Pretentii. Sentința nr. 1008/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1008/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 2059/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 1008/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. O. și pe pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., S. F. ORĂȘENESC VÎNJU M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții - restituirea sumei de 1774 lei - taxa de poluare și a dobânzilor legale aferente.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat H. A. pentru reclamant, cu împuternicire avocațială existentă la dosar (fila 49), lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul reclamantului depune la dosar decizia de calcul al taxei pe poluare în cuantum de 1774 lei.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și acordă cuvântul asupra excepției.
Apărătorul reclamantului având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul parților.
Avocat H. A. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata taxei pe poluare în cuantum de 1774 lei și dobânzii legale aferentă, de la data plății taxei, respectiv 15.12.2010 și până la data restituirii acesteia, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 17.03.2015 și înregistrată sub nr._ reclamantul P. O. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., S. F. Orășenesc Vînju M. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1774 lei reprezentând taxă de poluare, precum și plata dobânzii legale aferente pe perioada cuprinsă între data plății și data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
A precizat că această taxă este are un caracter nelegal, deoarece contravine prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României. Potrivit acestei dispoziții legale „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.". Mai mult, disp. art. 90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare" .
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
OUG nr. 50/21.04.2008, cu modificările și completările ulterioare stabilește, potrivit dispozițiilor art. l, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Este însă nefondată opinia potrivit căreia taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin. 1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
În concluzie, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă „echivalent" taxelor vamale la import, astfel fiind discriminatorie si ilegala.
A precizat că s-a adresat pârâtelor solicitând restituirea taxei de poluare și a dobânzilor aferente, însă acestea, cu adresa MH_/03.03.2015 i-au refuzat cererea.
În ceea ce privește solicitarea privind acordarea dobânzii, deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, in Cauza C - 565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, C.J.U.E. a decis însă, că legea este incorectă, iar statul trebuie să plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, OUG nr. 50/2008, Tratatului Comunității Europene și Constituției României.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. MH_/03.03.2015, cerere restituire taxă pe poluare și dobândă, contract de vânzare-cumpărare a autovehiculul, chitanța . nr._/15.12.2010, certificat de înmatriculare și carte de identitate vehicul.
La data de 17.04.2015 pârâtul S. F. Orășenesc Vînju M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Având în vedere prevederile art.8, alin. 1 și art. l 1 din OUG nr. 50/2008- privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, modificată prin OUG nr.218/2008 și OUG nr.7/2009, taxa pe poluare se restituie în următoarele cazuri:
art. 8 alin. l „ atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei " ;
art. 11 „ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite " .
Nu trebuie omis de către instanța să aprecieze faptul că instituirea taxei pe poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare .
Conform prevederilor art. 12 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - „ în cazul în care taxa de poluare pentru autovehicule achitată de contribuabili începând cu 1 iulie 2008 conform OUG 50/2008, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii 9/2012, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită".
Pârâtul a mai precizat că art.124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului.
Art. 70 din Codul de proced. fiscală prevede că cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la data înregistrării. În atare situație, instanța ar trebui să acorde dobânda prevăzută de art.124 CPF repub. din ziua expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația și nu de la data plații.
Argumentele invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii, nu reprezintă motive legale de restituire a taxei pe poluare în cuantum de 1774 lei, sumă ce a fost plătită ca taxa pe poluare pentru înmatricularea autoturismul achiziționat marca Opel.
A solicitat respingerea acțiunii și menținerea plății taxei pe poluare în sumă de 1774 lei ca fiind legală și temeinică.
Pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. se reține că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererilor de restituire integrală a taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 considerată ca fiind contrară normelor comunitare și a dobânzii aferente acestor sume li se aplică dispozițiile legale cu caracter general prevăzute de art.117 C.pr.fiscală și Ordinul 1899/2004.
Potrivit pct. 2 din Anexa 1- Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal - la Ordinul nr.1899/2004, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Instanța constată că, în speță, față de dispozițiile legale invocate anterior, organul fiscal competent să dispună asupra restituirii taxei pe poluare este S. F. Orășenesc Vînju M.. Se apreciază astfel că DGRFP C., nefiind parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei pe poluare nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și va respinge acțiunea împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism marca Opel dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa pe poluare în sumă de 1774 lei la Administrația Finanțelor Publice Cujmir, taxă ce a fost calculată prin decizia de calcul a taxei de poluare, în temeiul OUG nr.50/2008.
A solicitat restituirea acesteia și a dobânzii aferente formulând cerere la S. F. Orășenesc Vînju M., însă prin adresa nr. MH_/03.03.2015 i s-a comunicat că modalitatea de instituire a taxei pe poluare respectă principiile dreptului comunitar și nu se poate acorda dobânda legală..
Instanța constată astfel că reclamantul a îndeplinit procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare motivat de faptul că nu este conformă cu art. 90 din TCE.
Instanța reține că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei pe poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar, respectiv art.90 din TCE.
În primul rând, instanța constată că începând cu 01.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona care a modificat Tratatul de instituire a Comunității Europene, acesta fiind redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art. 90 din Tratat a fost renumerotat devenind art.110 din TFUE, cu același conținut.
Prin urmare, instanța va face referire la art.110 din noul Tratat privind funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat (actual art.110) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab initio,, trebuie însa enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente și compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 15.12.2010, reclamantul a achitat cu chitanța . nr._ suma de 1774 lei reprezentând taxa pe poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, autoturism care anterior fusese înmatriculat în respectiva țară.
Instanța constată că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, act normativ care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instanța constată faptul că taxa pe poluare a fost achitată de către reclamantă în perioada în care erau în vigoare dispozițiile OUG nr.50/2008 așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr.218/2008, OUG nr.7/2009, taxa pe poluare fiind calculată conform anexelor 1,2 și 3 ale OUG nr.7/2009.
În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Conform art.4 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Modalitatea de calcul al taxei pe poluare pentru un anumit vehicul este indicată la art.6 din OUG nr. 50/2008.
Instanța reține totodată că potrivit art. III din OUG nr.218/2008 au fost introduse scutiri de la plata taxei pe poluare. Astfel, conform acestor dispoziții legale, „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2."
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare.
Constatând, deci că dispozițiile OUG nr.50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, instanța consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Gorj (cauza N., C-263/10) prin care s-a solicitat, în esență, să se stabilească dacă articolul 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare, care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru. La formularea întrebării preliminare s-a avut în vedere reglementarea națională, respectiv OUG nr.50/2008, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, nr. 218/2008, nr. 7/2009 și nr. 117/2009.
Prin Hotărârea din 07 Iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși sesizarea a avut în vedere OUG nr.50/2008, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, nr. 218/2008, nr. 7/2009 și nr. 117/2009 se constată că în considerentele deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene se reține că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Se apreciază astfel că reclamantul are dreptul la restituirea taxei pe poluare încasată cu încălcarea dispozițiilor comunitare.
Referitor la dobânda legală instanța reține că potrivit art. 124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții să dispună restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare și a dobânzii legale în materie fiscală începând cu data plății și până la data restituirii efective.
De asemenea, va obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. O. împotriva pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. O., CNP_, cu domiciliul în ., având domiciliu procesual ales în Drobeta Turnu Severin, .. 5, județul M. în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Vînju M., cu sediul în Vînju M., ., județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să dispună plata către reclamant a sumei de 1774 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._/15.12.2010, precum și a dobânzii legale în materie fiscală aferentă acestei sume, începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele la plata sumei de 282 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.07.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
M. B. A. N. I.
Red. M.B./Tehno. A.N.I
6 ex./08.07.2015
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 429/2015. Tribunalul... → |
|---|
