Pretentii. Sentința nr. 149/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 149/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 8824/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
Sentința Nr. 149/2015
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta U. A. TERITORIALĂ VÎNJU M. PRIN PRIMAR și pe pârâta ., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. I. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța din oficiu, invocă excepția inadmisibilității formulării acțiunii, având în vedere că reclamanta se află deja în posesia unui titlu executoriu pentru același debit și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat B. I. pentru reclamantă, a lăsat la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 03.06.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta U. A. Teritorială Vînju M. prin primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând 758 lei impozit pe teren, 4592 lei impozit auto și 5529 lei redevență conform contractului de concesiune nr.5/24.07.2003.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că, prin contractul de concesiune încheiat, pârâta a primit o suprafață de 180 mp în piața orașului Vînju M., aferent spațiilor comerciale, cumpărate de concesionar în baza Legii nr.550/2002.
Reclamanta a arătat că, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract în sensul de a plăti redevența anuală stabilită, respectiv impozitul pe teren și impozitul auto, deși, la data de 17.04.2014, i-au fost comunicate pârâtei cu adresa nr.3166 titlul executoriu și somația de plată cu privire la debit, însă aceasta nu s-a conformat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.1381-1384 C. civ. coroborat cu disp. C. pr. civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: împuternicire avocațială, proces verbal de informare gratuită privind avantajele medierii, somație nr.3166/17.04.2014, titlu executoriu, confirmare de primire, contract de concesiune.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
De asemenea, a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru creanța de 5529 lei cu titlu de redevență în conformitate cu dispozițiile art. 2517 din codul civil conform cărora termenul prescripției extinctive este de 3 ani. A menționat că în ceea ce privește debitul privind redevența este o creanță nefiscală faptul fiind atestat de dispozițiile art. 1 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală în care se arată că „prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale cu excepția redevențelor miniere și a redevențelor petroliere”, atașând în acest sens Decizia ICCJ nr. 390/1.02.2012 din care rezultă că veniturile realizate dintr-un contract de concesiune încheiat cu o autoritate publică locală au natura unei chirii nefiind vorba de creanțe fiscale.
A mai invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru creanțele de 758 lei respectiv 4592 lei conform dispozițiilor OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, termenul de prescripție fiind de această dată de 5 ani.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei în condițiile în care pretențiile acesteia cuprind debite fiscale și nefiscale care în mod normal pot fi judecate în baza unor acte normative distincte. Astfel, debitul de 5529 lei cu titlu de redevență este supus dispozițiilor OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune precum și contractului nr. 5/24.07.2013, iar debitele de 758 lei cu titlu de impozit pe teren și 4592 lei cu titlu de impozit auto se supun regimului OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, acestea din urmă fiind creanțe fiscale. Totodată, arată că litigiile de orice fel privind modul de derulare al contractelor de concesiune sunt de competența tribunalelor în a căror rază de activitate se află bunurile concesionate, conform dispozițiilor Normelor Metodologice de punere în aplicare a OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, a arătat că, reclamanta nu a efectuat niciunul din actele prevăzute de lege privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
De asemenea, pârâta arată că, acțiunea reclamantei nu poate fi admisă întrucât nu prezintă perioadele de timp pentru care au fost constituite debitele, creanțele prezentate de reclamantă nefiind certe, lichide și exigibile.
În consecință, a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
În drept, a invocat prevederile art. 205 C. pr. civ. art. 2517 C. civ., dispozițiile OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr. 1927 pronunțată la data de 6.11.2014 de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. - Secția de C. A., reținându-se că potrivit disp. art.66 alin.1 din OUG nr.54/2006, republicată, „soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.”, iar potrivit alin.2 din același act normativ „acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.”
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M. la data de 10.12.2014 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin declanșarea procedurii judiciare la 3.06.2014 reclamanta U. A. Teritorială Vînju M. prin primar urmărește obținerea unui titlu executoriu contra pârâtei . de_ lei reprezentând 758 lei impozit pe teren, 4592 lei impozit auto și 5529 lei redevența conform contractului de concesiune nr. 5 din 24.07.2003.
Pe de altă parte, instanța reține că reclamanta deține titlul executoriu nr. 1/3166/17.0._ prin care în conformitate cu art. 256 alin. 3 din L.571/2003 i s-a stabilit obligația de plată a aceleiași sume de_ lei reprezentând: impozit terenuri în sumă de 758 lei; impozit auto în sumă de 4592 lei; alte taxe în sumă de 5529 lei, titlu executoriu ce i-a fost comunicat debitoarei împreună cu somația de plată conform înscrisului de la fila 9 a dosarului și a rămas necontestat de pârâtă.
Reclamanta nu a putut preciza nici un argument logic și juridic pentru obținerea unui alt titlu executoriu, astfel încât instanța apreciază ca lipsit de interes și inadmisibil demersul său judiciar.
Având în vedere posibilitatea punerii în executare a titlului executoriu deținut, instanța urmează să respingă acțiunea pendinte, prin care se urmărește obținerea unui nou titlu executoriu, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ VÎNJU M. PRIN PRIMAR, cu sediul în Vînju M., ., județul M. împotriva pârâtei ., cu sediul în Vînju M., ., județul M., ca inadmisibilă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.
Președinte, C. D. B. | ||
Grefier, A. C. Ț. |
Red. C.D.B./Tehnodact.A.C.Ț.
4 ex./4.03.2015
Co operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1256/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 118/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
