Pretentii. Sentința nr. 264/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 264/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 264/2016
Ședința publică de la 08 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant R. P. și pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect pretenții plata sumei de 2483 lei reprez, dobândă pt. suma de 2891 lei reprez. taxă de poluare
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că nu este necesar administrarea altui probatoriu în cauză, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei necesare cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2015, R. P., a
Chemat în judecată pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu (AFM). pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 2483 lei reprezentând dobânda pentru suma de 2891 lei reprezentând taxa de poluare, achitată cu chitanța nr._ din 05.12.2008, de la data de 06.12.2008, ziua următoare a plății taxei de poluare, pana la data de 24.05.2012, data restituirii taxei de poluare, restituire dispusă prin Sentința nr. 1643 din 23.11.2011 pronunțata de către Tribunalul M. în dosarul nr._, rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului prin Hotărârea Curți de Apel C., solicită obligarea pârâtelor si la plata cheltuielilor de judecata ce constau in taxa judiciara de timbru, onorariu avocat.
În motivare arată că a achiziționat un autoturism second hand. achitând taxa de poluare in suma de 2891 lei potrivit chitanței nr._ din 05.12.2008, întrucât fără această taxă. funcționarii din cadrul Serviciului de Înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.
Prin Adresa nr. MH_ / 07.10.2015 a solicitat Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.
Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013. Curtea de Justiție a decis însă, că această prevedere este incorecta, iar statul trebuie să plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute tară temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite tară temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel,în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii tară temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Consideră ca dobânzile aferente sumelor încasate de administrațiile finanțelor publice din țară cu titlu de taxă pe poluare, taxă de primă înmatriculare și taxă pentru emisiile poluante să fie acordate începând de la data plății taxei - pentru repararea adecvată a prejudiciului cauzat - întrucât aceasta este data de la care contribuabilul a suferit pierderi reprezentate de indisponibilizarea
În drept, își întemeiază cererea pe disp.art.194 C.proc.civ.. art. 3 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, respectiv art. I din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală, art. 994 din vechiul cod civil sau art. 1535 din Legea nr. 287/2009.
C.civ., Legea nr.554/2004. Constituția României, Tratatului Comunității Europene. Cod procedură fiscală, decizia C.J.U.E. in cauza C-565/11. I. contra România.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 17.12.2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare, prin care solicită plata dobânzii legale în cuantum de 2483 lei aferentă sumei achitate reprezentând taxă de poluare.
1.Pe cale de excepție, față de data introducerii cererii, invocă prescripția dreptului la acțiune.
Potrivit art. 135 Cod procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Reclamantul a plătit taxa în anul 2007 si s-a adresat cu cerere de restituire la instanța de judecată în anul 2015, astfel că, de la data nașterii dreptului la restituire al reclamantei și până la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani. Pe cale de consecință, dreptul a acțiune în cauza pendinte este prescris.
Este fără echivoc faptul că suma restituită reclamantului a fost restituită în baza unei hotărâri judecătorești, neîndeplinind condițiile pentru a fi calificată ca o plată parțială sau ca o recunoaștere a datoriei, A.F.P Dr.Tr.S. neavând competența legală nici sa recunoască datoria, nici să efectueze o plată parțială, câtă vreme actul normativ în baza căruia a fost încasată taxa specială pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat.
Prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2014, dată la care s-a împlinit și termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art. 135 Cod procedură fiscală.
Față de acest motiv, solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea cererii reclamantului ca fiind prescrisă.
2.Pe fond, opiniază că suma de referință se calculează și se plătește potrivit normelor prevăzute în art. 124 Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
În conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedură fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Art. 124 Cod procedură fiscală are două teze: prima se referă la termenul de 45 de zile la expirarea căruia începe să curgă dobânda și a doua teză prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii la organul fiscal.
CJUE, prin decizia preliminară dată în cauza C-565/11 - M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu - s-a pronunțat numai asupra primei teze a art. 124 și a statuat că revine ordinei juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi.
În concluzie, față de cele invocate în fapt și în drept, solicită admiterea excepției invocate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele : Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune,aceasta urmează a fi respinsă cu motivarea că potrivit art. 135 Cod procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire."
Reclamantul cu chitanța nr._ din 05.12.2008, a plătit suma de 2891 lei, întrucât fără această taxa, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii. Suma plătită cu titlu de taxa de poluare, i-a fost restituita la data de 24.05.2012.
Prin cererea din 10 iulie 2015, a parcurs procedura prealabilă.
În ceea ce privește momentul de la care se naște dreptul la acțiune,potrivit art. 7 al.1 din Decretul Lege nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune.
Ori, în domeniul acestor taxe speciale de înmatriculare se poate interpreta că dreptul la acțiune al particularilor s-a născut numai după momentul în care CJUE s-a pronunțat asupra unor cauze în materie, reprezentative fiind cauzele T., N. și I. (aceasta din urmă în materia dobânzilor), deoarece numai după pronunțarea cauzelor CJUE, dreptul la acțiune a devenit unul efectiv, câtă vreme numai în urma unor asemenea cauze instanțele naționale au procedat la analiza conformității reglementărilor interne cu acele tratatelor UE prin raportare la jurisprudența CJUE inexistentă anterior
Din acest punct de vedere se interpretează că prescripția dreptului la acțiune în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare este supusă aceluiași termen de 5 ani prevăzut de articolul 135 din C. proc. fiscală, care începe a curge însă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut dreptul la acțiune.
Suma plătită cu titlu de taxa de poluare, i-a fost restituita la data de 24.05.2012.
Nu în ultimul rând dreptul la acțiune efectiv, în ceea ce privește taxele de poluare, s-a născut numai după data de 7 aprilie 2011, momentele la care au fost pronunțate cauzele T. și N., respectiv începând cu 2012. A interpreta că dreptul la acțiune era născut și anterior, deoarece nimic nu interzicea ca particularul să solicite restituirea taxelor speciale, înseamnă a se recunoaște un ipotetic drept de acces la justiție, golit de conținut, și, mai mult, înseamnă a nu recunoaște rolul de izvor de drept al jurisprudenței CJUE.
Pentru aceste motive se va respinge excepția prescripției.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându - se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar. Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală de la data de 06.12.2008, ziua următoare a plății taxei de poluare, pana la data de 24.05.2012, data restituirii taxei de poluare, restituire in baza Sentința nr. 1643 din 23.11.2011 pronunțata de către Tribunalul M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției.
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. P., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet av Rosoga C. N., Drobeta Turnu Severin, Splai M V., nr. 29, . contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu., cu sediul în București, Splai Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele la plata dobânzii achitată cu chitanța nr._ din 05.12.2008, de la data de 06.12.2008, ziua următoare a plății taxei de poluare, pana la data de 24.05.2012, data restituirii taxei de poluare, data restituirii taxei de primă înmatriculare, restituire in baza Sentința nr. 1643 din 23.11.2011 pronunțata de către Tribunalul M. în dosarul nr._ și la plata cheltuielilor de judecată de 249 lei
Cu recurs in 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2016, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red. NSD/tehnored.M.T.
Ex.5
23 Februarie 2016
Cod operator 2626
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 258/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 243/2016. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
