Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 216/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 10852/101/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 216/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier R. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. V. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care se constata că dezbaterile pe fond au fost consemnate în încheierea de ședința din data de 06.02.2015 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și că a fost amânata pronunțarea pentru astăzi, iar urmare deliberării a fost pronunțata următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată Tribunalului M. la data de 18.11.2013 sub nr._/4101/2013, reclamanta R. V. a formulat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., contestație împotriva dispoziției nr.206/31.07.2013 emisă de Directorul executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr.206/31.07.2013, ca fiind netemeinică și nelegală, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce i se cuvin, aferente funcției publice de execuție teritorială de inspector asistent, clasa I, gradația 5, clasa de salarizare 43 la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - C. asistență contribuabili mijlocii.
În motivare a arătat că la data de 02.09 2013, i s-a comunicat Dispoziția nr. 206/31.07.2013, emisă de către Directorul Executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice M., conform căreia, începând cu data de 01.09.2013, ca urmare a reorganizării, încetează raportul de serviciu, conform art.98 litera h din Legea privind Statutul Funcționarilor Publici nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A solicitat instanței de judecată să constate nelegalitatea dispoziției contestate pentru nerespectarea cerinței motivării acesteia, obligația motivării actului administrativ reprezentând o cerință de legalitate a acestuia unanim acceptată atât pe plan intern, cât și la nivel comunitar.
Motivarea actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective.
Motivarea acestei decizii nu poate fi limitată la considerente legate de aria de competență a emitentului ori la temeiul de drept al acesteia (art. 13 alin. (12) din HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală), ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarului să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.
Din preambulul deciziei contestate rezultă că la baza emiterii acesteia au stat prevederile HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar ca temei de drept au fost invocate prevederile art. 98 lit. h din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, din preambulul actului administrativ contestat nu rezultă dacă, pentru reorganizarea ANAF precum și pentru organigrama și statul de funcții din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice M., respectiv Administrației Finanțelor Publice M. a fost obținut Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform Legii nr. 188/1999, republicată.
Prin urmare, o astfel de decizie trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au determinat încetarea raportului meu de serviciu, emisă la data de 31.07.2013, dată anterioară demarării procedurii privind reorganizarea la această instituție publică, întrucât numai în acest fel este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalității dispoziției, motivarea actului reprezentând o condiție de legalitate a acestuia, insuficienta motivării sau nemotivarea acestuia atrăgând nulitatea actului administrativ contestat.
Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeană de Justiție a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.
O detaliere a motivelor de fapt și de drept este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.
Mai mult, prin emiterea acestei dispoziții au fost încălcate principiile care stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarilor publici, stabilite prin H.G. nr. 611/2008 la art. 4, și anume: competența, competiția, egalitatea de șanse, profesionalismul, motivarea și transparența, principiu potrivit căruia autoritățile și instituțiile publice au obligația de a pune la dispoziție tuturor celor interesați informațiile de interes public referitoare la cariera în funcția publică.
Ori, în legătură cu speța dedusă judecății, doar cu această ocazie a luat cunoștință despre faptul că în toată această perioadă în care a fost salariata acestei instituții, a fost încadrată pe perioadă determinată, însă din toate dispozițiile emise, care i-au fost comunicate rezultă contrariul.
Referitor la răspunsul la contestația formulată și înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. sub nr. 3396 din 23.09.2013, reclamanta a fost încadrată în funcția de referent începând cu data de 17.11. 2003, iar din 01.08.2008, prin decizia nr. 103/08.09.2008 a fost numită în funcția publică de execuție de inspector ( dată care corespunde cu finalizarea studiilor universitare ), ocazie cu care a susținut un examen ,iar în urma acestuia a fost „ promovată „ ( nefiind posibil în cazul în care postul este pe perioadă determinată) pe funcția publică pe care a ocupat-o până la emiterea actului contestat, împrejurare care a determinat-o să creadă că a fost recrutată în vederea intrării în corpul funcționarilor publici, dacă cealaltă variantă a promovării este practic imposibilă în situația sa.
Susținerea pârâtei este nedovedită, iar temeiul de drept invocat, potrivit căruia raportul de serviciu al funcționarului public încetează de drept la data expirării termenului pentru care a fost ocupat pe durată determinată funcția publică este inaplicabil la speța de față, astfel că emiterea Dispoziției nr. 206 /2013 s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, conform cărora, „ constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, nerespectarea acestora atrăgând nulitatea absolută a actului emis în aceste condiții.
Ori, dispoziția contestată i-a fost comunicată la data de 02.09.2013, cu 37 de zile peste termenul legal de 5 (cinci ) zile lucrătoare, totodată nu i s-a acordat termenul legal de preaviz, nu i-a fost comunicată lista funcțiilor publice vacante și nici nu s-a făcut dovada că s-ar fi solicitat de la ANFP o listă cu funcțiile publice vacante, ceea ce atrage nulitatea de drept a acestui act administrativ.
Că nu a ocupat o funcție pe perioadă determinată și că susținerile pârâtei nu se justifică rezultă și din Decizia nr._ /04.02.2011 emisă de Directorul Executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice M., prin care a fost reîncadrată în funcția publică teritorială de inspector asistent, fără a se preciza durata, ceea ce demonstrează că implicit funcția deținută era pe perioadă nedeterminată.
De asemenea, prin Dispoziția contestată, emitentul avea obligația să menționeze instanța de judecată la care aceasta poate fi contestată, precum și termenul legal de contestare, sens în care solicită instanței de judecată să observe că, în cuprinsul Dispoziției nr. 206/2013 nu există nicio mențiune cu privire la aceste aspecte, sancțiunea care intervine fiind nulitatea actului.
Astfel, văzând motivele de nelegalitate invocate, rezultă fără dubiu că nu există nici un impediment pentru a anula Dispoziția nr. 206/02.09.2013, emisă de către Directorul Executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice M., motiv pentru care solicită ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună ANULAREA actului administrativ sus-menționat, repunerea în situația anterioară emiterii dispoziției, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce mi se cuvin, aferente funcției publice de execuție teritorială de inspector asistent, clasa I, gradația 5, clasa de salarizare 43.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe prevederile Legii nr. 188/1999, republicată coroborate cu dispozițiile HG nr. 611/2008., modificat și completat.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar, în copie, înscrisuri: actul de identitate, contestația din 23.09.2013 către Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., proces verbal încheiat cu ocazia prezentării avantajelor folosirii medierii din 18.11.2013, dispoziția nr. 727/29.11.2012 a Direcției Generale a Finanțelor Publice M., dispoziția nr._ din 04.02.2011, adresa nr. 9537/2012 a Direcției Generale a Finanțelor Publice M., dispozițiile 572 și nr. 206 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice M..
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, cu consecința menținerii dispoziției nr.206/31.07.2013.
În motivare a arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicata, privind Statutul Funcționarilor Publici cu modificările si completările ulterioare, la art.4 se definesc raporturile de serviciu si modul lor de realizarea.
Începând cu data de 17 noiembrie 2003, reclamanta R. V. a fost încadrata in funcția de referent, pe o perioada determinata, pe postul lui Boarna P., ales local la acea data, iar începând cu data de 01.09.2008, a fost numita funcționar public pe perioada determinata conform Deciziei nr. 103/08.09.2008 pe postul domnului Boarna P., acesta având in continuare calitatea de ales local. Instituția pârâtă a luat toate masurile pentru ca R. V. - funcționar public pe perioada determinata, sa beneficieze de toate drepturile aplicabile funcționarilor publici, așa cum sunt stipulate in Legea nr. 188/1999 republicata, mai puțin dreptul de a intra in corpul de rezerva, conform art.4 alin.3 actul normativ menționat anterior. Potrivit aceluiași act normativ, precum si dispozițiilor H.G.nr.611/2008 privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, recrutarea in vederea intrării in corpul funcționarilor publici se face prin concurs. Or, R. V. nu a participat niciodată la un concurs de recrutare in vederea ocupării unei funcții publice pe perioada nedeterminata, iar potrivit dispozițiilor art.57 din Legea nr. 188/1999 republicata, "recrutarea in vederea intrării in corpul funcționarilor publici se face prin concurs, in limita funcțiilor publice vacante rezervate in acest scop prin planul de ocupare a funcțiilor publice".
Cu toate ca, începând cu data de 02 iulie 2013, titularul postului pe care reclamanta îl ocupa temporar, urma sa-si reia activitatea, ținând seama de experiența pe care reclamanta a dobândit-o in cadrul instituției, prin Dispoziția nr. 119/2012, raportul de serviciu pe perioada determinata a fost prelungit, aceasta fiind trecuta pe funcția temporar vacanta de la C. de Asistenta Contribuabili Mijlocii, al cărui titular se afla in concediu pentru creștere si îngrijire copil, având in vedere si preluarea activității de gestionare a contribuabililor persoane fizice de la Casa de Asigurări de Sănătate, Casa de Pensii, etc., proces care s-a derulat pe parcursul unui an si care a fost finalizat odată cu reorganizarea instituției.
Menționează că reclamanta a luat cunoștința de Dispoziția nr. 119/2012, potrivit căreia este mutata pe o funcție publica temporar vacanta, având cunoștința ca titularul postului se afla in concediu pentru creștere si îngrijire copil, dispoziție necontestata. Contrar celor menționate de reclamanta in contestație, aceasta a avut cunoștința de calitatea dânsei de angajat pe perioada determinata in instituția noastră încă de la angajare, dovada fiind înscrisa in carnetul de munca
Referitor la data la care R. V. si-a finalizat studiile universitare, precizează ca acestea au fost finalizate in anul 2010, deci nu avea cum sa fie "promovata", așa cum, in mod eronat, susține așa zisa promovare in anul 2008 si nici sa fie determinata sa " creadă ca a fost recrutata in vederea intrării in corpul funcționarilor publici", așa cum susține in contestație, întrucât studiile au fost finalizate in anul 2010.
Conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicata, cu modificările si completările ulterioare si ale H.G nr.611/2008, acte normative cunoscute de reclamanta, fiind inovate in prezenta contestație, condițiile si metodologia de participare la un concurs in vederea ocupării unei funcții publice de execuție este foarte clara. Reclamanta nu a participat niciodată la un concurs organizat de instituția pârâtă in vederea ocupării unei funcții publice de execuție vacante. Încă de la depunerea cererii nr._/03.11.2003, reclamanta a avut cunoștința de faptul ca va fi angajata pe perioada determinata pe un post al cărui titular era ales local. Contractul individual de munca încheiat la data de 17.11.2003 certifica acest lucru. Ulterior, având in vedere prevederile Legii nr. 188/1999, in situația in care instituțiile publice care au in statul de funcții posturi de natura contractuala ce presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art.2, pot sa stabilească funcții publice in condițiile legii. În acest sens, ținând seama de faptul ca unii salariați, printre care si dl. Boarna P., erau salariați de natura contractuala si desfășurau activități ce presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art.2 din Legea nr. 188/1999, instituția pârâtă, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, a hotărât transformarea tuturor posturilor de natura contractuala in funcții publice. Întrucât titularul postului ocupat pe perioada determinata de R. V. a devenit funcționar public definitiv, aceasta a fost numita funcționar public pe perioada determinata pana la venirea titularului pe post, conform Deciziei nr. 103/08.09.2008.
Decizia nr._/04.02.2011 despre care face vorbire reclamanta, se refera strict la aplicarea dispozițiilor Legii nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Noțiunea de reîncadrare folosita in Legea nr.285/2010 este cea explicata la art.4 alin.3 din lege si se refera strict la " reîncadrarea pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații si grade prevăzute de legea cadru", nicidecum la noțiunea juridica a încheierii unui nou raport de serviciu. Aceasta reîncadrare a fost efectuata pentru noile niveluri de salarizare in cadrul aceluiași raport de serviciu, astfel, funcția deținuta de reclamanta la 31.12.2010, de inspector asistent cls. 1, treapta3, gradația 4 s-a reîncadrat in inspector asistent cls. l, gradația 4, corespunzătoarea clasei 42 de salarizare.
Procesul de reorganizare a unei instituții publice implica o reproiectare a structurii organizatorice, o reașezare a posturilor existente. In situația lui R. V., este vorba despre existenta unui raport juridic pe perioada determinata, titularul postului fiind ales local, iar urmare reorganizărilor din 2007, 2009, 2011, postul pe care era încadrata pe perioada determinata, a fost repoziționat in cadrul structurii. Aceste repoziționări de posturi au fost aduse la cunoștința tuturor funcționarilor publici, atât cei definitiv cat si cei pe perioada determinata.
La finalizarea misiunii pentru care raportul de serviciu al reclamantei a fost prelungit, s-au aplicat dispozițiile art.98 alin. 1 lit. h din Legea nr. 188/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare, privind Statutul Funcționarilor Publici.
Referitor la susținerea reclamantei privind faptul ca decizia nu este motivata, menționează ca aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de lege, neputându-se constata nulitatea acesteia, fiind motivata in fapt si in drept. Astfel, așa cum se observa ,Dispoziția nr.206/31.07.2013 a fost emisa in baza dispozițiile art.98 lit.h din Legea nr. 188/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare, ca urmare expirării termenului in care a fost ocupata pe perioada determinata funcția publica. Invocarea in preambulul dispoziției a motivelor de fapt si de drept care au determinat încetarea raportului de serviciu a d-nei R. V. dovedesc că aceasta a cunoscut motivele pentru care s-a ajuns la emiterea dispoziției privind încetarea raportului de serviciu, susținerile acesteia din cererea de chemare in judecata fiind nefondate.
Dispoziția nr.206/2013 privind încetarea raportului de serviciu al d-nei R. V. a fost emisa cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare, care nu impun un conținut prestabilit al deciziei de eliberare din funcția publică, fiind in prezenta încetării raportului de serviciu al unui funcționar public încadrat pe o perioada determinata, conform art.98(1) lit. h din Legea nr.188/1999.
Prin sentința nr.63/16.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul M. a fost admisă cererea de chemare în judecată și s-a dispus anularea dispoziției nr.206/31.07.2013, reintegrarea reclamantei pe funcția deținută cu plata drepturilor bănești de la încetarea raportului de serviciu la reintegrare.
Împotriva sentinței nr.63/16.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul M. a fost declarat recurs, iar prin decizia Curții de Apel C. nr.4538/01.07.2014 a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de recurs reținând că litigiul s-a soluționat fără conceptarea și citarea în cauză a emitentului actului administrativ contestat prin prisma apariției actelor normative vizând reorganizarea ANAF și că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul M. sub nr._ .
La termenul de judecată din 09.10.2014, conform recomandărilor instanței de control judiciar, s-a dispus conceptarea și citarea în calitate de pârâtă a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. .
La solicitarea instanței au fost comunicate relații(documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat ) de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. prin adresele nr._/21.10.2014 și nr._/27.10.2014.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 206/31.07.2013 emisă de directorul executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice M. ,în baza disp. art. 98 lit. h din legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei R. V. începând cu data de 01.09.2013 .(f.13,14)
Din preambulul actului administrativ contestat rezultă că la baza emiterii acestuia au fost avute în vedere prevederile legii nr. 188/1999, H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, O.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF.
În conținutul dispoziției nr. 206/31.07.2013 s-a precizat că Direcția Generală a Finanțelor Publice M. a fost supusă unei reorganizări, fiind stabilit numărul optim de salariați încadrați pe perioadă nedeterminată, pentru structura de Colectare și Structura de Colectare Contribuabili Mijlocii s-a asigurat numărul de salariați încadrați pe perioadă nedeterminată, suplimentându-se structurile deficitare cu salariați din structurile desființate, reducerea fondurilor alocate pentru salarizare având drept rezultat reducerea numărului de posturi de la 423 la 316, fiind menținuți în funcție numai salariații încadrați pe perioadă nedeterminată .
S-a mai reținut că structura de Registru Contribuabili, Declarații Fiscale Persoane Fizice avea la momentul mutării pe perioadă determinată a reclamantei un număr de 8 salariați încadrați pe perioadă nedeterminată iar la momentul emiterii dispoziției contestate un număr de 12 salariați încadrați pe perioadă nedeterminată, că prelungirea raportului de serviciu al reclamantei în această structură s-a realizat doar pe perioada preluării dosarelor de contribuții de la Casa de Pensii M. și C.A.S. M. având în vedere că, începând cu data de 01.07.2012, pârâta a primit și competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la Capitolele II,III din titlul IX (2) al Codului Fiscal .
S-a mai reținut că ,odată cu finalizarea activității de preluare a dosarelor de la cele două instituții și cu reorganizarea activității instituției, în cadrul structurii de Colectare și structurii de Colectare Contribuabili Mijlocii au fost redistribuiți salariați încadrați pe perioadă nedeterminată în structurile desființate din instituție, salariații care au desfășurat activități similare, motiv pentru care nu mai este necesară menținerea în activitate a salariaților încadrați pe perioadă determinată, misiunea lor fiind finalizată odată cu preluarea acestor dosare ,toate atribuțiile acestor activități fiind preluate de salariați încadrați pe perioadă nedeterminată, că prin menținerea salariaților pe perioadă determinată s-ar depăși plafonul alocat pentru cheltuielile de personal, fiind necesară încetarea raporturilor de serviciu pentru toți salariații angajați pe perioadă determinată, inclusiv ale reclamantei.
Împotriva dispoziției nr. 206/31.07.2013 reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată de organul emitent în sensul respingerii . (f. 5, 7,8 dosar fond )
Prin decizia nr. 160/13.11.2003 emisă de D.G.F.P. M. au fost validate rezultatele concursului din data de 12.11.2003 și începând cu data de 17.11.2003 s-a dispus angajarea pe perioadă determinată până la venirea titularilor la post a mai multor persoane, printre care și reclamanta care a fost angajată cu contract individual de muncă pe funcția de referent I la Direcția Controlului Fiscal –serviciul de Conformitate Fiscală. (f.71-77 )
Astfel cum rezultă din decizia nr. 116/24.10.2006 și anexa emise de D.G.F.P. M., începând cu data de 01.11.2006, reclamanta, cu funcția de referent I, a trecut la o tranșă superioară de vechime în muncă . (f. 66,67 dosar rejudecare )
Prin decizia nr. 103/08.09.2008 emisă de D.G.F.P. M. s-a decis ca începând cu data de 01.09.2008, reclamanta să fie numită în funcția publică de execuție temporar vacantă de referent clasa III, grad principal, treapta 2 pe perioadă determinată ,până la venirea titularului la post ,respectiv a lui B. P.-ales local , act administrativ ce a fost adoptat prin aplicarea prevederilor art. 107, 111 din legea nr. 188/1999 privind încadrarea pe funcții publice a personalului contractual. (f. 9 dosar recurs )
Astfel cum rezultă din dispoziția nr. 797/01.02.2010 emisă de D.G.F.P. M., începând cu data de 01.01.2010, reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică de execuție temporar vacantă de referent, grad principal, clasa III, treapta 2, gradația 4 la AFP Contribuabili Mijlocii – Biroul Registru Contribuabili, declarații fiscale și bilanțuri contribuabili mijlocii și sedii secundare mari contribuabili din cadrul D.G.F.P. M., conform legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și O.U.G. nr. 1/2010 .(f. 14 dosar recurs )
Conform dispoziției nr. 223/22.12.2010 emisă de D.G.F.P. M., începând cu data de 31.12.2010 , reclamanta cu funcția de referent principal clasa III, treapta 2, gradația 4 în cadrul A.F.P. Contribuabili Mijlocii ,este promovată în clasă profesională și trecută pe funcția publică de execuție de inspector asistent clasa I, treapta 3, gradația 4, cu un salariu de bază de 878 lei. (f. 57 dosar rejudecare )
În considerentele dispoziției s-a consemnat că reclamanta a promovat în clasă profesională urmare examenului organizat la data de 07.12.2010 pentru funcționarii publici de nivel inferior care absolvă o formă de învățământ superior .
Potrivit diplomei de licență . nr._/26.10.2011 eliberată de Universitatea S. Haret, reclamanta a obținut titlul de licențiat în științe economice în domeniul finanțe al Facultății de Finanțe și Bănci București, cu precizarea că examenul de finalizare a studiilor a avut loc în luna iulie 2010 .(f. 28)
Prin dispoziția nr._/04.02.2011 emisă de D.G.F.P. M. s-a dispus ca, începând cu data de 01.01.2011, reclamanta cu funcția de inspector asistent clasa I, treapta 3, gradația 4 în cadrul D.G.F.P. M. se reîncadrează în funcția publică teritorială de inspector asistent clasa I, gradația 4, corespunzătoare clasei 42 de salarizare, cu un salariu brut de 2158 lei lunar, act administrativ ce a fost emis în baza prevederilor legilor nr. 284/2010, nr. 285/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice .(f. 10)
Prin dispoziția nr. 253/23.11.2011 emisă de D.G.F.P. M. s-a dispus ca începând cu data de 01.12.2011, reclamanta cu funcția de inspector asistent clasa I, gradația 4, clasa 42 de salarizare în cadrul Serviciului Registru Contribuabili declarații fiscale persoane fizice este trecută la gradația 5 corespunzătoare clasei 43 de salarizare cu un salariu brut de 2177 lei lunar, cu mențiunea că la baza emiterii dispoziției au fost avute în vedere prevederile legilor nr. 284/2010,nr. 285/2010 .(f. 55)
Prin dispoziția nr. 119/22.06.2012 emisă de D.G.F.P. M. s-a dispus ca, începând cu data de 22.06.2012, reclamanta, inspector grad asistent clasa I gradația 5, este mutată conform art. 91 alin. 2 lit. a din legea nr. 188/1999 la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii pe funcția publică de execuție temporar vacantă la C. de asistență contribuabili mijlocii, cu menținerea elementelor salariale aferente funcției publice de inspector grad asistent clasa I gradația 5, urmând a fi modificată fisa postului cu noile atribuții,cu mențiunea că reclamanta și-a dat acordul pentru mutarea sa pe o altă funcție temporar vacantă, titularul postului fiind în concediu pentru creștere și îngrijire copil .( vezi f. 15 dosar recurs verso )
Deci, reclamanta nu a mai ocupat funcția publică vacantă al cărui titular era B. P., acestuia din urmă fiindu-i admis transferul în interesul serviciului la Primăria . funcția publică ocupată în cadrul D.G.F.P. M. prin decizia nr. 571/02.07.2012 . (f. 108-111 dosar rejudecare )
Conform dispoziției nr. 572/05.07.2012 adoptată de D.G.F.P. M., începând cu data de 01.06.2012, cuantumul brut al salariilor de bază ale tuturor funcționarilor publici din cadrul D.G.F.P. M., inclusiv al reclamantei, a fost majorat cu 8% față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, conform prevederilor art. 1 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 19/2012, beneficiind de un salariu brut de 2352 lei lunar, fără a exista vreo modificare a funcției reclamantei .(f. 11,12)
Astfel cum rezultă din dispoziția nr. 727/29.11.2012 emisă de D.G.F.P. M., începând cu data de 01.12 .2012, cuantumul brut al salariului de bază al reclamantei, având funcția publică de execuție de inspector, clasa I, grad profesional asistent, gradația 5, clasa de salarizare 43 la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii- C. asistență contribuabili mijlocii, se majorează cu 7,4 % față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, conform prevederilor art. 1 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 19/2012, beneficiind de un salariu brut de 2527 lei lunar .(f. 9)
Prin această dispoziție s-a dispus majorarea salariului de bază al reclamantei prin efectul legii, conform actelor normative adoptate de legiuitor în scopul revenirii la nivelul salariilor anterioare legii nr. 118/2010 .
Pe scurt, în perioada 17.11._12, reclamanta R. V. a ocupat postul temporar vacant al lui B. P., după 22.06.2012 și până la încetarea raportului de serviciu al reclamantei începând cu data de 01.09.2013, conform dispoziției contestate, a activat pe postul temporar vacant de la C. asistență contribuabili mijlocii, astfel,inițial, aceasta a avut contract individual de muncă pe perioadă determinată după care a avut un raport de serviciu pe perioadă determinată.
Un prim motiv al contestației îl vizează nemotivarea dispoziției nr. 206/31.07.2013 emisă de D.G.F.P. M., motiv pe care instanța nu îl găsește întemeiat după cum urmează.
Alegațiile reclamantei privind obligativitatea motivării actului administrativ ca o cerință de legalitate a acestuia și pentru realizarea controlului judiciar din punct de vedere al legalității sunt adevărate ,însă analizând cuprinsul dispoziției contestate se observă că aceasta cuprinde o multitudine de motive de fapt și de drept care au determinat încetarea raportului de serviciu al reclamantei .Angajatorul a expus pe larg împrejurările care l-au determinat să mențină în funcție numai salariații încadrați pe perioadă nedeterminată în contextul reorganizării urmare aplicării H.G. nr. 520/2013și O.U.G. nr. 74/2013, în condițiile în care reclamanta a fost încadrată numai pe perioadă determinată, aceasta neactivând niciodată pe vreo funcție definitivă.
Referitor la neindicarea avizului A.N.F.P. în preambulul dispoziției nr. 206/31.07.2013, instanța constată că potrivit art. 107 alin. 1 din legea nr. 188/1999,autoritățile și instituțiile publice au obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul privind funcțiile publice în oricare dintre următoarele situații:
a) stabilirea sau modificarea structurii de funcții publice pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (3);
b) modificarea calității posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau (5);
c) reorganizarea activității autorității sau instituției publice.
Ori, în speță, se apreciază că nu era necesar avizul A.N.F.P. atâta vreme cât în cazul reclamantei nu a existat vreuna dintre situațiile prevăzute strict de legiuitor, în condițiile în care prevederile legale au în vedere numai funcțiile definitive în organigrama autorităților și instituțiilor publice, reclamanta ocupând numai funcții temporar vacante .
Nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că din cunoștințele sale, a fost numită funcționar public pe perioadă nedeterminată deoarece în documentația vastă depusă la dosar nu a putut fi identificată nicio dispoziție sau decizie de numire a reclamantei ca și funcționar public pe perioadă nedeterminată, încetarea raportului de serviciu având loc din funcția publică de inspector grad asistent clasa I pe perioadă determinată,astfel cum rezultă din dispoziția nr. 727/29.11.2012 emisă de D.G.F.P. M. .
Chiar dacă reclamanta a dobândit calitatea de funcționar public pe perioadă determinată ,în acest interval de timp dobândind drepturile și obligațiile specifice calității de funcționar public, inclusiv obligația de a-și îmbunătăți în mod continuu abilitățile și pregătirea profesională, respectiv de a promova, ca modalitate de dezvoltare a carierei profesionale, conform art. 63, 64 din legea nr. 188/1999 (în acest fel se explică existența promovării conform dispoziției nr. 223/22.12.2010 emisă de D.G.F.P. M. urmare finalizării studiilor superioare ), nu se poate reține că aceasta a intrat în corpul funcționarilor publici deoarece nu a fost recrutată în acest corp în condițiile legii, respectiv prin concurs în limita funcțiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcțiilor publice, conform art. 57 din legea nr. 188/1999 .
Nu se poate susține încălcarea prevederilor art. 98 alin. 2 din legea nr. 188/1999potrivit cărora constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică deoarece dispoziția contestată a fost emisă la data de 31.07.2013 ,efectele producându-se la data de 01.09.2013, adică după 2 luni de zile de la data emitere, normele legale invocate nefăcând referiri la termenul de comunicare a actului administrativ .
Instanța nu-și va însuși nici celelalte critici cu privire la neacordarea termenului de preaviz, necomunicarea listelor funcțiilor publice vacante deoarece aceste obligații legale subzistă în cazul celor care fac parte din corpul funcționarilor publici, ceea ce nu este cazul reclamantei, după cum s-a reținut mai sus.
Astfel fiind, în raport de cele expuse ,se apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta R. V., CNP_, domiciliată în mun. Drobeta Turnu Severin, ..27, ., apt.3, județul M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, județul M., Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C., cu sediul în mun. C., ..2, județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică, azi 20 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte,
M. L. B.
Grefier,
R. D.
Red. M.L.B./ Tehnored R.D.
Ex. 5/26.05.2015
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 212/2015.... → |
|---|
