Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 192/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 192/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 192/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 192/2016
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul Lață I. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., având ca obiect suspendare executare act administrativ Decizia nr. 145 din data de 28.12.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se ia act că la data de 14.01.2016 s-a depus la dosar de pârâtă, întâmpinare.
Se ia act că la data de 22.01.2016 s-a depus la dosar de reclamantă, concluzii scrise.
Instanța, din oficiu, văzând dispozițiile art.131 Noul Cod de procedură civilă, verificând competența generală, materială și teritorială a Tribunalului M., constată si stabilește că Tribunalul M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ si Fiscal este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta pricină, în raport de disp. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin.1 teza 1 din Legea nr. 554/2004 .
Nemaifiind alte cereri și constatând cauza în stare de judecată, instanța, rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. reclamantul Lață I. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 145/28.12.2015 prin care a fost dispusă imputarea sumei de 2096 de lei reprezentând diferență de stimulente acordata și stabilită a fi recuperată prin decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M., cu accesoriile aferente, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziei menționate și exonerarea la plată a sumelor imputate.
În motivare a arătat că în fapt în fapt prin Decizia Directorului Camerei de Conturi M. nr. 22 din data de 10.04.2014, privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit financiari, înregistrat la C.A.S. M. cu nr. ER17/18.03.2014, încheiat în urma acțiunii de verificare a| „Auditului financiar asupra contului anual de execuție al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2013", s-au constatat următoarele:
La punctul nr. 8 - Constatări s-a consemnat "efectuarea de plăți reprezentând drepturi salariale acordate fără bază legală", și s-a dispus prin măsura 8 a Cap. II de "luare a măsurilor legale pentru recuperarea drepturilor salariale acordate nelegal".
Împotriva acestei măsuri, CAS M. a formulat în termen legal contestație.
Prin încheierea nr. 69/26.06.2014 Curtea de Conturi a României, Departamentul V a respins contestația referitoare la măsurile dispuse la punctul II.8 din Decizia nr. 22/2014 pentru înlăturarea unor nereguli cu caracter financiar contabil.
Împotriva Deciziei nr. 22/10.04.2014 și a încheierii nr. 69/26.06.2014 s-a formulat acțiune în contencios administrativ, solicitând atât suspendarea celor două acte administrative cât și anularea măsurii 11.8 din Decizia nr. 22/10.04.2014, înregistrată pe rolul Curții de Apel C., așa cum indica această Comisie de soluționare a contestațiilor. Dosarul a fost înregistrat sub nr._, dar a fost declinat la tribunalul M., unde a primit nr. de înregistrare unic-_ .
Prin sentința nr. 210/2015 comunicată în data de 16.04.2015. a fost respinsă acțiunea instituției, conducerea de la momentul respectiv, prin rezoluție, solicitând demararea în termen legal a celorlalte căi de atac. Motivarea instanței de fond a avut în vedere faptul că amnistia fiscală reglementată de către Legea nr. 124/2014 nu putea interveni în ceea ce privește salariații pentru că la momentul respectiv nu erau emise titluri executorii (decizii de imputare).
Recursul CAS M. a fost respins prin Decizia nr. 2483/2015. considerând că măsura II.8 din decizia nr. 22/10.04.2014 a fost legală, la fel ca și sentința recurată.
In conformitate cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările"; ulterioare suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz. instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
A invocat art. 14 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 1, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond(...)".
Raportat la temeiul de drept mai sus invocat, a precizat că măsura suspendării executării unui act administrativ este reglementată în mod expres în art. 14 și art.. 15 din Legea nr. 554/2004 și reprezintă o situație de excepție datorită faptului că actul administrativ beneficiază de prezumția de legalitate, bazată pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate.
In considerarea prezumțiilor de care beneficiază actele administrative, și a principiului; executării din oficiu (executio ex officio) statuat în cazul actelor administrative rezultă în mod cert faptul că actul administrativ este el însuși un titlu executoriu. D. urmare, împrejurările care să justifice suspendarea actului administrativ sunt cele din care ar putea să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului. Această măsură se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, datorită caracterului de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, fiind necesară dovedirea efectivă a unor împrejurări care să fie de natură să justifice această măsură. Aceste „condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat tară a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului "
A învederat că în cauza de față sunt îndeplinite în mod cumulativ condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente, după cum urmează:
Cu privire la cazul bine justificat
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută de instanța de judecată numai dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate. Alte criterii care pot fi avute în vedere de instanța de judecată în identificarea cazului bine justificat sunt: natura propriu-zisă a măsurii dispusă de autoritatea publică sau posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe.
A apreciat că este îndeplinită cerința cazului bine justificat în ceea ce privește aplicarea Deciziei de imputație nr. 145/28.12.2015, deoarece prin Legea nr. 124 din 23 septembrie 2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, (M.O. nr. 700/24 septembrie 2014) s-a prevăzut la art. 2 (1) că "1) se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către curtea de conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii."
Art. 3, alin. (2) Ordonatorii principali de credite au obligația de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personajul prevăzut la art. 2 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea clin cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control."
Prin art. VII al O.U.G. nr. 65 din 15 octombrie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative, alineatul (2) al articolului 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsari referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014, a fost abrogat.
Prin art. VI a fost clarificată sintagma "cuantumul brut al salariilor de bază" -se înțelege cuantumul brut al salariilor de bază care cuprinde, după caz, drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 20 L a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru flistituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
A susținut că deși nu au fost emise decizii de imputație, la data de 27.09.2014, potrivit actelor normative anterior menționate, prejudiciul stabilit prin Decizia nr. 22/10.04.2014 a f ost amnistiat.
Acest lucru a fost stabilit și prin Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 22/10.04.2014 (Raport de follow-up) nr._/18.12.2014, care precizează atât că măsura a fost dusă la îndeplinire, cât și că prejudiciul nerecuperat intră sub incidența art. 2, alin.l din Legea nr. 124/2014" (1)se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către curtea de conturi sau alte instituții fu atribuții de control a unor prejudicii."
Cu privire la paguba iminentă
A solicitat instanței să observe faptul că ambele măsuri dispuse de către conducerea C.A.S. M. prin decizia contestată întrunesc condițiile pagubei iminente, având în vedere faptul că la nivelul casei de asigurări de sănătate se creează o perturbare vizibilă a activității ce țin de specificul activității acestora. Mai mult decât atât, punerea în aplicare a dispozițiilor acestei decizii ar avea grave consecințe asupra situației financiare a fiecăruia dintre salariații casei de asigurări de sănătate județene, în condițiile în care prejudiciul constatat prin decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții De Conturi A României, Camera De Conturi M. a fost amnistiat prin legea NR. 124/2014.Împotriva acestei decizii a formulat plângere prealabilă.
La data de 14.01.2016 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către Lață I..
A solicitat instanței respingerea acesteia pentru considerentele următoarele: Suma stabilită prin decizia a cărei suspendare se solicită a fost cerută prin măsura II. 8 din Decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi M. în sarcina reclamantei/lui s-au adăugat dobânzi calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/ s-a efectuat plata și emiterii deciziei conform art. 73 din Legea nr. 500/2002, cu modificări și completări.
Prin Decizia Directorului Camerei de Conturi M. nr. 22 din data de 10.04.2014, privind deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit financiar, înregistrat la C.A.S. M. cu nr. ER17/18.03.2014, încheiat în urma acțiunii de verificare a „Auditului financiar asupra contului anual de bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2013", s-au constatat următoare:
La punctul nr. 8 - Constatări s-a consemnat ""efectuarea de plăți reprezentând drepturi salariale fără bază legală", și s-a dispus prin măsura 8 a Cap. II de "luare a măsurilor legale pentru recuperarea salariale acordate nelegeal".
Împotriva acestei măsuri, CAS M. a formulat în termen legal contestație.
Prin încheierea nr. 69/26.06.2014 Curtea de Conturi a României. Departamentul V a respins contestația referitoare la măsurile dispuse la punctul II.8 din Decizia nr. 22/2014 pentru înlăturarea unor nereguli cu caracter financiar contabil.
Prin sentința nr. 210/2015 comunicată în data de 16.04.2015, a fost respinsă acțiunea instituției, conducerea de la momentul respectiv, prin rezoluție, solicitând demararea în termen legal a celorlalte căi de atac. Motivarea instanței de fond a avut în vedere faptul că amnistia fiscală reglementată de către Legea nr. 124/2014 nu putea interveni în ceea ce privește salariații, pentru că la momentul respectiv nu erau emise titluri executorii (decizii de imputare).
Recursul CAS M. a fost respins prin Decizia nr. 2483/2015, considerând că măsura II.8 din decizia nr. 22/10.04.2014 a fost legală, la fel ca și sentința recurată.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele:
Conform art.14 alin.1 din legea 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Legea nr.554/2004 definește „cazul bine justificat”, în art.2 lit. t ,ca fiind existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă”, în art.2 lit. ș, din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța constată că în temeiul dispozițiilor articolului 2 alineatul 1 din Legea cu numărul 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, se realizează exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Fără a se pronunța în vreun fel asupra fondului, instanța apreciază că motivele invocate de contestatoare, dacă s-ar găsii întemeiate ar conduce la anularea actului ce formează obiectul prezentei acțiuni. Astfel, este în afară de orice dubiu că reclamanta este funcționar public, iar pe de altă parte voința legiuitorului a fost aceea de a acorda o amnistie fiscală în legătură cu venituri încasate fără drept de persoane aflate în situația sa.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța constată că reclamantul a făcut dovada producerii unei pagube, așa cum este aceasta definită de art.2 lit. ș din Legea nr.554/2004. Astfel, sumele imputate au fost anterior plătite de angajator iar reclamantul, încrezându-se în justețea titlului său le-a cheltuit, iar restituirea acestora ar reprezenta o sarcină mult prea grea, care s-ar răsfrânge negativ asupra patrimoniului său și de ce nu, chiar asupra eficienței activității pe care o desfășoară la serviciul său.
În raport de cele reținute anterior, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile articolului 14 din Legea nr.554/2004, instanța urmează să admită cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Lață I., CNP_ cu domiciliul procesual ales în Dr.Tr. S., ., jud. M. având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr.156/28.12.2015 emisă de CAS M. cu sediul în Dr.Tr.S., ., jud. M..
Suspendă executarea deciziei 145 emisă la 28 decembrie 2015 de Președintele -Director General al Casei de A. de Sănătate M..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, cale de atac care va fi depusă la sediul Tribunalului M..
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2016, la sediul Tribunalul M..
Președinte, C. T. B. | ||
Grefier, C. R. |
RED BC
Tehnored RC;
Data 29.02.2016;
Op date 2626/2006-4ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
