Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 531/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 531/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 3897/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 531/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier M.-V. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta D. O. și pe pârâta DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) disjunsă cauza din dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. C. pentru reclamantă și consilier juridic M. S. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat M. C. precizează că prin data obligării pârâtei din cuprinsul acțiunii înțelege data pronunțării sentinței și nu data de la care au fost acordate drepturile bănești.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 12.02._12.
Avocat M. C. lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Consilier juridic M. S. solicită admiterea acestei excepții.
Nemaifiind alte cereri de soluționat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra fondului părților.
Avocat M. C. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, solicitând și cheltuieli de judecată.
Consilier juridic M. S. solicită respingerea acțiunii și susține faptul că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M. a executat dispozițiile art.1 și 2 ale OUG 71/2009 și ale Legii funcționarilor publici 188/1999, drepturile bănești fiind plătite cu indicele de inflație la zi, reclamanta nemaiavând dreptul la dobândă. Solicită respingerea cheltuielilor de judecată, pârâta procedând conform OUG 71/2009.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 29.04.2015 sub numărul_, disjunsă din dosarul numărul_ prin încheierea de ședință din data de 27.04.2015,reclamanta D. O., în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M., a solicitat ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin intermediul căreia să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente drepturilor bănești pe care pârâta a fost obligată să i le plătească, de la data obligării acesteia, până la data plății efective.
În motivare a arătat că în fapt, prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă pârâta a fost obligată să îi plătească anumite sume de bani și anume prin Sentința nr. 291/12.02.2009 pronunțată în dosarul nr._/101/2008 al Tribunalului M., pârâta a fost obligată să plătească lui D. O. suma de 46.098 lei;întrucât plata acestor sume a fost amânată de mai multe ori, în mod abuziv de către Guvernul României, ordonatorul de credite, respectiv Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M. i-a achitat numai 5% din sumele mai sus menționate, în anul 2012, 10% în anul 2013, 25% în anul 2014, 25% aferent anului 2015, iar diferența de 35% urmând a fi achitată în anul 2016.
A susținut că în această situație este lesne de observat faptul că, prin modalitatea în care Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M. a înțeles să își îndeplinească obligațiile stabilite de către instanță, a pierdut beneficiul nerealizat reprezentat de o dobândă real pozitivă.
A arătat faptul că înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată în dosarul nr. 21/2013 a statuat că; „In aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".
A solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin intermediul căreia să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente drepturilor bănești pe care pârâta a fost obligată să i le plătească, de la data obligării acesteia, până la data plății efective, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1531 și 1535 N. C. civ.
În dovedire a depus copia sentinței nr. 166/29.01.2009 din 05.05.2009, nr. 291/12.02.2009, nr. 2103/18.06.2009, nr. 410/19.02.2009, nr. 417/19.02.2009 și împuternicire avocațială.
Direcția pentru Agricultură M. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată,și solicitând respingeți acțiunea reclamantei ca fiind nefondată și nelegală.
În motivarea arătat faptul că în fapt a fost chemată în judecată de către reclamantă solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Direcției pentru Agricultură M. la plata dobânzii aferente drepturilor bănești obținute prin hotărâri judecătorești, de la data obligării, până la data plății efective.Reclamanta motivează că prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, Direcția pentru Agricultură M. a fost obligată să plătească anumite sume de bani, iar plata acestor sume de bani a fost amânată de mai multe ori de către Guvernul României, astfel că Direcția pentru Agricultură M. a achitat sumele respective eșalonat, după cum urmează: 5% - 2012, 10% - 2013, 25% -2014 și diferența de 35% urmând a fi achitate.
A învederat faptul că Direcția pentru Agricultură M., prin compartimentul contabilitate și Resurse Umane, a început procedura de executare pe cale amiabilă a titlurilor executorii, solicitând la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care este ordonatorul principal de credite, deschiderea de credite bugetare privind plata drepturilor salariale câștigate potrivit prevederilor art. 1 și 2 ale OUG nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare
A susținut că ordonanța a fost adoptată datorită dificultăților întâmpinate în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar. Sumele prevăzute la alin. (1) si (2) plătite in temeiul prezentei ordonanțe de urgenta, au fost actualizate și plătite cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S..
A susținut că cererea este nelegală și nefondată, deoarece sumele obținute fiind actualizate și plătite cu indicele de inflație la zi, reclamanta nu a avut de pierdut beneficiul nerealizat, reprezentat prin dobândă, acesta fiind compensat prin indicele de inflație actualizat la zi, la data plății efective.
A învederat că această propunere este nelegală, în cauză sunt aplicabile prevederile OUG nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare, primând Legea 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, (R) cu modificările și completările ulterioare; - reclamanta fiind funcționar public, sumele obținute prin hotărâri judecătorești reprezintă drepturi salariale, iar prevederile OUG nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare se aplică tuturor hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice - procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute de legislația în vigoare se face prin Ordin al ordonatorilor principali de credite.
În drept și-a întemeiem cererea pe dispozițiile art. 205; 208 Cod proc. Civ; Legea nr. 188/1999 (R) ; OUG nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 12.02._12, se constată că este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Întrucât obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executata.
Însă, potrivit dispozițiilor art.1 din Decretului nr.167/1960, aplicabil in speță având in vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare luna de neexecutare curge o dobândă, instanța urmează să constate că pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
Prin Decizia nr. 7/2015, ÎCCJ (Complet DCD/C) s-a pronunțat, în ședința din 27 aprilie 2015, cu privire la interpretarea art. 16 lit. a) și b) și art. 17 alin. (3) Decretul nr. 167/1958 raportat la dispozițiile OUG nr. 71/2009 și a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă, prin Încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, și, în consecință, a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
În consecință, se va respinge acțiunea pentru perioada 12.02._12 ca prescrisă.
Prin sentința nr. 291/12.02.2009 irevocabilă pronunțată de Tribunalul M. a fost obligată pârâta la plata către reclamantă la plata suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Prin acțiunea dedusă judecății formulată de reclamantă se solicită să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin sentința nr. 291/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul M. de la data obligării acesteia și până la data plății efective.
Analizând solicitarea reclamantei, Tribunalul reține că obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior a fost executată parțial și cu întârziere de către pârât conform OUG 71/2009, OG 17/2012 și OUG 92/2012, începând cu anul 2012, în prezent rămânând de achitat procentul de 35% aferent anului 2016.
Instanța reține că titularii creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În acest sens se reține că Înalta Curte de Casație si Justiție, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, prin Decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată în dosarul nr.21/2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 411/03.06.2014 a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
Potrivit acestei decizii, s-a reținut că daunele – interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețului de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri și anume: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății în cazul actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, care are caracter compensatoriu, respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu, cu atât mai mult cu cât acordarea cumulată a acestor despăgubiri este impusă și de principiul reparării integrale a prejudiciului.
Sub acest aspect se reține că, prin OUG 71/2009 nu a fost negată existența creanțelor, ci a fost stabilită o modalitate de executare eșalonată a acestora, iar creanțele ce intră în domeniul de aplicare al acestei ordonanțe, sunt certe, lichide și exigibile, obligațiile de plată născându-se de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, caracterul exigibil fiind recunoscut chiar de actul normativ prin dispozițiile art.1 alin.3 .
Măsurile dispuse prin OUG 71/2009 au natura juridică a unei suspendări legale a executării silite a titlurilor executorii și nu se poate reține neexigibilitatea creanțelor din moment ce cauza de amânare a plății a intervenit în faza executării silite, astfel că, pe durata suspendării unei executări silite, indiferent cum operează această suspendare, respectiv voluntară, judiciară sau legală, dobânda ( legală ori convențională) curge, dobânda fiind certă, lichidă și exigibilă. Ceea ce se amână ori se împiedică este, în realitate, executarea silită a creanței consfințită prin titlu executoriu, iar nu existența ori întinderea și nici exigibilitatea ei ca atare.
Prin reglementarea actualizării sumelor plătite în temeiul ordonanței de eșalonare, cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul admite indirect, dar neechivoc că, eșalonarea plății produce un prejudiciu ( erodarea valorii creanței) ce trebuie acoperit, iar în cazul în care prin adoptarea OUG 71/2009, s-ar fi urmărit instituirea unor termene legale suspensive, ce ar fi avut drept efect suspendarea exigibilității creanțelor, actualizarea creanțelor cu indicele prețurilor de consum nu s-ar mai fi justificat.
Astfel că, având în vedere dispozițiile art.517 alin.4 Cod proc. Civ. care prevăd că „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.
În raport de aceste dispoziții, instanța reține că reclamanta în calitate de creditor este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.622al.1 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin acte normative succesive, a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
În consecință, instanța urmează sa admită în parte acțiunea si să oblige pârâta la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate stabilite prin sentința nr. 291/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul M. către reclamantă, începând cu data de 27.01.2012 și până la momentul plății efective.
În temeiul art.453 alin.1 C.proc.civ., va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 12.02._12.
Respinge acțiunea pentru perioada 12.02._12 ca prescrisă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D. O. domiciliată în localitatea O., jud. M., CNP_, în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M., cu sediul în Drobeta Tr. S., ., jud. M.
Obligă pârâta la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate stabilite prin sentința nr. 291/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul M. către reclamantă, începând cu data de 27.01.2012 și până la momentul plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 04.05.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, M.-V. M. |
Red. F.C.D./Teh. M.M.V.
4 ex./11.05.2015
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
