Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 9737/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 546/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Judecător C. T. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta petentă V. I. A. împotriva sentinței nr. 1092/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. M. - BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție Proces Verbal ., nr_
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. L. pentru apelanta petentă lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 22.09.2015 prin serviciul registratură apelanta petentă a depus dovada achitării taxei de timbru, după care;
Avocat M. L. solicită încuviințarea probei cu martorul M. V. precizând că este o probă concludentă în soluționarea cauzei aflându-se în mașină cu apelanta petentă, că l-a propus și la instanța de fond dar nu a fost audiat.
Instanța respinge cererea formulată cu privire la audierea martorului având în vedere faptul că proba a mai fost solicitată și la instanța de fond și s-a făcut aplicarea dispozițiilor privind citarea martorului cu mandat de aducere.
Avocat M. L. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere referitoare la conduita apelantei, cazierul auto.
Instanța respinge cererea formulată cu privire la încuviințare probei cu înscrisuri în circumstanțiere având în vedere că aceste înscrisuri puteau fi depuse de către apelantă până la acest termen.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul aspra apelului.
Avocat Mdregoniu L., având cuvântul, solicită admiterea apelului modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii în totalitate a plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție. Precizează că apelanta petentă se afla deja în dreptul trecerii de pietoni reducând viteza sub limita legală, iar pietonul fără o prealabilă asigurare doar a pus piciorul pe trecere, dar în acel moment s-a răzgândit fiind ocupat să butoneze telefonul mobil și s-a oprit. Mai mult decât atât, prin fapta sa apelanta petentă nu a adus atingere și nu a perturbat în nici un fel desfășurarea fluentă și sigură a circulației pe drumurile publice, iar cele reținute în procesul verbal nu sunt temeinice și legale. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1092/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta V. I. A. în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei cu sancțiunea avertismentului .
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.07.2014 (fila 5) întocmit de către agentul intimatului, petenta V. I. A. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) și cu sancțiunea complementară a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. B din OUG nr. 195/2002 rep.
S-a reținut în sarcina petentului faptul că la data de 09.057.2014, ora 11.06, a condus autoturismul marca Opel Corso cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun. Drobeta Turnu Severin, iar la intersecția cu Al. Mr. C. S. nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de deplasare, trecere semnalizată cu marcaj rutier pietonal și indicator.
În cuprinsul procesului verbal s-a consemnat faptul că abaterea contravențională prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. B din OUG nr. 195/2002 rep. a fost înregistrată cu aparatura video radar montată pe autovehiculul MAI marca Dacia cu nr. de înmatriculare_.
Petenta a semnat procesului verbal de contraventie, iar la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat faptul ca nu are observatii de formulat.
Instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 23.07.2014, împotriva procesului-verbal de contravenție înmânat la data de 09.07.2014.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le-a apreciat ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Sub aspectul probațiunii instanța a avut în vedere disp. art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., potrivit cărora constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimat, respectiv buletin de verificare metrologică nr._ din 15.04.2014, atestat operator autovision nr._/35 din 21.05.2013 (file 34-35), precum și înregistrarea video radar a faptei contravenționale (fila 51) rezultă că la data de 09.057.2014, ora 11.06, petenta a condus autoturismul marca Opel Corso cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun. Drobeta Turnu Severin, iar la intersecția cu Al. Mr. C. S. nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de deplasare, trecere semnalizată cu marcaj rutier pietonal și indicator.
De asemenea, instanța a reținut că la momentul controlului realizat de către agenții intimatului aparatul radar utilizat montat pe autovehiculul MAI marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ era verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._ din 15.04.2014 (fila 34), valabilitatea verificarii metrologice fiind de 1 an, astfel încât la data săvârșirii faptei contravenționale (09.07.2014) actul mai sus menționat se afla în perioada de valabilitate a verificării, iar din atestatul de operator nr. nr._/35 din 21.05.2013 emis de Serviciul Rutier din cadrul I. M. (fila 35) reiese ca operatorul Toargă M. era autorizat sa desfasoare activitati de utilizare si exploatare a aparatului radar.
Săvârșirea contravenției de către petentă reiese în mod indubital din înregistrarea video a faptei (fila 51 dosar), înregistrare realizată cu aparatul video radar montat pe autoturismul MAI cu nr. de înmatriculare_, din analiza acestor imagini video observându-se nerespectarea de către petentă a dispozitiilor legale ce reglementează contraventia prev.de de art. 100 alin. 3 lit. B din OUG nr. 195/2002 rep. ( neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului).
Mai mult, instanța a apreciat că existența marcajului privind trecerea de pietoni ar fi trebuit să impună o atenție sporită a petentului în vederea respectării regulilor de circulație pentru siguranța traficului rutier, aceasta având posibilitatea să prevadă că se poate angaja oricând un pieton în traversarea străzii prin locul semnalizat în acest scop, conducătorul auto având obligația de a adapta viteza de deplasare până la limita evitării oricărui pericol în trafic.
Pe cale de consecință s-a constatat că starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 rep., în sensul că la data de 09.057.2014, ora 11.06, petenta a condus autoturismul marca Opel Corso cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun. Drobeta Turnu Severin, iar la intersecția cu Al. Mr. C. S. nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de deplasare, trecere semnalizată cu marcaj rutier pietonal și indicator, abatere a fost înregistrată cu aparatura video radar montată pe autovehiculul MAI marca Dacia cu nr. de înmatriculare_.
Avand in vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat in cauza se retine ca petentul nu a facut dovada existentei unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie.
In ceea ce priveste individualizarea sancțiunii aplicată petentei, instanța a aratat că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
În cazul de față, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în sumă de 360 lei aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. B din OUG nr. 195/2002 rep, apare ca fiind disproporționată având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția.
În acest sens, instanța a avut în vedere înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, imagini în care se observă că pietonul, după ce a pășit pe marcajul trecerii de pietoni, s-a oprit și a început să butoneze tastele telefonului mobil pe care îl avea asupra sa, iar după ce autoturismul condus de petentă a depășit trecerea pietonală, pietonul și-a continuat deplasarea (fila 51 dosar).
Dispozitiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 statueaza faptul ca avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi realizat și prin înlocuirea amenzii contravenționale cu aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale în materie (OUG nr. 195/2002 rep.) și pentru a evita săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte de către contravenient.
Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petentă și să modifice procesul-verbal contestat . nr._/ 09.07.2014, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei aplicată prin acesta cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea pentru petent de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta V. I. A. solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.07.2014
În motivarea a arătat că prin sentința civila nr. 1092 pronunțata la data de 12.03.2015 in dosar nr._ al Judecătoriei Dr. Tr. S., instanța de fond a admis in parte plângerea contravenționala formulata in contradictoriu cu intimata 1PJ M., a modificat procesul verbal contestat in sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale in cuantum de 360 de lei aplicata prin acesta cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea pentru petenta de a respecta pe viitor dispozițiile legale
Pentru a aprecia astfel, instanța a precizat ca a avut in vedere înregistrarea video a faptei contravenționale reținute in sarcina petentei, imagini in care se observa ca pietonul, după ce a pășit pe marcajul trecerii de pietoni, s-a oprit si a început sa butoneze tastele telefonului mobil, pe care îl avea asupra sa. iar după ce autoturismul condus de petenta a depășit trecerea pietonala, pietonul si-a continuat deplasarea.
Însa, deși a avut in vedere la individualizarea sancțiunii aplicata petentei, faptul ca sancțiunea amenzii in cuantum de 360 de lei apare ca fiind disproporționata având in vedere împrejurările concrete in care a fost săvârșita contravenția in modul descris mai sus, motiv pentru care a considerat ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi realizat si prin înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, totuși a menținut sancțiunea complementară aplicată de suspendarea a permisului de conducere sancțiune dispusa pentru aceeași fapta.
A apreciat ca potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 conform căruia instanța competenta sa soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, textul de lege nefăcând distincția intre sancțiunea principala si cea complementara, judecătorul fondului trebuia sa aprecieze ca, fata de înlocuirea amenzii principale a amenzii cu cea a avertismentului, menit sa asigure scopul preventiv-educativ al dispozițiilor legale de către petent, nu se mai impunea menținerea sancțiunii complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pentru aceleași considerente de fapt ce au condus la aplicarea avertismentului.
In considerarea faptului ca sancțiunile aplicate petentei sunt netemeinice și nelegale și starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, in urma materialului probator administrat in cauza s-a dovedit faptul ca se afla in mers cu viteza regulamentara pentru porțiunea de drum in care se afla, iar pietonul a pus piciorul pe trecere când era in dreptul trecerii.
Indicatorul folosit pentru marcarea locurilor special amenajate pentru pietoni este .,Trecere pentru pietoni"", ce permite pietonilor să traverseze . după ce se asigură, dar care în același timp obligă conducătorii vehiculelor să reducă viteza și să acorde prioritate.
Obligația pietonului de a se asigura înaintea traversării chiar și prin locuri marcate și semnalizate corespunzător (trecerile de pietoni) există, chiar dacă formularea textului de lege este ambiguă. Pietonul trebuie să se asigure înainte de a traversa chiar i atunci când face acest lucru prin locurile special amenajate.
Obligativitatea pietonului de a se asigura înainte de a se angaja in traversare, presupune comportamental încetinirea mersului sau chiar oprire înainte de a pune piciorul pe trecere si observare a străzii prin întoarcerea capului in direcția din care circula auto pe banda respectiva.
Este știut faptul ca acordarea priorității semnifica obligația oricărui participant la trafic (deci si a pietonului) de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice alta manevra, daca prin acestea ii obliga pe ceilalți participanți la trafic sa își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori sa oprească in condiții care pot periclita normala desfășurare a traficului.
Astfel, a menționat ca deja se afla in dreptul trecerii de pietoni, reducând viteza sub limita legala iar pietonul, fără o prealabila asigurare doar a pus piciorul pe trecere, dar in acel moment s-a răzgândit fiind ocupat sa butoneze telefonul mobil si s-a oprit.
Așadar, ia săvârșirea contravenției de către petenta a concurat si atitudinea pietonului.
Mai mult decât atât, prin fapta sa petenta nu a adus atingere si nu a perturbat m nici un fel desfășurarea fluenta si sigure a circulației pe drumurile publice, dar si proprietății private, iar conduita sa prin depunerea tuturor diligentelor necesare în vederea asigurării desfășurării circulației rutiere în condiții de securitate a fost dovedita prin faptul ca valorile sociale ocrotite de OUG nr. 195/2002 si anume integritatea fizica a persoanelor si bunurilor, precum si siguranța celorlalți participanți la trafic, nu au fost in nici un fel vătămate.
De asemenea, a arătat că insistă in audierea martorului M. V., declarația acestuia fiind utila, pertinentă si concludenta.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 470 NCPC.
La data de 16.06.2015, prin serviciul registratură intimatul I.P.J. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că, la data de 09.07.2014, apelanta petentă a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . din Drobeta Turnu Severin, județul M. și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, motiv pentru care a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă potrivit prevederilor art. 100 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, cu modificările și completările ulterioare și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
A mai precizat că consideră că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică întrucât din analiza procesului verbal contestat, rezultă că aceasta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 și nu sunt motive de anularea, iar, în ceea ce privește temeinicia, prin probele administrative în cauză ( înregistrarea video efectuată cu un aparat radar omologat și verificat metrologic) a dovedit că apelanta petentă a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din C.proc.civ.
În conformitate cu prevederile art.411 din C. proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.07.2014 întocmit de către intimat, apelanta V. I. A. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 rep. S-a reținut în sarcina acesteia faptul că la data de 09.057.2014, ora 11.06, a condus autoturismul marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_ pe . din mun. Drobeta Turnu Severin, iar la intersecția cu Al. Mr. C. S. nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de deplasare, trecere semnalizată cu marcaj rutier pietonal și indicator.
Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Din înregistrarea video radar a faptei contravenționale rezultă că apelanta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, întrucât nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de deplasare, trecere semnalizată cu marcaj rutier pietonal și indicator. Nu se pot reține susținerile apelantei că pietonul nu s-a asigurat, acestea fiind contrazise de înregistrarea video. Este adevărat că se observă că acesta după ce a pășit pe trecere s-a oprit și și-a îndreptat atenția asupra unui obiect pe care îl ținea în mână, probabil telefonul mobil, însă aceasta nu semnifică faptul că pietonul s-a răzgândit. Dimpotrivă, acesta a observat că apelanta nu intenționează să oprească și s-a oprit pentru a nu fi accidentat, așteptând să treacă conducătorul auto. De asemenea, din înregistrare rezultă că apelanta avea suficient timp pentru a opri și a acorda prioritate pietonului. Faptul că nu s-a adus atingere siguranței circulației nu se datorează apelantei, care a încălcat normele rutiere, ci pietonului care s-a oprit din traversare observând pericolul.
Nefondate sunt susținerile apelantei privind menținerea sancțiunii complementare aplicate. Instanța de apel reține că odată ce s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 rep., este obligatorie aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, indiferent de modul de individualizare a sancțiunii principale.
În consecință, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta petentă V. I. A. împotriva sentinței nr. 1092/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. M. - BIROUL RUTIER.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta petentă V. I. A. CNP_ cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. împotriva sentinței nr. 1092/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. M. - BIROUL RUTIER, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015, la sediul Tribunalului M.
Președinte, C. D. F. | Judecător, C. T. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red. CDF
Tehnored. ACN
Ex.4/05.10.2015
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 237/2015.... → |
|---|
