Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 96/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 96/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 96/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 96/2016
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea cererii formulată de către reclamantul C. M. împotriva pârâtului I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin avocat P. V., cu delegație la dosar și pârâtul, prin consilier juridic C. R., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar a fost depus răspunsul expertului la obiecțiunile la raportul de expertiză, răspuns ce a fost comunicat părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat P. V. solicită admiterea în parte a acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv omologarea raportului de expertiză în ceea ce privește prima variantă de calcul, precum și a răspunsului expertului la obiecțiuni, obligarea pârâtului ITPF Timișoara la plata sumei totale de 7.796,65 lei, ce include indicele de inflație și dobânda legală. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert. Referitor la petitul privind drepturile prevăzute de art.20 alin.2, arată că ÎCCJ a stabilit că acestea nu pot fi acordate. Depune concluzii scrise.
Consilier juridic C. R. solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Susține că drepturile ce trebuiau achitate reclamantului erau cele prevăzute în Ordinul MAI S214/2011, iar în art.13 alin.2 din Legea nr.285/2010 se arată că dispozițiile art.1 nu se aplică, drepturile ce trebuie achitate fiind stabilite conform anexei 10 la Ordinul MAI S214/2011. Precizează că sumele calculate conform acestui ordin de pârât corespund cu cele calculate de către expert. Referitor la indicele de inflație, consideră că atâta timp cât legea nu prevede un termen de plată nu se poate acorda această inflație, iar în ceea ce privește dobânda legală, acesta nu trebuie acordată, drepturile reclamantului neavând o natură contractuală. Solicită de asemenea respingerea cheltuielilor de judecată, întrucât pârâtul a recunoscut că datorează suma de bani către reclamant și a dovedit că a făcut demersurile necesare la ordonatorul de credite pentru alocarea sumelor necesare, care s-au și achitat la momentul când pârâtul a primit aceste fonduri.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe la 07.03.2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 23.148 lei, reprezentând ajutor la pensionare prevăzut de art.20 alin.1 din cap. II al Anexei VII din Legea nr.284/2010; plata drepturilor de echipament aferente anului 2011, actualizarea acestor sume cu rata inflației și dobânda legală, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a susținut că a fost funcționar public cu statut special – polițist, în cadrul IJPF M., până la data de 30.11.2011, când a încetat raporturile de serviciu, ca urmare a pierderii capacității de muncă, cu drept de pensie. A susținut că potrivit prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului bugetar plătit din fonduri publice, coroborate cu cele ale Legi nr. 285/2010 privind salarizarea personalului bugetar in anul 2011, art.l3 alin 2, la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, trebuia sa beneficiez de ajutoarele prevăzute de aceasta lege, in funcție de vechimea efectiva ca militar si polițist. Din dosarul personal rezulta ca stagiul complet de cotizare realizat in sistemul de apărare si ordine publica este de peste 20 ani, si având vedere acest fapt avea dreptul la un ajutor in cuantum de 12 salarii a funcției de baza, conform art.20 alin. 1.
Deși au trecut peste 3 luni de la încetarea raporturilor de serviciu nu a beneficiat de aceste ajutoare. A mai arătat că a făcut numeroase demersuri pentru a primii aceste ajutoare dar rezultatul a fost negativ.
In concluzie, drepturile de care beneficiază polițistul la încetarea raporturilor de serviciu sunt reglementate prin lege, iar obligativitatea plăți rezultă din principiul general constituțional prevăzut în art.l alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
A mai susținut că în speța de față sunt incidente și prevederile art.l din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/ 1994. Prin neacordarea acestui drept - ajutoarele - la încetarea raporturilor de serviciu, pe lângă art. 1 din Protocol se încalcă și art. 6 din Convenție.
A mai susținut că având în vedere întârzierea foarte mare la plata drepturilor și faptul că moneda națională se devalorizează simțitor este justificată actualizarea sumei la care are dreptul cu rata inflației.
Referitor la acordarea dobânzii legale concomitent cu actualizarea sumei datorate, a susținut că dobânda legală se poate cumula cu rata inflației, deoarece au naturi juridice distincte, prin actualizare se acordă aceeași valoare ca și cea de care a fost lipsit prin neplata la timp, valoare exprimată într-un număr mai mare de unități monetare, iar dobânda i se cuvine ca un beneficiu de care a fost lipsit prin imposibilitatea de a-și valorifica suma cuvenită o perioadă de timp.
Acordarea dobânzii legale răspunde exigențelor principiului fundamental al răspunderii civile patrimoniale conform căreia repararea integrală a prejudiciului prin refuzul nejustificat de a-și onora obligațiile legale la termenele prevăzute de lege, presupune atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat. Dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat și nu se identifică cu indicele de inflație, care actualizează doar debitul principal la data plătii, nefiind vorba de o dublă reparație.
La data de 11.04.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a arătat că solicită și obligarea pârâtului la plata sumei de 69.444 lei, reprezentând ajutorul prevăzut de Legea nr.284/2010 art.20 alin.2 din cap.II al Anexei VII.
Intimatul ITPF Timișoara a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării a susținut că referitor la primul petit al cererii de chemare în judecată, respectiv plata ajutoarelor cuvenite la încetarea raporturilor de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, anexa VII, art.20 alin.l coroborat cu prevederile Legii 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, art.l3, alin.2 în funcție de vechimea efectivă ca polițist, reclamantul, la încetarea raporturilor de serviciu avea dreptul la un ajutor în cuantum de 11.172 lei, egal cu 12 salarii ale funcției de bază, sumă care îi va fi achitată în momentul în care ordonatorul secundar de credite îi va aloca fonduri cu această destinație.
Referitor la calculul cuantumului ajutorului cuvenit la încetarea raporturilor de serviciu, au fost avute în vedere prevederile pct. VII din adresa MAI nr. S/_/08.02.2011 pentru aplicarea unitară în cadrul unităților MAI a dispozițiilor Legii nr. 285/2010 si cele ale pct. 25 din O.M.A.I. nr. S/214/05.10.2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I., dispoziții conform cărora baza de calcul a ajutoarelor la încetarea raporturilor de serviciu o reprezintă salariul de bază net avut corespunzător funcției similare de la data de 31.12.2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art.10 din Legea nr.329/ 2009, diminuat cu 25% potrivit art.l alin.l din Legea nr.118/ 2010, majorat cu 15% conform prevederilor art.5 alin.2 din Legea nr.285/ 2010.
Mai mult decât atât, în luna decembrie 2009, baza de calcul a ajutoarelor o reprezenta, conform art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor (în vigoare la acea dată), salariul net din ultima lună de activitate, din care se scade suma corespunzătoare impozitului pe salariu, calculat conform prevederilor în vigoare.
A mai susținut că în conformitate cu prevederile art. 94 alin. 5 din Codul Fiscal, ajutoarele primite de polițiști la încetarea raporturilor de serviciu, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislației în vigoare, devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii următoare încetării raporturilor de serviciu, în cazul reclamantului decembrie 2011.
Cu privire la petitul privind plata drepturilor de echipament aferente anului 2011, a susținut că drepturile de echipare restante aferente anului 2011 sunt în sumă de 1485 lei și vor fi achitate în momentul în care ordonatorul secundar de credite îi va aloca fonduri cu această destinație.
Referitor la capetele de cerere reprezentând actualizarea sumelor solicitate cu rata inflației si dobânda legală, a solicitat instanței să constate netemeinicia acestora și să le respingă.
A susținut că dispozițiile art.l din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, evidențiază faptul că "părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" iar art. 2 din același act normativ arată că "în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
Având in vedere că în cauza dedusă judecății nu există raporturi contractuale, prin interpretarea "per a contrario" a conținutului art. 2 din O.G. 9/2000 rezultă că în acest caz nu se datorează nici dobânda legală.
În ceea ce privește actualizarea sumei de plată cu rata inflației, a susținut că inexistența unui termen expres de exigibilitate în materie, precum și inexistența unei sancțiuni privind neplata sumelor datorate într-un anumit termen, coroborate cu dispozițiile art.14 din Legea finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare, atrage imposibilitatea actualizării sumelor respective cu indicele inflației. Cu alte cuvinte, în acest caz, nu există temei legal pentru acordarea dobânzii legale și a ratei inflației, cu atât mai mult cu cât nu sunt îndeplinite nici condițiile punerii în întârziere.
Mai mult decât atât, nu se pot acorda două modalități de acoperire integrală a prejudiciului (actualizare cu indicele de inflație și dobândă), deoarece o asemenea soluție ar determina o îmbogățire fără just temei a persoanei care a formulat acțiunea.
La data de 25.04.2012 reclamantul a depus precizări la dosar, prin care a arătat că referitor la plata drepturilor de echipament aferente anului 2011, acestea i-au fost achitate și înțelege să renunțe la acest capăt de cerere.
Cu privire la plata ajutoarelor la pensie, a susținut că potrivit prevederilor Legii nr.284/2010 și Legii nr.285/2010 are dreptul la 12 salarii ale funcției de bază din luna schimbării poziției de activitate, precum și un număr de 2 salarii ale funcției de bază calculate de la data încetării raporturilor de serviciu, până la vârsta standard de pensionare. A precizat că acordarea drepturilor solicitate are la baza încadrarea în gradul III de invaliditate prin decizia nr.2345/08.11.2011.
La data de 20.04.2012 intimatul ITPF Timișoara a depus la dosar întâmpinare la precizarea de acțiune depusă la 11.04.2012, susținând că cererea reclamantului de acordare și a ajutoarelor prevăzute de art.20 alin.2 din Anexa VII la Legea nr.284/2010 este neîntemeiată, întrucât acel text de lege se aplică doar polițiștilor cărora le-a încetat raporturile de muncă cu drept de pensie de serviciu, nu și celor cărora le-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a încadrării într-un grad de invaliditate.
Prin încheierea de ședință din 27.06.2012, cauza a fost suspendată în baza dispozițiilor art.242 aln.1 pct.1 C.proc.civ., până la soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului MAI S214/2011, ce făcea obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C..
Reclamantul a formulat la data de 24.06.2015 cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la data de 25.09.2015 a depus la dosar precizare prin care a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata ajutoarelor prevăzute de art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.284/2010, iar temeiul de drept al acestei cereri îl constituie art.20 alin.1 și 2 din Legea nr._ și art.13 din Legea nr.285/2010.
Prin încheierea de ședință din 14.10.2015 instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile, fiind desemnată expert doamna B. M., căreia i s-a solicitat să calculeze ajutoarele cuvenite reclamantului, conform art.20 alin.1 din cap. 2 al Anexei nr.VII din Legea nr.284/2010, în două variante de calcul: o varianta cu luarea în considerare a Legii nr.284/2010 și o a doua variantă cu luarea în considerare a Ordinului MAI S214/2011; să actualizeze aceste sume cu indicele de inflație, începând cu data de 30.11.2011 și să calculeze dobânda legală pentru sumele rezultate anterior, în două variante de calcul, respectiv o varianta începând cu data de 30.11.2011 și o a doua variantă începând cu data de 07.03.2012 (data formulării cererii de chemare în judecată). De asemenea s-a solicitat expertului să calculeze ajutoarele cuvenite reclamantului, conform art.20 alin.2 din cap. 2 al Anexei nr.VII din Legea nr.284/2010, în două variante de calcul: o varianta cu luarea în considerare a Legii nr.284/2010 și o a doua variantă cu luarea în considerare a Ordinului MAI S214/2011; să actualizeze aceste sume cu indicele de inflație, începând cu data de 30.11.2011 și să calculeze dobânda legală pentru sumele rezultate anterior, în două variante de calcul, respectiv o varianta începând cu data de 30.11.2011 și o a doua variantă începând cu data de 07.03.2012 (data formulării cererii de chemare în judecată); să actualizeze suma de 7.935 lei pentru perioada 30.11._12; să calculeze dobânda legală aferentă sumei de 7.935 lei în două variante, respectiv pentru perioada 30.11.2011 – 28.09.2012, precum și pentru perioada 07.03.2012 – 28.09.2012.
La data de 16.11.2015 doamna expert B. M. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică contabilă.
Pârâtul ITPF Timișoara a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză, ce au fost comunicate expertului, care la data de 06.01.2016 a depus la dosar răspuns la aceste obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
La data de 30.11.2011 au încetat raporturile de muncă ale reclamantului C. M. cu pârâtul ITPF Timișoara, ca urmare a pierderii capacității de muncă. S-a avut în vedere că prin Decizia medicală nr.A2345/5/08.11.2011, emisă de Comisia de Expertiză Medico-Legală de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență M. „Dr.St.O.” C. s-a stabilit că reclamantul C. M. este inapt pentru serviciul în poliție, cu scoatere din evidență, acesta fiind încadrat în gradul III de invaliditate.
Potrivit art.20 alin.1 din capitolul II al Anexei VII a Legii nr.284/2010 „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechimea efectivă:
….
- între 20 – 25 ani – un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază”.
Deși prin alineatul 1 al articolului 13 din Legea nr.285/2010 se statuase că în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă, nu se aplică, prin alineatul 2 al aceluiași articol s-a reglementat că în anul 2011 prevederile alineatului 1„nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate”, ceea ce înseamnă că pentru anul 2011 sunt aplicabile prevederile art.20 alin.1 din capitolul II al Anexei VII a Legii nr.284/2010.
Cum reclamantului, la data de 30.11.2011, i-au încetat raporturile de serviciu, deoarece prin Decizia medicală nr.A2345/5/08.11.2011, emisă de Comisia de Expertiză Medico-Legală de pe lângă Spitalul Clinic de Urgență M. „Dr.St.O.” C., acesta a fost declarat inapt pentru serviciul în poliție, cu scoatere din evidență, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, în baza art.20 alin.1 din capitolul II al Anexei VII a Legii nr.284/2010, coroborat cu art.13 alin.2 din Legea nr.285/2010, începând cu data de 30.11.2011, reclamantul are dreptul să primească de la pârât 12 solde/salarii ale funcției de bază.
De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 17-19), pârâtul ITPF Timișoara a recunoscut că „în funcție de vechimea efectivă ca polițist, reclamantul, la încetarea raporturilor de serviciu avea dreptul la un ajutor în cuantum de 11.172 lei, egal cu 12 salarii ale funcției de bază, sumă care îi va fi achitată în momentul în care ordonatorul secundar de credite ne va aloca fonduri cu această destinație”.
Experta B. M., prin raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 832-105) a procedat la calcularea celor 12 solde/salarii la care are dreptul reclamantul, în două variante, respectiv în prima variantă cu aplicarea dispozițiilor Ordinului MAI nr.S214/2011 și într-o a doua variantă cu aplicarea dispozițiilor doar a prevederilor Legii nr.284/2010, art.20 alin.1 cap.II al Anexei VII, coroborat cu art.13 din Legea nr.285/2010.
În varianta cu aplicarea Ordinului MAI nr.S214/2011, drepturile bănești nete cuvenite reclamantului sunt de 7.883 lei, iar în varianta cu aplicarea doar a prevederilor Legii nr.284/2010, art.20 alin.1 cap.II al Anexei VII, coroborat cu art.13 din Legea nr.285/2010, drepturile bănești nete cuvenite reclamantului sunt de 14.843 lei.
Deoarece, în prima variantă, respectiv cu aplicarea Ordinului MAI nr.S214/2011 se constată că deși fiecare soldă (salariul lunar) de bază brut este impozitat cu 16% (fila 90 dosar), ulterior, la calcularea drepturilor bănești totale cuvenite reclamantului, se mai aplică încă o data impozitul de 16% (fila 90), ceea ce semnifică o dublă impozitare, instanța apreciază că sumele bănești la care are dreptul reclamantul sunt corect calculate în varianta a doua, respectiv cu aplicarea doar a prevederilor Legii nr.284/2010, art.20 alin.1 cap.II al Anexei VII, coroborat cu art.13 din Legea nr.285/2010.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că reclamantul avea dreptul să primească de la pârât, la încetarea raporturilor de serviciu, contravaloarea a 12 solde/salarii ale funcției de bază, acordate în baza art.20 alin.1 din capitolul II al Anexei nr.VII din Legea nr.284/2010, coroborat cu prevederile art.13 din Legea nr.285/2010, în cuantum de 14.843 lei. Cum reclamantului i-a fost achitată la data de 28.09.2012 suma de 7.935 lei, instanța apreciază ca întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamant, în sensul că va obliga pârâtul ITPF Timișoara să plătească reclamantului suma de 6.908 lei – diferențe ajutor - egal cu 12 solde ale funcției de bază, acordate în baza art.20 alin.1 din capitolul II al Anexei nr.VII din Legea nr.284/2010, coroborat cu prevederile art.13 din Legea nr.285/2010, dintre suma la care avea dreptul, respectiv 14.843 lei, rezultată din expertiză și suma de 7.935 lei, achitată reclamantului.
Având în vedere că reclamantului i se datora suma de bani reprezentând contravaloarea celor 12 solde/salarii, de la data încetării raporturilor de serviciu – 30.11.2011 și cum i s-a pus la dispoziție suma de 7.935 lei abia la data de 28.09.2012, acesta este îndreptățit la acordarea inflației și a dobânzii legale, pentru perioada menționată.
Astfel, actualizarea are caracter compensatoriu și urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești având ca finalitate aducerea creanței la valoarea ei existentă în momentul stabilirii, protejând interesele reclamantului care nu trebuie să suporte în patrimoniul său, fără a avea o culpă, efectele devalorizării monedei, nealocarea fondurilor bugetare neputând reprezenta un motiv temeinic pentru întârzierea în plata drepturilor ce i se cuveneau.
Cât privește dobânda legală, aceasta reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată, astfel cum rezultă din dispozițiile OG 13/2011.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării a obligației cu rata inflației, prima urmărind acoperirea beneficiului nerealizat, în timp ce cea de-a doua se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de reclamant, instanța constată că acesta este îndreptățit la plata lor.
Prin raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză, întocmite de către expert B. M., s-a calculat contravaloarea actualizării cu indicele de inflație – 99 lei și contravaloarea dobânzii legale – 789,95 lei.
Cu privire la petitul doi al acțiunii, privind obligarea pârâtului și la plata ajutoarelor prevăzute de art.20 alin.2 din Legea nr.284/2010, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat.
Potrivit art.20 alin.2 din Anexa VII a Legii nr.284/2010, „Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.”
Din analiza acestui text de lege rezultă că aceste dispoziții se aplică doar cadrelor militare și polițiștilor ale căror raporturi de muncă au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei de pensionare, nu și celor ale căror raporturi de muncă au încetat ca urmare a încadrării acestora într-un anumit grad de invaliditate, precum este cazul reclamantului, în această din urmă situație fiind aplicabile dispozițiile art.20 alin.1 al Anexei VII la Legea nr.284/2010.
Pentru motivele expuse anterior, instanța apreciază ca întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului și în temeiul art.20 alin.1 din capitolul II al Anexei nr.VII din Legea nr.284/2010, coroborat cu prevederile art.13 din Legea nr.285/2010, urmează să oblige pârâtul să plătească reclamantului suma de 6.908 lei – diferențe ajutor – egal cu 12 solde/salarii ale funcției de bază; suma de 99 lei reprezentând contravaloarea actualizării cu indicele de inflație și suma de 789,95 lei dobânda legală, calculate până la 31.12.2015, la diferența de ajutor precizată anterior.
Deoarece acțiunea pârâtului a fost admisă în parte, instanța urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 750 lei cheltuieli de judecată, compusă din 250 lei onorariu avocațial (jumătate din onorariul solicitat în sumă de 500 lei) și 500 lei onorariu expert, plătit de reclamant, datorită culpei procesuale a pârâtului, care nu a recunoscut cuantumul obligațiilor de plată către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul C. M., domiciliat în Șimian, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, cu sediul în Timișoara, ..49, jud. T..
Obligă pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara să plătească reclamantului C. M.:
-suma de 6.908 lei – diferențe ajutor - egal cu 12 solde ale funcției de bază, acordate în baza art.20 alin.1 din capitolul II al Anexei nr.VII din Legea nr.284/2010, coroborat cu prevederile art.13 din Legea nr.285/2010;
-suma de 99 lei reprezentând contravaloarea actualizării cu indicele de inflație și suma de 789,95 lei dobândă legală, calculate până la 31.12.2015, la diferența de ajutor precizată la punctul anterior.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata drepturilor prevăzute de art.20 alin.2 din capitolul II al Anexei nr.VII din Legea nr.284/2010, coroborat cu prevederile art.13 din Legea nr.285/2010.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 750 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.01.2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. P. | ||
Grefier, L. A. Pereși |
Red. C.P./Tehn. L.A.P.
4 ex - 09.02.2016
Cod operator 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 383/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 25/2016.... → |
|---|
