuse a fi încasate necuvenit și 422 lei accesorii, a considerat că este în totalitate nelegală fiind bazată exclusiv pe concluziile PV de inspecție nr. 6754/17.05.2013, proces verbal care este întocmit de o persoană fără atribuții în verificarea modului de salarizare a personalului bugetar și cu atât mai puțin aceea de a pune în vedere entității verificate să emită decizii de imputare. Astfel, ca funcționar, nu are nicio culpă că a primit un salariu în baza unor dispoziții ale instituției sau în baza unor hotărâri judecătorești și ca atare, nu poate fi obligat să restituie suma pe care primarul a ales să i-o impute și nici accesoriile calculate în baza unui presupus debit cu care nu a fost pus în întârziere.
Potrivit art.75 din Legea 188/1999, încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz"
Având în vedere că imputarea se dispune în baza art.256 alin. l C. Muncii și art.84 lit. a) și art.85 alin. l Legea 188/1999, potrivit cărora „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează^", respectiv „Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, ".
Din analiza art.85 alin. l, este cert că pentru situațiile prevăzute la art.84 lit. a) se emite decizie de imputare, iar pentru situațiile de la art.84 lit. b) se procedează la asumarea unui angajament de plată.
De asemenea, atât din art.84 lit. a) și art.85 alin. l Legea 188/1999, cât și din prevederile art.256 alin. l, raportat la prevederile art.254 alin. l din C. Muncii -„Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", reiese fără urmă de îndoială că, prin emiterea deciziei de imputare, primarul mă acuză practic de a fi încălcat cu vinovăție îndatoririle de serviciu și prin aceasta aș fi produs pagube UAT.
Cu toate acestea, primarul nu a identificat sarcinile de serviciu pe care le-ar fi încălcat, acestea nefiind menționate în cuprinsul deciziei de imputare, că, în exercitarea sarcinilor de serviciu, le-ar fi încălcat cu vinovăție, și mai ales că în urma acestora ar fi rezultat paguba ce i se impută, astfel că decizia nr.234/17,06,2013, emisă în baza art.256 alin. l C. Muncii și art.84 lit. a) și art.85 alin. l Legea 188/1999 este nelegală și lovită de nulitate absolută.
În drept, și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art.31, art.75-77, art. 80, art.109 și art.111 din Legea 188/1999 și Legea nr.330/2009, Legea nr.84/2012.
A precizat că, potrivit art. 270 C. Muncii, cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
A depus în copie carte de identitate, Dispoziția nr.156/22.05.2013, Dispoziția nr.226/17.06.2013, Fișa postului nr.5/26.04.2013, Adresa Unității Administrativ-teritoriale din 04.06.2013, Dispoziția nr. 334/30.09.2010, Dispoziția nr. 8/06.01.2011, Dispoziția nr. 47/15.02.2012, Avizul nr._/28.07.2010 al A.N.F.P., Organigrama CL Cujmir și Stat de personal, ambele cu avizul ANFP, Structura de funcții și fișă operație post {generate de pe portalul ANFP), HCL nr. 13/02.04.2013 a CL Cujmir, organigrama si statul de funcții pe 2013, adresa nr.3630/18.04.2013.
În apărare, pârâtul P. comunei Cujmir, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
A motivat că, dispoziția nr.156/22.05.2013 prin care, începând cu data de 01.06.2013, s-a diminuat salariul de încadrare al reclamantului și dispoziția nr.226/17.06.2013 prin care i se impută reclamantului suma de 10.280 lei, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale și având in vedere prevederile Procesului verbal de inspecție nr.6754/17.05.2013, privind constatările efectuate la Primăria comunei Cujmir.
Astfel, in perioada verificata de echipa de auditori externi din cadrul Camerei de Conturi M., respectiv anii 2009 si 2010, s-au constatat abateri care au determinat producerea unor prejudicii de natura drepturilor salariale acordate in mod nelegal (spor condiții vătămătoare, premiul lunar 10%, supliment post 25%, supliment treapta 25%, salarii necuvenite, etc.), in suma bruta de 211.539 lei, perioada supusa verificării a fost stabilita ca fiind luna ianuarie 2011-31 martie 2013. Pentru deficientele constatate, Camera de Conturi a emis Decizia nr.9/15.04.2011, prin care a comunicat entității existenta abaterilor, dispunându-se măsura de stabilire a întinderii prejudiciilor si de recuperare a acestora, precum si de regularizare a bugetului local cu bugetele publice a obligațiilor virate in plus.
Aceste măsuri stabilite prin decizia 9/15.04.2011 nu au fost îndeplinite in totalitate, nerecuperându-se întreg prejudiciul, emițându-se o nouă decizie,Decizia nr.21/23.05.2012 prin care s-au dispus noi masuri si noi termene de realizare. Cu ocazia verificării in perioada 23.11._12, a modului de realizare a masurilor dispuse prin Decizia nr.21/23.05.2012, s-a constatat faptul ca nu au fost duse la îndeplinire aceste masuri, motiv pentru care s-a emis o noua decizie (Decizia nr.71/24.12.2012), prin care s-au dispus noi masuri, cu noi termene de realizare.
Măsurile dispuse prin cele trei decizii au avut la baza constatarea faptului ca, in anii 2009-2010, s-au acordat nelegal salariaților UATC Cujmir si persoanelor cu funcție de demnitate publica, venituri de natura salariala ce au fost determinate de nepunerea in aplicare a unor prevederi legale.
Toate cele trei decizii amintite anterior, respectiv Decizia nr.9/15.04.2011, Decizia nr.21/23.04.2012 si Decizia nr. 71/24.12.2012, au fost contestate, fiind respinse toate contestațiile împotriva acestor decizii.
Cu ocazia controlului s-a procedat la reconstituirea salariilor de baza, la data de 01.01.2011, determinate în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, a Legii nr.284/2010 si cu aplicarea Legii nr.118/2010. Legii nr.285/2012 si a OUG nr.19/2012.
Diferențele salariale brute constatate la control reprezintă încălcări ale legislației cu privire la acordarea sporului privind suplimentul postului de 25% si suplimentul treptei de salarizare de 25%, transferarea unor salariați pe funcții publice din contractual sau avansarea unor funcționari publici fără concurs sau examen, creșteri salariale nejustificate acordate tuturor salariaților.
Astfel ca, prin procesul verbal de inspecție nr.6754/17.05.2013 s-a dispus a se retine de către conducerea primăriei, sumele încasate necuvenit de salariații primăriei, acest proces verbal stand la baza emiterii Dispoziției nr.156/22.05.2013, prin care începând cu data de 01.06.2013, s-a diminuat salariul de încadrare al reclamantului si a Dispoziției nr.226/17.06.2013.
În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.205 si urm Cod proc.civ.
A depus la dosar: situația privind diferențele salariale ale reclamantului pentru perioada ianuarie 2011-martie 2013, procesul verbal de inspecție nr. 6754/17.05.2013 emis de DGFP M., încheierea nr.1/06.03.2013 emisa de Camera de Conturi M., încheierea nr.1/07.06.2011 emisa de Camera de Conturi M..
În cauză a fost efectuată o expertiză specialitatea contabilitate de către expert P. C., expertiză la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința nr.4820/07.10.2013 instanța s-a pronunțat cu privire la cererea de suspendare a executării celor două dispoziții contestate.
Prin sentința nr. 1028/24.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantului D. C. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Cujmir.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 5617/24.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținându-se că, este necesar a se lămuri în cauză printr-o nouă expertiză, refacerea raportului de expertiză sau un supliment la acesta, dacă diferența salarială în cuantum de 9858 lei imputată reclamantului prin Dispoziția nr. 226/17.06.2013 este generată exclusiv de diferența dintre salariul administrator treapta I (personal contractual) și referent clasa III, grad superior (funcție publică) sau are și alte cauze cum ar fi acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare sau altor creșteri salariale recurentului cum s-a constatat prin procesul verbal de inspecție ce a stat la baza dispozițiilor contestate în cauză în situația altor salariați din cadrul Primăriei . și cum susține reclamantul că s-a întâmplat și în situația sa.
S-a mai reținut că, făcându-se această diferențiere se va redetermina salariul cuvenit reclamantului ca administrator treapta I (personal contractual) și referent clasa III, grad superior (funcție publică) și se va explicita eventuala diferență dintre salariul corespunzător funcției publice referent clasa III, grad superior determinat de expert și salariul avut anterior în plată de reclamant pentru aceeași funcție cu evidente influențe și asupra dispoziției de imputare.
Totodată, se va avea în vedere și faptul că pentru transformarea postului reclamantului din post de natură contractuală în funcție publică și numirea reclamantului în această funcție s-a făcut în condițiile existenței Avizului ANFP nr._/28.07.2010 despre care se face vorbire și în Dispoziția nr. 334/30.09.2010 prin care reclamantul a fost numit în funcția publică.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 27.01.2015 sub nr._ .
Prin încheierea din data de 16.02.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 139 C. pr. civ., instanța a dispus conexarea la prezentul dosar a dosarului nr._ , având în vedere că au același obiect și cauză, conceptându-se totodată în calitate de reclamant P. județului M..
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 29.11.2013 sub nr._/101/2013, reclamantul Instituția Prefectului Județului M. - N. D. a chemat în judecată pârâtul P. C. Cujmir - reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale . prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispozițiilor cu numerele: 215, 216, 217, 219, 223, 224, 226, 231, 232, 233, 234, 235 și 236, emise în data de 17.06.2013, de către primarul comunei Cujmir, Județul M..
În motivare a arătat că prin adresa cu nr. 5434/18.06.2013, P. comunei Cujmir a înaintat Instituției Prefectului Județului M. un număr de 22 de dispoziții, emise în data de 17.06.2013, care vizează imputarea unor sume, angajaților Unității Administrativ Teritoriale Cujmir, sume ce reprezintă recuperarea unui prejudiciu adus de către angajați Unității Administrativ Teritoriale . a încasării unor sume necuvenite.
Cum cele 22 de dispoziții au fost emise atât față de personalul contractual cât și față de funcționarii publici din Unitatea Administrativ Teritorială . cu nr. 9459/06.11.2013, primarul a informat Instituția Prefectului Județului M. asupra faptului că a procedat la revocarea unora dintre dispozițiile emise (respectiv dispozițiile cu numerele 218,220,221, 222, 225,227 și 229) care vizau personalul contractual, apreciind că la emiterea acestora, nu s-a ținut cont de dispozițiile Codului muncii.
Cât privesc dispozițiile cu numerele 215, 216, 217, 219, 223, 224, 226, 231, 232, 233, 234, 235 și 236 a căror anulare o solicită a susținut că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici, trebuia ca mai întâi datoria acestora ( în speță valoarea daunelor cauzate), să fie scadentă, lichidă și exigibilă, adică să aibă o existență neîndoielnică, să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte, să fie precis determinată și să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege, adică să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau, și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau, și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță. Mai mult, pentru ca datoria să fie lichidă, aceasta trebuie să fie determinată printr-un înscris. evidențiat în contabilitatea instituției.
Creanța este exigibilă atunci când ea nu a fost achitată până la termenul de scadență convenit. Acest aspect nu reiese nici din conținutul dispozițiilor de imputare emise și nici din vreun alt înscris.
O altă condiție obligatorie ( care nu reiese din conținutul dispozițiilor cu numerele de mai sus) este aceea ca debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege. Aceasta cerință, se impunea a se fi îndeplinit înainte de emiterea dispozițiilor de imputare. Mai mult, la momentul emiterii dispozițiilor de imputare, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiții de bază ale creanței, respectiv să fie certă, lichida si exigibila, (adică să aibă o existență neîndoielnică, să fie precis determinată și să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
Din cuprinsul dispozițiilor cu numerele 215, 216, 217., 219, 223, 224, 226, 231, 232, 233. 234, 235 și 236 emise în data de 17.06.2013, nu reiese modul de stabilire al creanțelor, daca acestea au ajuns la termen sau nu, dacă au fost însușite de către debitori sau nu.
De asemenea, din cuprinsul deciziilor mai sus enumerate nu rezultă care este temeiul de drept al emiterii acestora, și nici faptul că actele administrative prin care s-au acordat aceste drepturi salariale necuvenite, au fost sau nu anulate .
Fiind vorba de recuperarea unor sume acordate în mod eronat, apreciem că mai întâi actele administrative în temeiul cărora s-au acordat aceste sume ( și care au produs efecte juridice) trebuiau anulate prin instanța de judecată. Altfel, se încalcă principiul securității raporturilor juridice de drept administrativ, principiul obligativității actului administrativ care rezultă din forța juridică și executarea din oficiu a acestuia, precum și principiul general ce guvernează raporturile juridice de orice natură, și anume principiul irevocabilității.
Cum actele administrative care au stat la baza acordării sporurilor și indemnizațiilor funcționarilor publici ( dispoziții ale primarului de acordare a drepturilor salaríale si state de plată), nu au fost declarate ca nelegale de către o instanță de judecată competentă (acte administrative necontestate care au dobândit putere de lege pentru părți și a căror respectare este garantată de dispozițiile art.38 alin.5 din Constituția României), aceste acte continuă să producă efecte juridice, bucurându-se de prezumția de legalitate ( veridicitate și autenticitate).Mai mult, sumele acordate, au fost prevăzute și aprobate anual ( în baza dispozițiilor de acordare ) în bugetul local.
Mai mult, dispozițiile emise nu descriu în ce constă paguba, din care să rezulte cuantumul acesteia. Valoarea debitului, trebuie să fie precis determinată, să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat sa fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătura ori într-un alt mod admis de lege.
De asemenea, prejudiciul cauzat Unității Administrativ Teritoriale, trebuie să fie material, efectiv, direct, real, cert și actual "per a contrario" orice alt prejudiciu nematerial, viitor, indirect, incert, nedeterminabil, nu antrenează răspunderea patrimonială.
Nerestituirea in termenul legal a sumelor care au fost acordate necuvenit, constituie o vinovăție care nu se prezuma, ea trebuind sa fie dovedita de către de autoritatea sau instituția publica in care sunt încadrați salariații funcționari publici, cu excepția funcționarilor publici care îndeplinesc atribuții de gestiune;
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici, trebuia ca mai întâi datoria acestora (în speță valoarea daunelor cauzate), să fie scadentă, lichidă și exigibilă, adică să aibă o existență neîndoielnică, să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte, să fie precis determinată șă fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege
De asemenea, în vederea efectuării plăților stabilite ca debit, reținute în sarcina angajaților, aceștia trebuiau să fie somați .
O altă cerință este aceea ca debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
Cât privesc aspectele de tehnică legislativă care trebuiau respectate la emiterea dispozițiilor cu numerele de mai sus, potrivit dispozițiilor Legii 24/2000, și aspectele de legalitate impuse de Legea 215/2001 și Ordonanța 35/2002, arată că lipsesc notele de fundamentare( sau nota de fundamentare ). Or, regula motivării actelor emise, este consacrată prin intermediul Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, an. 42 alin.(4 ).
Astfel, în dispozițiile cu numerele de mai sus, se menționează doar temeiul legal din legea 215/2001, dat nu și temeiul juridic, așa cum se statuează prin art.82 din Legea 24/2000 republicată și actualizată, privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.82 din Legea 24/2000; „în formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritățile administrației publice locale se menționează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), și temeiul legal „.
S-a mai menționat că lipsește raportul din partea compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, nu există dovada că împotriva dispozițiilor de acordare a drepturilor salaríale necuvenite s-ar fi declanșat procedura de retractare, revocare sau anulare în condițiile legii.
De asemenea, apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 84 lit.b și din legea nr. 188/1999, și nu art. 84 lit.a așa cu se menționează în dispozițiile mai sus amintite." Este știut faptul că, nota de fundamentare sau expunerea de motive ( respectiv motivarea actului care se emite) constituie etapa pregătitoare prin care se motivează în fapt și în drept necesitatea emiterii unui act administrativ.
In drept,își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 123 din Constituția României, republicată, și art. 19 alin. (1) lit.,,e" din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată și ale art. 6, pct.2, din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 și art.3 alin.l coroborat cu art. 11 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 194 din Noul Cod de procedură. Civilă.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri: Dispozițiile cu numerele: 215, 216, 217.. 219, 223, 224, 226, 231, 232, 233, 234, 235 și 236 emise în data de 17.06.2013, de către primarului comunei Cujmir Județul M., Adresa de înaintare a acestora către Instituția Prefectului Județului M.; Adresa de revocare a dispozițiilor cu numerele 218,220,221, 222, 225,227 și 229. Procesul verbal de control al Ministerului Finanțelor Publice din data de 17.05.2013.
Pârâtul P. C. Cujmir a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că dispozițiile sunt legale, având la bază actul de control reprezentat de procesul verbal de inspecție fiscală nr. 6754/17.05.2013 a Compartimentului de control din cadrul DGFP M.. Cu ocazia controlului, s-a procedat la reconstituirea salariilor de bază, la data de 01.01.2011, determinate în conformitate cu prev. Legii nr.330/2009, a Legii nr. 284/2010 și cu aplicarea influențelor Legii nr. 118/2010, L.285/2012 și OUG nr. 19/2012. S-a constatat, pentru perioada controlată 01.01._13, o salarizare necorespunzătoare a angajaților primăriei, față de dispozițiile legale privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.In consecință, organul de control a impus conducerii Primăriei să ia măsura recuperării sumelor încasate necuvenit.
Aceste sume rezultă din modul de calcul al salariilor realizat de organul de control fiscal iar aceleași deficiențe în modul de salarizare au fost constate și de Camera de Conturi M., pentru perioada 2009- 2010, constatări consemnate în Procesul verbal nr. 1681/21.03.2011.Cum suntem în prezența acordării unor drepturi salariale angajaților din sector bugetar, acestea trebuie să fie conforme cu legile în materie în vigoare la un moment dat, nici un act administrativ neputând deroga de la normele legale.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat sustinerile din cererea de chemare în judecată .
În drept, și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art.201 alin.2 din noul Cod de Procedură Civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 28.02.2014 s-a dispus disjungerea cauzei și formarea de noi dosare, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale, întrucât se contestă dispoziții individuale, existând mai multe persoane vizate de aceste dispoziții, administrarea probelor fiind diferită pentru fiecare persoană în parte, formându-se dosarul nr._ privind pe reclamantul D. C..
La solicitarea instanței au fost comunicate relații de la P. comunei Cujmir prin adresa nr. 1721/05.05.2014 și de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. prin adresa nr._/07.05.2014.
Prin încheierea din 13.02.2015 a fost admisă excepția litispendenței invocată din oficiu și trimisă prezenta cauză la dosarul nr._, completul CD1P/C..
Prin încheierea din data de 16.02.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 139 C. pr. civ., instanța a dispus conexarea la prezentul dosar a dosarului nr._, având în vedere că au același obiect și cauză, conceptându-se totodată în calitate de reclamant P. județului M..
Prin încheierea din data de 12.03.2015 instanța a dispus efectuarea unui supliment la expertiza întocmită de expertul P. C., acesta fiind depus la dosar la data de 22.05.2015 și la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată, instanța o constată neîntemeiată, dispoziția contestată fiind emisă în termenul legal de 30 zile de la constatarea pagubei prevăzut de art. 85 din Lg. 188/1999.
Pe fondul cauzei se reține că în perioada 8.04.-16.05.2013, DGFP M. a efectuat un control la Primăria comunei Cujmir, întocmindu-se procesul verbal de inspecție nr. 6754/17.05.2013.
Prin procesul verbal de inspecție menționat s-a constatat acordarea unor sporuri, avansări sau creșteri salariale fără bază legală.
Diferențele salariale constatate se referă la acordarea sporului privind suplimentul postului de 25% și suplimentul treptei de 25%, transferarea unor salariați pe funcții publice din personal contractual, sau avansarea unor funcționari publici prin concurs, creșteri salariale nejustificate acordate tuturor salariaților începând cu 01.01.2012.
Urmare celor constatate pârâtul a emis Dispoziția nr. 156/22.05.2013 prin care salariul de încadrare al reclamantului D. C. s-a stabilit la 1224 lei brut începând cu 1.06.2013.
Totodată, s-a emis și Dispoziția nr. 226/17.06.2013 prin care s-a imputat reclamantului suma de 10.280 lei, din care 9858 lei debit și 422 lei accesorii.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că diferența salarială de 9858 lei imputată reclamantului prin Dispoziția nr. 226/17.06.2013 este generată de diferența dintre salariul de administrator treapta I (personal contractual) și referent clasa III, grad superior (funcție publică), în sumă de 5838 lei principal, la care se adaugă 295 lei accesorii și de acordarea unor sporuri, respectiv suplimentul postului (25%), suplimentul treptei de salarizare (25%) și spor condiții vătămătoare (15%), în sumă de 4020 lei la care se adaugă 127 lei accesorii.
În ceea ce privește Dispoziția nr. 156/22.05.2013, Tribunalul reține că salariul de încadrare de 1224 lei a fost stabilit pentru funcția de administrator, treapta I, personal contractual.
Or, din actele dosarului rezultă că prin Dispoziția nr. 334/30.09.2010, în vigoare și la data controlului, s-a dispus numirea în funcția publică de referent, clasa III, grad superior.
Prin urmare, stabilirea prin Dispoziția contestată a unui salariu corespunzător unei funcții contractuale, iar nicidecum funcția publică de referent clasa III, grad superior, este nelegală, cu atât mai mult cu cât aceasta nu are o justificare decât în baza procesului verbal de inspecție, care nu are însă competența de a stabili încadrarea personalului.
Cum raportul de expertiză efectuat în cauză a demonstrat că pentru funcția publică deținută de reclamant – de referent clasa III, grad superior, salariul brut lunar este de 1559 lei, instanța urmează să anuleze Dispoziția nr. 156/22.05.2013 și să oblige pârâta la emiterea unei noi dispoziții în care să stabilească un salariu brut pentru reclamant corespunzător funcției publice de referent clasa III grad superior în cuantum de 1559 lei.
În ceea ce privește Dispoziția nr. 226/17.06.2013, așa cum s-a arătat mai sus, probatoriul administrat în cauză a dovedit că diferența salarială de 9858 lei imputată reclamantului prin Dispoziția nr. 226/17.06.2013 este generată de diferența dintre salariul de administrator treapta I (personal contractual) și referent clasa III, grad superior (funcție publică), în sumă de 5838 lei principal, la care se adaugă 295 lei accesorii și de acordarea unor sporuri, respectiv suplimentul postului (25%), suplimentul treptei de salarizare (25%) și spor condiții vătămătoare (15%), în sumă de 4020 lei la care se adaugă 127 lei accesorii.
Referitor la diferența generată de încadrarea diferită, aceasta a fost analizată la stabilirea încadrării salariale odată cu Dispoziția nr. 156/2013.
Cât privește sporurile acordate, respectiv suplimentul postului de 25%, suplimentul treptei de salarizare de 25% și sporul condiții vătămătoare de 15%, instanța reține că, începând cu 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea 330/5.11.2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ce a avut ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Potrivit dispozițiilor art. 2, legea se aplică: „a) personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; b) personalului din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; c) personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii.
(2) Dispozițiile prezentei legi nu se aplică Băncii Naționale a României, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.
(3) Intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcții de demnitate publică și asimilat acestuia, precum și personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcționarii publici.”
La art. 30(1) din același act normativ, se arată că începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Conform art. 30 al. 5) din aceeași lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
În aliniatul 6 al aceluiași articol, se arată că pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat de legea menționată sunt potrivit art. 3 următoarele: a) caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege; b) supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii; c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare; d) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar; e) sustenabilitate financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale, astfel încât ponderea în produsul intern brut a cheltuielilor de personal aferente personalului din sectorul bugetar să se reducă progresiv la un nivel sustenabil.
Prin dispoziția contestată nr. 226/17.06.2013, i-a fost imputată reclamantului suma de_ lei, din care 9858 lei debit și 422 lei accesorie debitului, reprezentând pe de o parte suma de 5838 lei debit principal și 295 lei accesorii, generată de încadrarea salarială, iar pe de altă parte suma de 4020 lei debit principal și 127 lei accesorii, acordarea sporului de supliment post, supliment treaptă și supliment condiții vătămătoare.
Întrucât începând cu data de 1.01.2010 sunt avute în vedere la stabilirea salariului doar acele sporuri acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și cum sporurile acordate reclamantului nu au mai fost prevăzute de lege, odată cu . legii unice de salarizare nr. 330/2009, reclamantul a beneficiat de drepturi necuvenite, ce urmează a fi restituite.
Susținerea reclamantului referitoare la amnistia fiscală nu poate fi primită, aceasta fiind o împrejurare ce poate fi invocată în materia executării, iar nu în acest cadru procesual.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite în parte cererile conexate formulate de reclamanții D. C. și P. Județului M., a anula dispoziția nr. 156/22.05.2013, a obligă pârâta la emiterea unei noi dispoziții în care să stabilească un salariu brut pentru reclamant corespunzător funcției publice de referent clasa III grad superior în cuantum de 1559 lei, a anula parțial dispoziția nr. 226 din 17.06.2013 în ceea ce privește imputarea sumei de 5838 lei debit principal și 295 lei accesorii și o menține pentru restul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivități..
Admite în parte cererile conexate formulate de reclamanții D. C., CNP:_, cu domiciliul in com. Cujmir, ., și cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat N. I. C. din mun. Drobeta-T.-S., .. 14, ., jud. M., P. Județului M., cu sediul în Dr. Tr. S., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Cujmir, jud. M., cu sediul în com. Cujmir, ..
Anulează dispoziția nr. 156/22.05.2013 și obligă pârâta la emiterea unei noi dispoziții în care să stabilească un salariu brut pentru reclamant corespunzător funcției publice de referent clasa III grad superior în cuantum de 1559 lei.
Anulează parțial dispoziția nr. 226 din 17.06.2013 în ceea ce privește imputarea sumei de 5838 lei debit principal și 295 lei accesorii și o menține pentru restul.
Obligă pârâtul P. comunei Cujmir să plătească reclamantului D. C. 2200 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată azi 4.06.2015 în ședința publică.
Președinte, Grefier,
C. D. B. A. C. Ț.
Red. C.D.B./Tehnodact. A.C.Ț.
5 ex./3.07.2015
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
