Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 49/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 49/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 49/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 49/2016
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier L. C. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta V. C. M. și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) -acordarea unei despăgubiri echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, etc.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care conform art.131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu, procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art.95 alin.1 Cod procedură civilă, art. 10 (1) teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
În baza art. 238 alin. 1 NCPC și ținând cont de împrejurările cauzei și probatoriul propus de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei necesară cercetării procesului.
Instanța constată că reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, iar pârâta prin întâmpinare nu a solicitat probe.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, constatând terminată cercetarea procesului, instanța, considerându-se lămurită în prezenta cauză și rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 30.09.2015 sub nr._, reclamanta V. C. M. a chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea unei despăgubiri echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012 - 2014 în sumă de 6 salarii de baza minime brute pe țară garantate în plată/an. în cuantumul prevăzut pentru fiecare, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale, actualizarea și acordarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație al prețurilor de consum la momentul plății, conform prevederilor art. 1531 art. 1535 N.C.P.C. și art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/5005 Codul muncii, republicat și renumerotat, în Monitorul Oficial nr. 345 din 18 mai 2011, în temeiul art. V din Legea 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003; acordarea dobânzii legale calculată de la data scadenței până la data plății efective, potrivit dispozițiilor ar . 1017 alin. 1 și alin. 2 pct. 3 N.C.P.C. calculată cu respectarea dispozițiilor art. 2 din O.G. nr 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar - publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 607 din 30 august 2011;
În motivare a arătat că Dreptul la acordarea tichetelor de vacanță, redenumite "vouchere" prin art. III din Legea 94/2014 ( publicată în Monitorul Oficial nr. 496 din 03.07.2014 ) pentru aprobarea O.U.G. nr. 8/18.02.2009 privind acordarea tichetelor de vacanță (publicată în Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009 ) i-a fost recunoscut prin (art. 1) potrivit căruia începând de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe ..Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele ce se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract de individual muncă acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță ".
In ceea ce privește data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, dat fiind faptul că în cuprinsul său nu este prevăzut un alt termen, aceasta este data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la 24.02.2009, astfel cum reiese din aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 (în vigoare la data promulgării ordonanței), în conformitate cu care "Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României. Partea I sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară."
Contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță a fost stabilit de alin. 4 al articolului 1 din ordonanță, sub acest aspect prevăzându-se că „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate in plată, pentru un salariat în decursul unui an fiscal."
Dreptul de a beneficia de voucher de vacanță are configurația unui drept salarial prevăzut de o lege specială, conferit în condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale, este determinată de efectul forței obligatorii a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014.
In cadrul raportului juridic ce se naște în acest caz beneficiar este o persoană care are calitatea de salariat, iar cel obligat să acorde voucherul de vacanță este angajatorul salariatului.
Aceste aspecte rezultă din lectura art. 1 alin.(2) din O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014 unde se prevede că „Instituțiile publice acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță ".
Dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. 8/2009 creează in sarcina instituțiilor pârâte obligația de a acorda tichetele/voucherele de vacantă, textul legal fiind clar si nelăsând loc de interpretare contrară.
Astfel, este creată o diferența clară între angajatorii din sectorul privat, care "pot acorda" aceste vouchere, și instituțiile din sectorul bugetar si celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de alin. 2 al art. 1 din O.U.G. 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi bănești.
Diferența este dată de caracterul normei legale care, la alin. 2. devine imperativă, obligatorie, nelăsând la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării acestor drepturi.
Nici un act normativ ulterior O.U.G. 8/2009 nu a abrogat aceste dispoziții legate, iar aplicarea acestora a fost doar suspendată. Prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012. art. 9 alin. 2 din O.U.G. nr. 103/2013 și art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 83/2014 prevăd suspendarea dreptului prevăzut de O.U.G. nr. 8/2009 si nu anularea acestui drept, drepturi ce se prescriu după o perioadă de 3 ani dacă nu sunt solicitate.
Mai mult intenția legiuitorului de a menține valabilitatea acestor dispoziții legale rezultă din aprobarea O.U.G. 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.
în conformitate cu dispozițiile art. 160 Codul Muncii " salariul cuprinde salariul de baza. indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri", iar. potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractele individuale de munca".
Așadar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O U.G 8/2009, coroborate cu dispozițiile art. 160 și 40 alin. 2 lit. c Codul Muncii, în sarcina pârâtei a existat această obligație încă de la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial, obligație pe care însă aceasta nu și-au îndeplinit-o nici până în prezent, aceasta așteptând prescripția de 3 ani.
Instituția nu se poate apăra susținând ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale sau nu au fost prevăzute astfel de cheltuieli întrucât acesteia îi revine obligația de a efectua demersurile necesare în vedere alocării de fonduri.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 8/2009 R, în forma modificată prin Legea nr. 94/2014 .. (3) Voueherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau. după caz. în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și in limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Aceleași dispoziții se regăsesc și la alin. (3) al art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009. cu excepția faptului că în loc de sintagma "vouchere de vacanță" se utiliza sintagma „tichet de vacanță".
Așa fiind, legea a prevăzut și prevede că obligația efectuării demersurilor legale în asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanță (tichetelor de vacanță) incumba instituției.
Prin urmare, susținerea în sensul că fondurile necesare nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motiv întemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislația în vigoare, deoarece pârâta cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.
Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile legislației conexe privind drepturile salariaților, cum este O.U.G. nr. 8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 94/2014.
Aceste aspecte au fost reținute în mod constat în jurisprudență (Deciziile nr. 288/2010. nr 1365 2009. nr. 1304/2009 ale Curții de Apel Timișoara/Secția Litigii de Muncă și A. Sociale: Decizia nr. 4598/R/2012 a Curții de Apel București, Secția a VII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale).
Apreciază astfel că din culpa exclusivă a pârâtei, oricare ar fi fost cauza, după caz neprevederea sumelor în bugetul anual, chiar și după rectificările bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv, voucherelor de vacanță în perioada 2012-2014 de către pârâtă i-au cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert și constă în privarea nejustificată de dreptul salarial prevăzut de lege.
Apreciază ca obligația pârâtei de a acorda tichetele/voucherele de vacanță pentru perioada 2012 - 2014 nu poate fi executată în natură întrucât în conformitate cu art. 2 alin. 4 din O.l .G. 8/2009, tichetele/voucherele de vacanță au o perioada de valabilitate limitată, acestea neputând// utilizate de beneficiari decât până la data de 31 decembrie a anului în care au fost emise.
In conformitate cu dispozițiile Codul Civil anterior, "orice obligație de a face (...) se schimbă în dezdăunari în caz de neexecutare din partea debitorului." (art. 1075 C. civ.) Singura excepție de la transformarea obligației de a face . a plătii despăgubiri o constituia situația în care executarea poate fi tăcută de creditor pe cheltuiala debitorului: Nefiind îndeplinită obligația de a face. creditorul poate asemenea să tie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului" (art. 1077 C. civ.).
In noua reglementare prevăzută de Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, temeiul juridic în baza căruia se poate dispune executarea prin echivalent îl constituie dispozițiile art. 1527 potrivit cărora " creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă. (2) Dreptul la executarea in natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă.
Astfel, apreciază că singura posibilitate de executare a obligației în prezent, o constituie acordarea în bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanță, în caz contrar dreptul legal al reclamantului rămânând unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natura salarială neacoperit.
In consecința, având in vedere toate aceste motive, solicită să se dispună obligarea pârâtei să acorde o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012 - 2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecații, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
Menționează faptul că a efectuat procedura prealabilă de solicitare a drepturilor prin adresa_ din 04.09.2015 la care a primit răspunsul nr._/28.09.2015.
Referitor la actualizarea sumei datorate, cu rata inflației, de la data scadenței și până la plata efectivă, se justifică față de dispozițiile art. 1531 - art. 1535 și art. 1017 N.C.P.C.
Astfel, are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsită . Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de devalorizare monetară, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, respectiv coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
In ceea ce privește acordarea dobânzii legale, potrivit art. 1017 alin. 1 și alin. 2 pct. 3 N.C.P.C,. aceasta urmează a fi calculată și plătită cu respectarea dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 13/2011 care face trimitere la dobânda de referință a B.N.R.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri: cererea nr._/04.05.2015, adresa nr._/28.09.2015, decizia nr.44/03.03.2010.(f. 5-7)
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 8/2009 R, în forma modificată prin Legea nr. 94/2014 ... (3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau după caz în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Aceleași dispoziții se regăsesc și la alin. (3) al art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009. cu excepția faptului că în loc de sintagma ..vouchere de vacanță" se utiliza sintagma „tichet de vacanță".
Sumelor necesare acordării acestor vouchere de vacanță nu au fost prevăzute de ordonatorul principal de credite în bugetul anual, chiar și după rectificările bugetare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta este funcționar public cu statut special în cadrul C.A.S M., fiind în raporturi de serviciu cu aceasta, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar .
Pe fond, se reține că art.1.alin.(1) din OUG nr.8/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 24 februarie 2009 prevede că „ Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanță”.
Potrivit art.1 alin.(2) din același act normativ „Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condițiile legii, tichete de vacanță”.
A..(3) al aceluiași articol prevede că „ Tichetele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugete locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanță a fost aprobată prin Legea nr. 94 din 1 iulie 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 496 din 3 iulie 2014.
Articolul 1, alineatele (1) - (5) au fost modificate având următorul cuprins:
(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță.
(2) Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.
(3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
(4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.
(5) Voucherele de vacanță sunt integral suportate de către angajator, în condițiile art. 3."
Deci, acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță constituie doar o facultate pentru angajator și nu o obligație a angajatorului de a acorda acest drept.
Conform acestor dispoziții legale tichetele/ voucherele de vacanță se acordă numai dacă: există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat); angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de vacanță.
Deoarece art.1 din OUG nr.8/2009 se referă la personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă (salariați), nu se poate reține că reclamanta, în calitate de funcționar public, ar beneficia de tichete/vouchere de vacanță în baza OUG nr.8/2009.
Salariații au raport de muncă întemeiat pe un contract de muncă încheiat cu angajatorul, iar funcționarii publici se află în raport de serviciu evidențiat într-un act administrativ care emană de la autoritatea administrativă și primesc ca remunerare a muncii depuse un salariu.
Acordarea salariului nu conferă funcționarilor publici calitatea de salariați.
Noțiunea de funcționar public, așa cum rezultă și din dispozițiile Legii nr.188/1999 vizează persoanele care, urmare câștigării concursului sau promovării examenului organizat pentru ocuparea unei funcții publice, au fost învestite prin numirea în acea funcție.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din OUG nr.8/2009.
Salarizarea acestei categorii de personal a fost stabilită prin Legea nr.283/2011( pentru anul 2012), OUG nr.84/2012( pentru anul 2013), respectiv OUG nr.103/2013( pentru anul 2014), acte normative care nu prevăd posibilitatea acordării tichetelor/voucherelor de vacanță.
Având în vedere că dispozițiile art.1 din OUG nr.8/2009 sunt aplicabile numai persoanelor angajate cu contract individual de muncă, nu și funcționarilor publici, acțiunea în contradictoriu cu pârâta C.A.S M. va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. C. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales în mun. Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., județul M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2016 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. C. M.
Red. M.L.B./ Tehnored . L.M.
Ex. 4/17.02.2016
Cod operator 2626
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 109/2016.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 53/2016. Tribunalul... → |
|---|
