Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 636/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 636/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 1072/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 636/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant C. C. și pe pârât Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 04.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de C. C. a chemat în judecată pârâta Direcția Sanitar Veterinara Si Pentru Siguranța Alimentelor M., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligata la calculul si plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru obligațiile de plata, respectiv drepturile de natura salariala, ce i-au fost recunoscute prin hotărâre judecătoreasca si care formează obiect al reglementarii instituite prin O.U.G. nr. 71/2009, precum și la calculul și plata acestei dobânzi de la data rămânerii definitive a titlului executoriu si pana la data plații efective. In motivare arată că, până în anul 2011 a fost salariat al pârâtei în exercitarea unei funcții publice, ca medic veterinar, data de la care, in prezent, este pensionar la limită de vârstă.
In timpul cât a fost angajat, prin sentința nr.2411/03.12.2008, în dosarul nr._, Tribunalul M. a admis acțiunea privind obligarea pârâtei D.S.V. M. la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% fiecare, din salariul de baza. Prin sentința nr.494/2008 și decizia nr. 1181/2008 i-a fost recunoscut și dreptul la acordarea unor tichete de masa.
Atât sentința nr. 2411/03.12.2008, cât și celelalte titluri executorii au rămas irevocabile la data de 14.08.2009, fapt pentru care a solicitat pârâtei punerea în executare a titlurilor executorii, privind acordarea drepturilor de referința. Față de faptul că nu a dat curs cererii, a înțeles să procedeze la executare silită și astfel i-a fost înaintată somația emisă la 11.12 2009 de către B. G. G.C., în dosarul de executare nr. 383/E/2009.
Întrucât la 18 iunie 2009 a fost publicata O.U.G. nr. 71/2009, privind plata eșalonată a drepturilor de natura celor solicitate, executarea silită nu s-a mai realizat, iar parata - debitoare a început executarea obligației cu anul 2012, trimestrial, potrivit tranșelor stabilite de norma.
Deoarece plățile efectuate au cuprins sumele actualizate doar cu indicele inflației, evitând astfel deprecierea monetara, consideră că, potrivit legii civile, debitoarea este obligată și la plata dobânzii legale, pe care o pretinde sub forma daunelor-interese moratorii, atât pentru întârzierea în îndeplinirea obligației, determinat de eșalonarea transelor plătite, cât și pentru neexecutarea obligației rămase.
In argumentare, cele pretinse au la baza faptul că, prin plata eșalonată a unei sume de bani (datorata de foarte mulți ani), i s-a produs un prejudiciu care nu poate fi reparat în întregime prin simpla actualizare cu indicele de inflație, deoarece aceasta actualizare acoperă doar devalorizarea monetara, regăsindu-se în doctrina ca damnum emergens si, lipsidu-ma de beneficiul efectiv, recunoscut ca lucrum cessans, este necesar a i se acorda și dobânda sub forma daunelor-interese moratorii, având in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.
In aceste condiții, este evident că sunt incidente dispozițiile art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) Noul Cod Civil, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere de către debitor a obligației, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferita de creditor, cat și beneficiul de care acesta este lipsit.
In acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 2/17.02.2014, conform căreia, in aplicarea dispozițiilor, art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin.(1) noul Cod civil,..., pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009.
In ceea ce privește momentul de la care sunt datorate aceste daune moratorii, consideră că obligațiile de plata se nasc de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești si reprezintă soluția legală a acestei chestiuni de drept, așa cum a fost lămurită de către specialiștii interpelați de instanța suprema. Astfel, solicită ca pârâta - debitoare sa fie obligata la plata dobânzii legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a titlului meu executoriu.
Învederează ca termenul general de prescripție privind realizarea drepturilor mele a început sa curgă cu data, rămânerii definitive a titlurilor executorii (hotărâri judecătorești), respectiv 14 august 2009, iar in cursul prescripției, s-a făcut plata primei transe corespunzătoare anului 2012, astfel ca termenul de prescripție a fost întrerupt, iar la data prezentei termenul de prescripție nu s-a împlinit încă.
Mai mult chiar, așa cum a arătat, a pus în întârziere debitoarea și printr-o cerere în executare silită, în baza căreia a fost emisă somația din data de 11.12.2009, în dosarul de executare silita nr. 383/E/2009, care de asemenea reprezintă cauza de întrerupere a prescripție, întrucât de la data acesteia și până la data plății primei transe din 2012, nu se împliniseră cei trei ani.
De altfel, daunele moratorii, sub forma dobânzii legale, se cuvin atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru sumele rămase neexecutate, din titlu, raportat la temeiul juridic al obligației de plata, respectiv răspunderea civila delictuala. Or, parata are aceeași culpa, atât pentru neexecutarea obligației care a mai rămas, cat si pentru executarea cu întârziere a obligației, posibilitatea acordării de daune moratorii, în această din urmă situație, rezultând textual din chiar considerentele deciziei RIL nr. 2/2014 a I.C.C.J.
În drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) noul Cod civil, Decizia nr. 2/2014 a I.C.C.J, deopotrivă pe prev. Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici si prev. Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.
La data de 04.03.2015, Direcția Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor M. a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea excepției prescripției dreptului material,iar in subsidiar să se dispună, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată.
În motivare arată că având în vedere cele solicitate înțelege să invoce
1.Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru semele mai vechi de 3 ani, având in vedere data introducerii acțiunii respectiv 13.02.2015.
Solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente perioade 01.01.2004 pana la data pronunțării hotărârii,respectiv 28.05.2008, deoarece este prescris ,acesta nefiind suspendat de plata prin OUG nr.71/2009, raportat la prevederile art. l coroborat cu art. 3 si art. 7 din Decretul Lege nr. nr. 167/1958 .
In ceea ce privește solicitarea reclamantului referitoare la acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, arată că, în Decizia Civilă nr. 20 din 21.09.2009, Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție s-au pronunțat în sensul nelegalității acordării acestora, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut expres valoarea procentuală în care aceste sume pot fi acordate. Instanța supremă a concluzionat: „Cuantumul celor două suplimente salariale nu a fost însă stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 și nici prin actele normative subsecvente, astfel încât nu există baza legală pentru calcularea și acordarea acestora. Pentru cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie Parlamentului, în cazul promovării unei legi. fie Guvernului, prin delegare legislativă sau prin adoptarea unei hotărâri date în aplicarea acestor prevederi legale. In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare, suntem în prezența doar a unei intenții a legiuitorului de a acorda funcționarilor publici două drepturi de natură salarială, intenție materializată prin instituirea drepturilor, dar nefinalizată deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criteriile pe baza cărora pot fi calculate. In atare situație, nefiind creat cadrul funcțional de acordare a drepturilor, acestea rămân doar drepturi "virtuale". Acordarea sporurilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, au fost prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Aceste drepturi salariale au fost suspendate în perioada 2004-2006 atât prin Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, cât și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Mai mult, învederează faptul că, în sarcina ANSVSA București - DSVSA M. a căzut doar obligația de a respecta și de a pune în aplicare actele normative în vigoare, neavând posibilitatea de a opta sau nu pentru acordarea sporurilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, din punct de vedere juridic, suspendarea atrage în mod automat întreruperea în integralitate a executării dispozițiilor înscrise în actele normative ce cad sub incidența directă a actului prin care se dispune suspendarea.
Sub acest aspect apreciem că subscrisa nu suntem în măsură, din punct de vedere normativ, a da curs solicitărilor formulate de petenții în cererea de chemare în judecată.
În raport de cele arătate, considerăm acțiunea formulată de reclamant neîntemeiată și solicităm instanței de judecată admiterea excepției iar pe fond respingerea acțiunii.
în drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile Codului de procedură civilă ,Legea nr. 554/2004;Legea nr. 188/1999 republicata .
La data de 13.03.2015, reclamantul a formulat răspuns prin care solicită înlăturarea apărărilor formulate de parata D.S.V.S.A, pe cale de excepție si in fond.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune nu operează in prezenta cauza, întrucât termenul de prescripție a fost întrerupt prin somația emisa la data de 11.12.2009 in dosarul de executare nr.383/E/2009 de către B. G. C.. In cadrul executării silite, executorul judecătoresc a investit la data de 08.09.2010, potrivit vechiului Cod de pr. civ., Judecătoria Dr.Tr.S. cu o cerere de validare a popririi înființate in dosarul de executare nr.383/E/2009, pentru titlurile executorii in speța. Judecătoria Dr.Tr.S. s-a pronunțat la data de 12.11.2010, iar Tribunalul M., investit cu soluționarea apelului s-a pronunțat la 24.01.2011. Curtea de Apel C. s-a pronunțat irevocabil ,printr-o soluție de respingere, la data de 19.04.2011.
Termenul de prescripție nu a putut curge cel puțin pana la 19.04.2011, iar mai înainte de împlinirea termenului de 3 ani, parata a început plata primei transe, in anul 2012, astfel ca termenul de prescripție pentru dreptul material la acțiune privind accesoriile debitului principal s-a întrerupt si nu s-a împlinit pana la data introducerii acțiunii ce face obiectul dosarului de fata.
Pe de alta parte,învederează că, prin O.U.G. nr.71/2009 privind plata eșalonată a drepturilor de referința, s-a stipulat expres, in alin.2 al art.ll.ca orice procedura de executare silita se suspenda de drept. Or, in atare situație, este cert ca si termenul privind prescripția in discuție s-a supus aceleiași unități de măsura, respectiv suspendarea începând cu anul 2009. In caz contrar s-ar încălca însăși dispozițiile-legii fundamentale privind opozabilitatea legii, altfel beneficiul legii ar opera numai in interesul debitorul obligației si in deserviciul absolut al creditorului, care este ținut a respecta toate dispozițiile legale si cu privire la termenul de prescripție, dar si cu privire la paralizarea acțiunii de a-si valorifica in termen creanța si accesoriile acesteia
In ceea ce privește apărările de fond, le apreciază neîntemeiate, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază acțiunea mea răspunzând suficient si necesar pentru lămurirea raportului juridic dedus judecații.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Prin sentința nr.2411/03.12.2008, în dosarul nr._, Tribunalul M., fila 7-10, sentința nr.494/2008 și decizia nr. 1181/2008 i-au fost recunoscute reclamantului drepturi salariale și dreptul la tichete de masă.
Atât sentința nr. 2411/03.12.2008, fila 7-10,, cât și celelalte titluri executorii au rămas irevocabile și a fost înaintată somația emisă la 11.12 2009 de către B. G. G.C., în dosarul de executare nr. 383/E/2009.
Întrucât la 18 iunie 2009 a fost publicata O.U.G. nr. 71/2009, privind plata eșalonată a drepturilor de natura celor solicitate, executarea silită nu s-a mai realizat, iar parata - debitoare a început executarea obligației cu anul 2012, trimestrial, potrivit tranșelor stabilite de norma.
Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. 71/2009 a modificat termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 a prevăzut o procedură de executare în 5 tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și faptul că sumele urmează a fi actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Prin actele normative adoptate, statul și-a asumat obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum, astfel O.U.G nr.71/2009 și actele normative ulterioare care au reglementat modul de plată a sumelor restante din hotărâri judecătorești ( eșalonarea plății ) încât în lipsa dovezii că obligația legală a fost încălcate urmează a se reține că aceste tranșe au fost plătite . Dreptul la daune interese s-a născut sub incidența vechiului cod civil – fiind aplicabile dispozițiile legale din materia fazei de executare a titlului executoriu - art. 1082 prevăzând că debitorul este obligat la plata de daune interese ca o consecință a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare ale obligației. În reglementarea art. 1082 C.civ. se disting două categorii de daune interese, daune interese ce se cuvin pentru neexecutarea obligației –care vizează neexecutarea definitivă a obligației – daune compensatorii, iar cele din urmă – daune moratorii – cele datorate pentru întârzierea în executare, exact ceea ce solicită reclamantul în cazul de față. Daunele interese moratorii se cuvin creditorului pentru o amânare a executării, pentru o executare târzie a obligației, deci executarea obligației mai este posibilă, prezintă interes pentru creditor, a fost sau va fi executată dar nu și la momentul la care ar fi trebuit, daunele interese moratorii fiind cauzate tocmai de întârzierea în îndeplinirea obligației. Rolul lor fiind de a acoperii prejudiciul cauzat prin întârzierea executării se pot cumula întotdeauna cu executarea în natură a obligației, inclusiv cu executarea parțială.
În cazul obligației bănești, existența daunelor – interese moratorii este prezumată de lege, lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală, exact ceea ce solicită și reclamanții de față.
Dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, asigură conservarea valorii creanței susceptibilă de a fi afectată de deprecierile monetare, creanță a căror executare este îndepărtată de nașterea lor.
Dreptul la dobânda legală chiar fără dovedirea unui prejudiciu, legea prezumându-l, este consacrat de dispozițiile art. 1088 vechiul Cod civil - care se aplică tuturor obligațiilor monetare indiferent de proveniența lor, nu numai la regimul dobânzii moratorii în cazul întârzierii în executarea unei obligații bănești contractuale – ca atare, și pentru cele cu titlul de daune – interese pentru întârziere în executare, reglementate de dispozițiile 1082 vechiul Cod civil.
In acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 2/17.02.2014, conform căreia, in aplicarea dispozițiilor, art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin.(1) noul Cod civil,..., pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009.
Hotărârile definitive sunt executorii potrivit art.22 din Legea nr.554/2004.
Reeșalonarea acestor obligații suspendă executarea creanței principale, fără însă a afecta dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului.
Cum termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune, legea suspendând doar modalitatea de plată urmează se constata că acțiunea privind acordarea dobânzii nete legale este întemeiată pe ultimii 3 ani anterior cererii de chemare în judecată respectiv 13.02.2012 însă la calculul acestor dobânzi vor fi avute plățile efectuate în baza OUG nr.71/2009 și a Legii nr.230/2011 .
Termenul de prescripție de 3 ani nu a fost întrerupt prin plata a unei părți din suma datorată .
Conform fostului art. 16 din Decretul nr,167/1958, text incident în cazul de față, fiind aplicabil prescripțiilor extinctive începute și împlinite sub imperiul reglementării anterioare noului cod civil, precum și celor începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Legii nr.71/2011, de punere în aplicare a N C. civ., prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția…..
c) printr-un act începător de executare, dispoziții care sunt incidente în cazul de față și care au fost preluate și de dispozițiile art.2537 N. C.civ. și al cărui efect constă tocmai în stergerea prescripției extinctive începute și începerea, după întrerupere a cursului unei noi prescripții extinctive.
Prin actele normative adoptate, statul și-a asumat obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum, astfel O.U.G nr.71/2009 și actele normative ulterioare care au reglementat modul de plată a sumelor restante din hotărâri judecătorești ( eșalonarea plății ) și efectuarea de către pârât a unei plăți parțiale s-a făcut în baza hotărârilor judecătorești a căror executare este obligatorie și nu cu o recunoaștere a dreptului.
În același sens este și hotărârea nr.7/2015 a ICCJ nepublicată încă s-a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare. Pe de altă parte somația adresată prin executor judecătoresc, fila 6, este într-adevăr un act întrerupător de executare în înțelesul decretului nr.167/1954, însă consecința este aceea că de la data comunicării acestuia curge un nou termen de prescripție de trei ani, termen care s-a împlinit la 11.12.2012. Tribunalul va înlătura apărările pârâtei cu privire la cuantumul suplimentelor salariale atâta vreme cât prin titlurile executorii deținute de reclamant s-a recunoscut irevocabil dreptul privind acordarea acestora încât repunerea în discuție a acestora ar încălca principiul preeminenței dreptul, garanție reglementată de art. 6 din Convenția E.D.O. Cum reclamantul a formulat acțiune privind acordarea dobânzilor legale la 13.02.2015, urmează a se admite excepția prescripției pentru perioada cursă anterior ultimilor 3 ani și a se acorda dreptul la plata dobânzii legale aferente celor trei titluri executorii pe ultimii 3 ani respectiv începând cu 13.02.2012, dobândă la calculul căreia vor fi avute plățile parțiale efectuate în baza OUG nr.71/2009 și Legii nr.230/2011, începând cu momentul nașterii dreptului la acțiune, menționat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. cu domiciliul în Orevița, județul M., cu domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, .. 138, ., . în contradictoriu cu pârâta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 1, județul M..
Obligă pe pârâtă la calculul si plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru obligațiile de plata stabilite prin sentința nr.2411/03.12.2008, în dosarul nr._, Tribunalul M., sentința nr.494/2008 și decizia nr. 1181/2008 începând cu 13.02.2012 până la data achitării integrale a debitului.
Respinge cererea privind calculul și plata acestei dobânzi de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii până la 13.02.2012 ca prescrisă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex. 4
Cod operator 2626
17 iuniei 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 710/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 290/2015.... → |
|---|
