Pretentii. Sentința nr. 88/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 88/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 88/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 88/2016
Ședința publică de la 20 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. M. M. și pe pârât Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., pârât Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții plata sumei de 1130,00 lei, suma ce urmează a fi actualizată, reprezentând dobânda legală pt. suma de 2803, 00 lei, achitată prin chitanța cu nr._ din data de 24.01.2011
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. H. A. în substituirea av. D. D. pentru reclamant, cu delegație de substituire depusă în ședința publică, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, văzând dispozițiile art. 131 Noul Cod de procedură civilă, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, verificând competența generală, materială și teritorială a Tribunalului M., constată si stabilește că Tribunalul M. -Secția a II a Civilă, de C. Administrativ si Fiscal este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta pricină, în raport de disp. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul fiind de competența instanțelor judecătorești române, a cărui soluționare în primă instanță revine tribunalului administrativ-fiscal de la domiciliul reclamantei, potrivit alegerii de competență făcută conform art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/200, domiciliu ce se află în municipiul Dr.Tr.S., județul M., localitate aflată în circumscripția Tribunalului M..
În temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă instanța pune în discuția părților estimarea duratei cercetării procesului.
Apărătorul reclamantului apreciază că nu se impune estimarea duratei necesare cercetării procesului.
Față de dispozițiile art. 238 Noul Cod de procedură civilă, de natura pricinii, de complexitatea raportului juridic dedus judecății, de probele solicitate de reclamant prin cererea introductiva, de poziția procesuală a părților, precum și de aspectul că litigiul se află în faza judecății în primă instanță, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de 30 de zile, calculat de la data primului termen de judecata, termen ce se circumscrie principiului stabilit în art. 6 Noul Cod de procedură civilă privind dreptul oricărei persoane de a fi judecată într-un „termen optim și previzibil” și respectiv art. 6 CEDO. Referitor la data de la care se calculează acest termen este important de subliniat că, potrivit filosofiei Noului Cod de procedură civilă, judecata, parte esențială a procesului civil, este restructurată în trei faze: etapa prealabilă judecății (etapa scrisă), cercetarea procesului și dezbaterea fondului. Prin urmare, cercetarea procesului este doar o parte componentă a procesului civil privit ca ansamblu. Din această perspectivă, estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului nu poate viza etapa scrisă, care este premergătoare începerii cercetării procesului. Astfel, estimarea are în vedere, în mod evident, perioada care se va derula în viitor, or, procedura scrisă este deja parcursă.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Apărătorul reclamantului solicită proba cu înscrisuri, iar față de aspectul că pârâtele nu au depus întâmpinare, solicită decăderea acestora din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții conform art. 208 Cod de procedură civilă.
Față de probele solicitate de reclamant, apreciind ca fiind legale (nu sunt oprite de legea materiala sau procesuala), verosimile (nu contravin legilor naturii, nu tind la dovedirea unor fapte imposibile),pertinente (au legătura cu obiectul procesului), utile (folosesc soluționării cauzei) și concludente (poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură să duca la soluționarea cauzei), în temeiul disp.art.255 coroborat cu disp.art.258 NCPC, va încuviința pentru reclamant, proba cu înscrisuri.
Constată că față de obiectul pricinii depunerea întâmpinării este obligatorie conform art.208 alin.1 C.proc.civilă, că pârâtele, deși legal citate la data de 18.11.2015, respectiv 20.11.2015 persoana împuternicită să primească actele de procedură, semnând personal dovada de înmânare a actului de procedură și aplicând ștampila(filele 33 și 34 dosar ), nu au depus întâmpinare in termenul prevăzut de disp.art.201 alin.1 C.proc.civilă, astfel încât potrivit disp.art.208 alin.2 C.proc.civilă sunt decăzute din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Instanța învederează apărătorului reclamantului că în procedura regularizării i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei chitanța privind achitarea taxei de poluare și răspunsul dat de organele fiscale.
Apărătorul pârâtului se conformează dispozițiilor instanței și depune în ședință publică chitanța privind achitarea taxei de poluare și răspunsul dat de organele fiscale.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. H. A. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.130 lei reprezentând dobânda legală pentru suma de 2.803 lei ce a reprezentat taxa de poluare, de la data de 24.01.2011, data plății, până la data de 28.10.2013, data restituirii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Având în vedere disp. art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 10.08.2015și înregistrată sub nr._ reclamantul M. M. M. a chemat în judecată pârâtele AJFP M. și AFM București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 1.130 lei reprezentând dobânda legală pentru suma de 2.803 lei, sumă ce a reprezentat taxa de poluare achitată conform chitanței nr._ lei, achitată în data de 24.01.2011.
În motivare a arătat că a achiziționat un autoturism din UE, achitând taxa de poluare în suma de 2.803 lei, întrucât funcționarii din cadrul Serviciului de Înmatriculării au refuzat înmatricularea mașinii. Această sumă i-a fost restituită în data de 28.10.2013, în baza sentinței nr. 1460/13.01.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012.
A solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.
În ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscală, instanța în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, trebuie să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 124, art. 120 si 70 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală.
Există în acest sens autoritate de lucru judecat întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea pronunțata în afacerea C-565/11. M. I., s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Întrucât a fost percepută de către un stat membru o taxa incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plații sale de către contribuabil.
Prejudiciul suferit de reclamant a constatat atât în plata unui impozit nedatorat (taxa pe poluare de 3261 lei), cât și în imposibilitatea de a folosi această suma pe perioada indisponibilizării ei de către autoritățile fiscale, până la data restituirii.
Curtea a reținut că fiecare stat membru este liber să stabilească condițiile de restituire a dobânzilor, în special rata și modul de calcul, dar să respecte doua principii:
Principiul echivalenței = să nu se impună condiții mai grele decât cele impuse pentru solicitări similare întemeiate însă pe încălcări ale dreptului intern.
Principiul efectivității = să nu facă imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila.
Acest ultim principiu implica de asemenea,, ca normele interne reparatorii, (privind dobânzile in cazul de fata) sa nu aibă ca efect privarea persoanei de o despăgubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului.
Reglementările interne relevante in aceasta privința sunt art. 124, art. 70 si art. 120 alin. 1 si 7 si art. 135 C. pr. Fiscala care prevăd:
dreptul la dobânzi se naște cu începere din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la depunerea cererii de restituire a debitului principal;
dobânzile au un cuantum diferit de cel al dobânzii legale practicate in dreptul comun, respectiv de 0.04%/zi de întârziere;
depunerea unei cereri de solicitare a dobânzilor adresate organului fiscal.
Această condiție nu este specifică numai raporturilor fiscale, ci, în general, tuturor raporturilor de drept administrativ, fiind consacrată de art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004, fiind o condiție prealabilă pentru sesizarea instanțelor de contencios administrativ care cenzurează aceste raporturi. Ca atare, cererea nu reprezintă o excepție în ordinea de drept internă – acordarea efectivă a dobânzilor de mai sus se poate face în termenul general de prescripție de 5 ani, cu condiția depunerii unei cereri scrise după cum s-a arătat la primul punct.
Concluzionând, procedura internă de restituire a dobânzilor fiscale este parțial neconformă cu dreptul Uniunii, încălcând principiul efectivității în privința momentului de la care se naște dreptul la dobânzi, dar este conforma în privința normelor care impun condiția depunerii unei cereri administrative prealabile și a celor care limitează nivelul dobânzii la dobânda fiscală.
Ca atare, deși particularul are dreptul la dobânzile fiscale și nu la cele legale, cu începere de la data plații taxei pe poluare și nu de la data expirării termenului de 45 de zile, el trebuie să îndeplinească condiția depunerii unei cereri scrise adresate autorităților fiscale anterior introducerii acțiunii.
În ceea ce privește consecințele nedepunerii unei astfel de cereri, lipsa ei are ca efect nelegarea unui raport juridic de drept fiscal în sens procedural între particular și organul fiscal în privința dobânzilor (în sens material, el există, născându-se în momentul plații taxei).
Trebuie precizat că soluția legislativă internă în materie fiscală conține doua amânări succesive ale momentului curgerii dobânzilor, justificate pe rațiune diferite.
O primă amânare vizează perioada dată încasării nelegale a impozitului-data depunerii cererii de restituire a impozitului și ea se bazează pe ideea că daca nu a solicitat restituirea impozitului, contribuabilul nu se consideră afectat de lipsa de folosința a banilor.
O a doua amânare vizează perioada data depunerii cererii de restituire a impozitului-expirarea celor 45 de zile de la aceasta data și se bazează pe necesitatea acordării autorității fiscal a unui termen rezonabil de procesare și rezolvare a cererii de restituire, impunându-se urmarea unor proceduri interne, fiind practic în prezența unui termen de gratie.
În cazul încălcării unei norme de drept fiscal intern, aceste amânări s-ar putea justifica pentru că legislația interna pune la dispoziția celui interesat mijloace procedurale reale și efective de reparare a prejudiciului, art. 117 C. pr. Fiscală enumerând cazurile în care contribuabilul poate solicita rambursarea sumelor plătite sau reținute nelegal.
De asemenea, legislația interna este presupus a fi cunoscuta de toți destinatarii ei, astfel încât neurmarea acestor proceduri sau urmarea lor cu întârziere ar putea fi considerata o lipsă de diligență a contribuabilului.
OUG nr.50/2008 si Legea nr.9/2012 nu prevăd printre motivele de contestare a deciziei de stabilire a taxei si neconformitatea legii interne cu dreptul comunitar, cazurile de contestare concentrându-se pe erorile de calcul al taxei provenite din omiterea sau preluarea greșita a unor specificații ale mașinii.
De asemenea, nici art. 117 C. pr. Fiscală nu prevedea o astfel de posibilitatea, prin „aplicarea eronată a prevederilor legale” prevăzută de alin. 1, lit. d a acestui articol, înțelegându-se mult mai lesne că este vorba de legea internă propriu-zisa și nu de prevederi din tratate sau convenții internațional ratificate de România.
O practica judiciară cvasiunitară s-a instituit după pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T. și după pronunțarea deciziei în interesul legii nr. 24/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție. Ca atare, nu se poate susține că normele interne prevedeau un remediu adecvat și efectiv pentru încălcarea dreptului Uniunii, ci dimpotrivă.
La 31 august 2009, doamna lrimie a inițiat o procedură la Tribunalul Sibiu pentru a obține obligarea Administrației Finanțelor Publice Sibiu și a Administrației F. pentru Mediu, pe de o parte, la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare și, pe de altă parte, la plata dobânzilor aferente sumei respective de la data plății acesteia.
Instanța de trimitere constată că latura litigiului care privește cererea de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare nu ridică probleme majore, ținând seama de Hotărârea Curții din 7 aprilie 201 1. T. (C-402/09, Rep., p. 1-271 1), precum și de jurisprudența ulterioară care confirmă această hotărâre.
În ceea ce privește, în schimb, cererea de plată a unor dobânzi aferente cuantumului taxei pe poluare, calculate începând de la data plății acesteia, instanța de trimitere subliniază că nu o poate admite din cauza dispozițiilor coroborate ale articolelor 70 și 124 din OG nr. 92/2003. Astfel, după cum precizează instanța menționată în răspunsul la cererea de lămuriri a Curții, din jurisprudența națională, constantă și neechivocă, reiese că, potrivit articolelor menționate, dobânzile aferente sumelor care trebuie restituite de la bugetul de stat nu sunt acordate decât începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire.
Instanța de trimitere are însă îndoieli cu privire la conformitatea unei astfel de norme cu dreptul Uniunii, în special cu principiile echivalenței, efectivității și proporționalității, precum și cu dreptul de proprietate, consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 6 TUE.
În drept a invocat dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1528 Cod Civil, Legea 554/2004, Constituția României, Tratatul Comunității Europene, Codul de Procedură Fiscală.
În dovedirea acțiunii,a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea dedusă judecății reclamantul M. M. M. solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.130 lei reprezentând dobânda aferentă cuantumului taxei de poluare de 2.803 lei, dobândă calculată de la data plății, 24.01.2011 și până la data restituirii, 28.10.2013.
Reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar la înmatricularea acestuia în România a achitat, în temeiul OUG nr.50/2008, taxa pe poluare în cuantum de 2.803 lei cu chitanța . nr._ din 24.01.2011.
Prin sentința nr.1460/13.02.2013 pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._/101/2012, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C. au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu să dispună restituirea sumei de 2.803 lei reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța . nr._ din 24.01.2011.
Suma de 2.803 lei reprezentând taxă pe poluare a fost restituită reclamantului la data de 28.10.2013, așa cum reiese din extrasul de cont (fila 11 dosar).
Se reține că reclamantul a solicitat organului fiscal plata dobânzii la suma achitată cu titlu de taxă pe poluare prin cererea înregistrată sub nr. MH_/17.03.2015(fila 8 dosar), cerere soluționată nefavorabil, așa cum reiese din adresa nr.MH-_/07.09.2015(fila 39 dosar).
Tribunalul reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. 7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70 alin.1 din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene, fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei pe poluare achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Cu privire la modul de calcul, tribunalul apreciază că dobânda a fost calculată conform disp.art.I pct.2 din OUG 88/2010 potrivit cărora în perioada de după 01.10.2010 nivelul majorării de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Având în vedere considerentele anterior expuse, se apreciază întemeiată acțiunea, astfel încât va fi admisă și vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.130 lei reprezentând dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de 2.803 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._/24.01.2011 începând cu 24.01.2011, data plății, până la data de 28.10.2013, data restituirii.
În raport de soluția adoptată, constatând culpa procesuală a pârâtelor, în sensul că acestea au refuzat în procedura administrativă prealabilă să soluționeze favorabil cererea reclamantului, văzând și disp.art.453 alin.1 C.proc.civilă, vor fi obligate să plătească reclamantului suma de 113 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanței . nr._/24.09.2015(fila 20 dosar).
Văzând și disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă, precum și disp.art.20 alin.1 din Legea 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. M. M., cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, .. 20, județul M. și domiciliu procesual ales în municipiul Drobeta Turnu Severin ., județul M. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 1.130 lei reprezentând dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de 2.803 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._/24.01.2011 începând cu 24.01.2011, data plății, până la data de 28.10.2013, data restituirii.
Obligă pârâtele la plata sumei de 113 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs, cale de atac ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 20.01.2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
A. C. L. C.
Red.A.C./Tehn.L.C./28.01.2016
Ex:5/28.01.2016
Cod operator 2626
| Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 3/2016.... → |
|---|
