Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3136/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3136/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 3545/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 251/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Judecător C. A. F.
Grefier V. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – petent D. P. împotriva sentinței nr. 3136/23 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimată fiind Poliția M. Drobeta Turnu Severin.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. P. V., pentru apelantul – petent, martorii D. V. și D. A. L., lipsă fiind intimatul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Au fost audiați martorii prezenți sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale anexate la dosar, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Av. P. V., pentru apelantul – petent, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție. A susținut din perspectiva jurisprudenței CEDO, în art. 6 paragraful II se prevede drepturile persoanei de a beneficia de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenindu-i intimatei. Cum intimata nu a administrat în cauză nicio altă probă în afară de procesul verbal de contravenție, iar apelantul petent prin probele administrate a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în sarcina sa, apreciază că în cauză se impune admiterea apelului cu consecința admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție . În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3136/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență din probatoriul administrat în cauză că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct.1, pct. 24 și pct. 25 din Lg.61/1991, prin aceea că în ziua de 19.02.2014, orele 22,20, petentul fiind în stare avansată de ebrietate a adresat injurii și expresii jignitoare la adresa Poliției, a tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă, a provocat totodată scandal în locuri publice, respectiv pe ..168 din Drobeta Turnu Severin, acesta fiind însoțit și de rudele sale .
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Instanța a constatat că în cauza poate fi aplicată prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, întrucât există o proporționalitate între mijloacele folosite, scopul urmărit și în același timp se asigură posibilitatea petentului de a-și dovedi susținerile și de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contravenție în instanță.
În legătură cu legalitatea procesului-verbal, s-a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Astfel, instanța a constatat că procesul-verbal conține numele prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a domiciliului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Petentul nu a formulat obiecțiuni la întocmirea procesului verbal, și a refuzat să semneze .
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 N C.pr.civilă, întrucât cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Potrivit art.2 pct.1 din Lg.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice ; de asemenea, constituie contravenție conform pct. 24 provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice, iar conform pct.25 constituie contravenție tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă .
Instanța a înlăturat depoziția martorilor audiați în cauză, având în vedere faptul că declarația martorei D. M. este subiectivă, aceasta fiind soția petentului, iar declarația martorului P. I. T. nu se coroborează cu susținerile petentului din plângerea contravențională, respectiv martorul a declarat că s-a întâlnit cu petentul și cu alte persoane din familia acestuia, care îl așteptau să vină acasă cu mașina pe fiul petentului, iar petentul nu menționează în plângere faptul că în momentul în care a ieșit la poartă să-l aștepte pe fiu, s-a oprit de vorbă cu martorul .
În condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, petentul nu a reușit să dovedească cu nici un mijloc de probă nevinovăția sa cu privire la săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa și față de probatoriul existent la dosar, s-a apreciat că procesul verbal se bucură de legalitate și temeinicie.
Din raportul agentului constatator aflat la fila 25, a rezultat că acesta a perceput în mod direct cele consemnate în procesul verbal .
Pe de altă parte starea de rău invocată de petent în cuprinsul plângerii, nu a fost dovedită cu un document medical din seara de 19.02.2014 .
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, s-a apreciat că aceasta este în concordanță cu criteriile prevăzute de disp.art.21 din O.G.2/2001.
Astfel, potrivit art.21 din O.G.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de comitere a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere criteriile enumerate raportat la starea de fapt reținută în procesul verbal s-a apreciat că sancțiunea a fost în mod corect individualizată și corespunde scopului avut în vedere de lege, considerente față de care a fost respinsă plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul D. P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului modificarea sentinței în tot în sensul admiterii plângerii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivare, apelantul petent a susținut că a formulat plângere împotriva procesului verbal întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținuta in sarcina mea, instanța de fond apreciind greșit probele existente in cauza și, astfel, pronunțând o hotărâre care nu reflecta adevărul.
A mai solicitat apelantul petent reanalizarea probatoriul administrat în cauză, întrucât întreaga hotărâre este motivată pe declarația martorului P. I. T. care a reținut că nu se coroborează cu susținerile din plângere.
Apreciază apelantul că instanța avea posibilitatea și obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, si in principal sa lămurească aspectele contradictorii, însă a dat eficiență raportului agentului constatator întocmit după cca 4 luni de la data incidentului.
Consideră apelantul ca trebuie analizat cu atenție probatoriul, iar reaudierea martorilor ar putea lamuri pe deplin instanța.
In subsidiar, fata de pericolul social redus, ținând cont de lipsa consecințelor efective si având in vedere ca nu a mai comis asemenea fapte, consideră ca nu s-a procedat corect, in ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment .
De asemenea a mai susținut că, practica judiciara este constanta in ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment in situațiile când atingerea relațiilor sociale protejate de lege este minima..
„Instanța poate examina legalitatea si proporționalitatea sancțiunii contravenționale, dispunând de aplicarea avertismentului chiar si atunci când actul normativ sancționator nu îl prevede alternativ cu amenda, conform art. 7 alin.2 si 3 din O.G.2 /.2001 ” (Trib. Bucuresti, -v a IX-a cont. adm si fiscal, dec civ. Nr. 1642/R/2009 publicata in Răspunderea contravențională - practica judiciara 2007-2009 de N. Cristus)
„Faptul ca in norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta critica adusa de recurentă soluției de înlocuire a amenzii cu avertisment, întrucât legiuitorul a avut in vedere pericolul abstract al faptelor prevăzute ca si contravenții, or la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se tina seama de pericolul social apreciat in concrete alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 ” (Tribunalul București secția a VII-a decizia civila nr.2632 din 10.11.2005 -publicata in Răspunderea contravențională - practica judiciara de D. S., editura Hamangiu pag. 172).
„ orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, deformarea a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunarea a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. In consecință, in cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza si prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fara aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelata unor contravenții cu un grad sporit de pericol social. ” .
Referitor la pericolul social al faptei consideră apelantul ca instanța trebuie sa aibă in vedere noua orientare doctrinara conform căreia citam “In legislația contravenționala actuala exista însa sancțiuni pecuniare (avem in vedere, in principal, amenda) mai aspre decât amenda penala. Apreciază ca legiuitorul roman ar trebui sa dea satisfacție necesitații de a corela gravitatea sancțiunilor contravenționale cu a celor penale, in sensul prevederii unor sancțiuni contravenționale mai blânde (sau cel mult egale) comparativ cu cele penale.
De asemenea a mai susținut că nu trebuie neglijata nici evoluția sociala, mai ales pe fondul crizei economice, evoluție sociala, care de cele mai multe ori devansează norma juridic pe de o parte, și nu trebuie scăpata din vedere relația de la obiectiv la subiectiv in determinarea pericolului social al contravenției, aceeași fapta in materialitatea ei are repercusiuni mai grave sau mai puțin grave pentru societate si in funcție de persoana contravenientului, de unde si cuantumul diferit al amenzii sau posibilitatea ieșirii din sfera amenzii, aplicându-se numai avertismentul.
Sancțiunea juridica, in particular, cea contravenționala nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unei spirit de responsabilitate iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile de contravenție sa se aplice sancțiunea amenzii. Aceasta opinie este împărtășită si de A. lorgovan in tratarea dreptului administrative vol2, ed. ALL B. 2002, pag. 409-410.
”Problema criteriilor in baza cărora avertismentul se poate aplica este o chestiune de apreciere de la caz la caz, in funcție de persoana autorului, de împrejurările in care s-a săvârșit contravenția, de regretul manifestat de contravenient, de angajamentul solemn luat ca in viitor nu se va mai repeta abate rea, respectând legea de comportarea sa anterioara, de urmările ei, etc. ”.(dr. A. C., C. lancu, S. Borulea in cartea Regimul juridic al contravenției ed.N., pag. 59)
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.34 alin.2 din OG.2/2001 privind regimul contravențiilor și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 Cod de procedură civilă.
A anexat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivare, a susținut că, instanța de fond a analizat toate probele depuse la dosar, iar din conținutul acestora a rezultat, fără putință de tăgadă că petentul a săvârșit contravențiile reținute prin procesul verbal . nr._/_, în sensul că, fiind îns tare avansată de ebrietate, a tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă, a adresat injurii și expresii jignitoare la adresa instituției Poliției Române, provocând totodată scandal în locurile publice.
Consideră intimatul că nu sunt motive temeinice care să justifice modificarea sentinței criticate, solicitând respingerea apelului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Legea nr.134 /2010 privind Cod de procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 Cod de procedură civilă .
Apelantul petent nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare .
Prin încheierea de ședință din data de 10.03.2015 a încuviințat proba cu martori solicitată de apelantul petent, respectiv martorii D. V. și D. A. L., declarațiile acestora fiind anexate la dosar .
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține următoarele :
Conform dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța se va pronunța asupra cererii de apel în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac determinate de ceea ce s-a apelat în cauză.
Prin cererea de apel, apelanta a solicitat reanalizarea probatoriului administrat în prima instanță și constatarea faptului că din acest probatoriu nu se poate reține existența faptei descrise prin raportul agentului constatator întocmit la circa 4 luni de la data incidentului, iar în subsidiar apelanta a solicitat ca instanța de apel să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Instanța de apel a dispus din oficiu administrarea probei testimoniale cu martorii D. A. L. și D. V., pentru lămurirea stării de fapt menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție și a raportului agentului constatator.
Din probele administrate atât în fața instanței de fond cât și a instanței de apel, se constată că faptele reținute prin procesul verbal de contravenție există, iar susținerea apelantului conform căreia nu ar fi săvârșit aceste fapte este una neîntemeiată.
Astfel, martorii audiați în fața instanței de apel au arătat că apelantul a folosit un ton ridicat, era agitat, iar discuția purtată lângă autoturismul poliției a fost una zgomotoasă – filele 33 și 34 ale dosarului de apel și 41, 42 ale dosarului primei instanțe.
În acest fel, martorii audiați în fața instanței au confirmat existența unei discuții conflictuale între agenții constatatori și apelant, care a produs larmă, și starea de surescitare a apelantului.
În ceea ce privește descrierea în concret a fiecăreia dintre faptele contravenționale, instanța de apel va reține constatările din procesul verbal de contravenție, întrucât faptele contravenționale au fost percepute în mod direct de către agenții de poliție, iar martorii audiați se află în relații de apropiere cu apelantul, fiind rude sau vecini, astfel încât nu au relevat în amănunt comportamentul apelantului.
Prin urmare, instanța de apel va constata că apelantul a săvârșit în public fapte, acte împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, a provocat ori participat efectiv la scandal, în locuri sau localuri publice și a tulburat, fără drept, liniștea locuitorilor prin producerea de zgomote prin strigăte sau larmă, fapte contravenționale prevăzute de dispozițiile articolului 1 punctele 1, 24 și 25 din Legea cu numărul 51/1991, situație în care sentința primei instanțe este una legală și temeinică.
În ceea ce privește însă sancțiunile aplicate apelantului, instanța reține că sancțiunea amenzii de 500 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 este una prea ridicată față de gradul de pericol social al acestei fapte, în condițiile în care întreaga acțiunea a apelantului a fost încadrată în trei tipuri de contravenții și în consecință au fost aplicate trei sancțiuni.
Astfel, fapta de a săvârși în public fapte, acte împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii de 500 lei, are un grad de pericol social mai scăzut, în condițiile în care apelantul a perceput că se încalcă un drept al unei persoane apropiate, utilizând un ton mai ridicat în conversația cu organele de poliție, acesta acționând nu în scopul principal de a încălca regulile de conduită în societate.
Ca atare, comportamentul apelantului nu este unul în măsură a determina reținerea unui grad de pericol social însemnat al faptei de a se adresa cu un ton ridicat în fața agenților de poliție.
În schimb, celelalte două fapte contravenționale, respectiv provocarea/participarea la scandal și tulburarea liniștii locuitorilor, prezintă un grad de pericol social generic însemnat, iar în circumstanțele cauzei apelantul nu a făcut dovada unui grad de pericol social concret redus, situația în care instanța de apel va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului numai pentru prima dintre fapte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul – petent D. P. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, . 168, județul M., împotriva sentinței nr. 3136/23 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimată fiind Poliția M. Drobeta Turnu Severin cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..75, județul M..
Schimbă în parte sentința nr. 3136/23 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, în sensul că admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.02.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M., și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 cu sancțiunea avertismentului, și menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, D. Z. | Judecător, C. A. F. | |
Grefier, V. B. |
Red. Z.D
Tehnored. VB
Ex.4 / 6 pagini
07.05.2015
Cod operator 2626
Judecător fond M. M
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4027/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
