Pretentii. Sentința nr. 218/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 218/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 8777/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 218/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier M.-V. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. N. D. și pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocatul Gogâltan R. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, din oficiu, văzând dispozițiile art.131 Noul Cod de procedură civilă, verificând competența generală, materială și teritorială a Tribunalului M., constată si stabilește că Tribunalul M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ si Fiscal este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta pricină, în raport de disp. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin.1 teza 1 din Legea nr. 554/2004 .
Nemaifiind alte cereri de soluționat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra fondului părților.
Avocat Gogâltan R. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente taxei de poluare plătită de reclamant, de la 15 septembrie 2010 până la 12 februarie 2013, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, urmând ca onorariul de avocat să fie solicitat pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 04.12.2014 sub nr._, reclamantul M. N. D. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrației F. pentru Mediu a solicitat obligarea paratelor la plata sumei de 940,00 lei, reprezentând dobânda legala pentru suma de 2.655,00 lei, suma ce a reprezentat taxa de poluare achitata conform chitanței ., nr._, metoda de calcul fiind următoarea:
-Pentru perioada 15.09._10, dobânda fiscala era de 0,05% pe zi de întârziere (aplicata la soldul de 2655 lei), fiind prevăzuta de actul normativ mai sus menționat, rezultând astfel pentru aceasta perioada o dobânda de 58 lei.
-Pentru perioada 01.10._13, (data la care mi-a fost restituita taxa de poluare), dobânda fiscala era de 0,04% pe zi de întârziere (aplicata la soldul de 2.655 lei), fiind prevăzuta de art. 120, alin.7, din O.G. nr. 92/2003, republicata, modificat prin O.U.G. nr. 88/2010, rezultând astfel pentru aceasta perioada o dobânda de 920 lei.
A solicitat de asemenea obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata generate de acest proces.
In motivare a arătat că a achiziționat un autoturism din cadrul UE, achitând taxa de poluare potrivit actului intitulat chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._ (in valoare de 2655,00 lei), întrucât fără aceasta taxa, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii. Suma plătită cu titlu de taxa de poluare, i-a fost restituita in data de 12.02.2013, in baza sentinței nr. 2930, pronunțata in data de 22 iunie 2012, de către Tribunalul M., in dosarul_, rămasa definitiva prin respingerea recursului.
S-a adresat AJFP M. din cadrul DGRFP C. cu cerere pentru restituirea dobânzii aferente taxei de poluare, aceasta respingându-i solicitarea prin adresa nr. MH_ pe care a anexat-o, motiv pentru care a interes sa introducă prezenta acțiune.
A susținut că în ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscala, instanța, in temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, trebuie sa înlăture aplicarea dispozițiilor art. 124, art. 120 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscala. A învederat că exista in acest sens autoritate de lucru judecat întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțata in afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat in sensul ca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. (s.n - A.P.)
A solicitat ca instanța sa verifice daca reglementările interne privind restituirea dobânzilor fiscale respecta principiile de mai sus.
A susținut că reglementările interne relevante in aceasta privința sunt art. 124, art. 70 si art. 120 alin. 1 si 7 si art. 135 C. pr. fiscala care prevăd că:
-dreptul la dobânzi se naște cu începere din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la depunerea cererii de restituire a debitului principal,
-dobânzile au un cuantum diferit de cel al dobânzii legale practicate in dreptul comun, respectiv de 0.04%/zi de întârziere,
-depunerea unei cereri de solicitare a dobânzilor adresate organului fiscal.
Reclamantul a învederat că aceasta condiție nu este specifica numai raporturilor fiscale, ci, in general, tuturor raporturilor de drept administrativ, fiind consacrata de art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004, fiind o condiție prealabila pentru sesizarea instanțelor de contencios administrativ care cenzurează aceste raporturi. Ca atare, cererea nu reprezintă o excepție in ordinea de drept interna - acordarea efectiva a dobânzilor de mai sus se poate face in termenul general de prescripție de 5 ani, cu condiția depunerii unei cereri scrise după cum s-a arătat la primul punct.
Reclamantul a mai învederat că separat de analiza conformității cu dreptul comunitar, problema momentului de la care sunt datorate dobânzile poate fi analizata si din perspectiva echității. Astfel, daca in cazul încălcării unei norme fiscale interne, acordarea dobânzilor după expirarea termenului de 45 de zile de la depunerea cererii de restituire a debitului principal ar putea fi justificata pe unele argumente destul de pertinente (dar nu de necombatut ), in schimb in cazul încălcării dreptului comunitar o atare soluție nu se mai justifica.
A susținut că în cazul încălcării unei norme de drept fiscal intern, aceste amânări s-ar putea justifica pentru ca legislația interna pune la dispoziția celui interesat mijloace procedurale reale si efective de reparare a prejudiciului, art.l 17 C.pr.fiscala enumerând cazurile in care contribuabilul poate solicita rambursarea sumelor plătite sau reținute nelegal.
De asemenea,a învederat că legislația interna este presupus a fi cunoscuta de toți destinatarii ei, astfel încât neurmarea acestor proceduri sau urmarea lor cu întârziere ar putea fi considerata o lipsa de diligenta a contribuabilului. In cazul încălcării normei comunitare, cel puțin in privința taxei pe poluare, trebuie remarcat ca legislația interna nu prevede (sau cel puțin multa vreme nu a prevăzut) un mijloc procedural expres prin care cel interesat sa invoce neconformitatea legii interne cu dreptul comunitar.
A invocat OUG nr.50/2008 si Legea nr.9/2012 despre care a susținut că nu prevăd printre motivele de contestare a deciziei de stabilire a taxei si neconformitatea legii interne cu dreptul comunitar, cazurile de contestare concentrându-se pe erorile de calcul al taxei provenite din omiterea sau preluarea greșita a unor specificații ale mașinii. De asemenea, nici art.l 17 C.pr.fiscala nu prevedea o astfel de posibilitatea, prin "aplicarea eronata a prevederilor legale" prevăzuta de alin. 1, lit. d a acestui articol, înțelegându-se mult mai lesne ca este vorba de legea interna propriu-zisa si nu de prevederi din tratate sau convenții internațional ratificate de România.
A mai susținut că lacunelor legislative, le trebuie adăugata si practica administrativa constata si la nivelul întregii tari, in sensul respingerii cererilor de restituire ca neîntemeiate, practica menținută inexplicabil si in prezent. De asemenea, nici practica judiciara nu a fost la început unitara, existând soluții diverse atât cu privire la însuși dreptul de restituire, cat si, dar mai ales, cu privire la mijloacele de urmat si admisibilitatea acestora. O practica judiciara cvasiunitară s-a instituit după pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T. si după pronunțarea deciziei in interesul legii nr. 24/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție. Ca atare, nu se poate susține ca normele interne prevedeau un remediu adecvat si efectiv pentru încălcarea dreptului Uniunii, ci dimpotrivă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 Cod Procedura Civila, art. 1528 Cod Civil, Legea 554/2004, Constituția României, Tratatul Comunității Europene, Codul de Procedura Fiscala.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: sentința nr. 2930/22.06.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, adresa nr._/23.09.2014 și extras de cont.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 2655 lei, achitată cu chitanța nr._/15.09.2010.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr._, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2655 lei achitată cu chitanța nr._/15.09.2010, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second – hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr. 2930/22.06.2012, definitivă și irevocabilă, fiind obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2655 lei reprezentând taxă de poluare, nesolicitând și plata dobânzii.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale începând cu data de 15.09.2010 și până la data de 12.02.2013.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de 2655 lei reprezentând taxă de poluare achitată conform chitanței nr._/15.09.2010, începând cu data de 15.09.2010 și până la data de 12.02.2013.
În baza art.453 alin.1 C.proc.civ. va obliga pârâtele la plata sumei de 94 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru), către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea introdusă de M. N. D., cu domiciliul in Drobeta Turnu Severin, ..7, ., . jud. M., CNP_1, având domiciliul de citare ales in Drobeta Turnu Severin, ., jud. M. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul in Dr. Tr. S., . nr. 1 Jud. M., CUI_, cont Trezorerie: RO 68TREZ__ și Administrația F. pentru Mediu,cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr 294,corp A ,sector 6, cod fiscal_, cont Trezorerie sector 6: RO 23TREZ__,
Obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să dispună plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 2655 lei reprezentând taxă de poluare achitată conform chitanței nr._/15.09.2010, începând cu data de 15.09.2010 și până la data de 12.02.2013.
Obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 94 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, M.-V. M. |
Red. F.C.D./Teh. M.M.V.
5 ex./02.03.2015
cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 128/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 214/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
