Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 18/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 18/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 18/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Judecător S. N. C.
Grefier R. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD VEST OLTENIA – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. împotriva sentinței civile nr.2199 din 15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații B. - G. SA PRIN SUC. DROBETA T. S., A. BUCUREȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._ din 03.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic P. V. pentru apelant și avocat L. C. pentru intimatul B.-CSGSA prin Sucursala Drobeta Turnu Severin, lipsă fiind intimatul A. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Consilier juridic P. V. pentru apelant solicită termen de judecată pentru a se comunica motivele de apel intimatului A. București .
Avocat L. C. pentru intimatul B.-CSGSA prin Sucursala Drobeta Turnu Severin arată că intimatul A. București a depus întâmpinare și a luat cunoștință de aceasta.
Instanța respinge cererea de amânare întrucât motivele de apel au fost comunicate intimatului A. București depunând la dosar întâmpinare.
Constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra apelului ;
Consilier juridic P. V. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii împotriva PVCC . nr._/03.03.2015 și menținerea acestuia ca temeinic și legal.
Avocat L. C. pentru intimatul B.-CSGSA prin Sucursala Drobeta Turnu Severin solicită respingerea apelului, hotărârea primei instanțe fiind legală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele ;
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr.2199/15 iunie 2015 a admis plângerea contravențională formulată de petenta B. – Groupe Societe Generale SA în contradictoriu cu intimata A.- C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Vest Oltenia –C. Județean R. Pentru Protecția Consumatorilor M., cu sediul în Drobeta T.-S., .-80, județul M.; a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.03.2015 și a exonerat de plata amenzii în cuantum de_ lei pe petentă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.03.2015 petenta B. – Groupe Societe Generale SA a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 din OG nr.21/1992.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat că numitul Albușel C. a reclamat nerespectarea de către bancă a obligației de plată a primelor de asigurare lunare.
Prin procesul verbal de contravenție s-a reținut în sarcina petentei faptul că, în urma verificărilor întreprinse, s-a constatat că numitul Albușel N. a contractat un împrumut pentru achiziționarea unui autoturism, fiind semnată polița_ din 11.10.2007 de asigurare facultativă a autovehiculelor cesionată în favoarea B., poliță plătibilă în mai multe rate, odată cu plata ratelor aferente creditului contractat. Împrumutatul a achitat anticipat parțial creditul, iar la 11.10.2014 a achitat ultima rată a creditului, contractul luând sfârșit și astfel obligația băncii de a plăti lunar către asigurator prima lunară de asigurare nu mai avea temei legal. Cu toate acestea la 25.09.2014 banca a eliberat la solicitarea petentului un grafic de costuri totale, în care se regăsește plata lunară a primelor de asigurare până la data de 11.09.2017, grafic ce poartă semnătura și ștampila băncii. Petentul a achitat la 10.11.2014 și 11.12.2014 la ghișeul băncii sumele de plată înscrise în graficul de rambursare, ce se regăsesc plătite cu titlu de „rată”.
Organele de control ale unității intimate au concluzionat că banca nu s-a comportat în mod corect cu împrumutatul, lăsându-i acestuia impresia că efectuând cu regularitate plățile înscrise în graficul de rambursare va beneficia în continuare de o poliță de asigurare auto valabilă.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către reprezentantul legal al petentei persoana juridică, fără a avea obiecțiuni.
Instanța a constatat ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat. Fapta de inducere în eroare a clientului s-a consumat odată cu achitarea ultimei rate, respectiv 11.12.2014 și a avut caracter de continuitate, astfel că nu se poate reține lipsa datei săvârșirii contravenției ca motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși anterior achitării ultimei rate a fost emis un scadențar ce cuprindea costurile totale, inclusiv plata primei de asigurare până în anul 2017, operațiunea de debitare a contului clientului era efectuată de bancă în temeiul unui contract de mandat valabil doar pe perioada de derulare a contractului de împrumut, iar clientul cu o minimă diligență putea și trebuia să cunoască faptul că banca nu mai era obligată să-i vireze lunar suma cuvenită cu titlu de primă de asigurare, plățile făcute de acesta la ghișeu erau făcute în contul personal pe toată durata de derulare a contractului.
În raport de obligațiile stabilite prin contract între bancă și clientul său și de modul de derulare a contractului de împrumut, se apreciază că banca a avut un comportament corect, sub aspect contractual, iar emiterea unui scadențar anterior derulării contractului în care erau prevăzute plăți viitoare a sumelor cu titlu de primă de asigurare nu poate fi apreciază inducere în eroare a clientului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În esență, a motivat că s-a depus de către numitul Albușel C. o reclamație la CJPC M. prin care sesiza faptul că după ce a rambursat anticipat parțial în data de 11.12.2012 creditul contractat de la petenta, micșorând astfel perioada de rambursare a creditului pana în data de 11.10.201 4 dată la care a fost achitată ultima rată din credit, iar în urma solicitării acestuia, banca i-a eliberat un grafic de rambursare în care figura pe toata perioada rămasă până la finalizarea creditului, așa cum fusese contractat inițial pâna la 11.09.2017, ca rată suma aferentă poliței de asigurare CASCO pe care d-nul Albușel C. o încheiase cu un asigurător agreat de bancă, asigurare era cesionată în favoarea băncii.
Deși numitul Albușel C. a achitat două rate respectiv în 10.11.2014
și 11.12.2014, banca a încasat sumele respective, dar nu a virat mai departe asigurătorului aceste sume și astfel conform poliței de asigurare, contractul a încetat, bunul ne mai fiind asigurat, astfel s-a considerat ca banca nu s-a comportat în mod corect fața de clientul său lăsându-i impresia că achitând cu regularitate ratele conform graficului de rambursare va beneficia de asigurarea autoturismului, iar în realitate acesta ne mai având asigurare CASCO.
A fost aplicată sancțiunea de 10 000 lei pentru încălcarea art. 9. din OG 21/1992 care prevede că: "Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
În cazul de față banca a emis un grafic de rambursare în care erau înscrise primele de asigurare, dându-i astfel numitului Albușel C. falsa impresie că beneficiază în continuare de asigurare CASCO pentru autoturismul pe care îl achiziționase prin credit. însă nu a mai virat sumele achitate de către consumator către firma de asigurări, susținând în mod netemeinic că odată cu încetarea contractului de credit a încetat și obligația băncii de a debita direct din contul d-lui Albușel C. sume pentru plata poliței de asigurare.
Chiar în cazul în care nu exista contract scris între bancă și consumator, în momentul în care consumatorul a solicitat plata în continuare prin bancă a poliței de asigurare banca în situația în care consideră că nu va debita sumele aferente poliței de asigurare, să informeze consumatorul despre acest fapt sau să nu mai fi eliberat grafic le rambursare și astfel numitul Albușel C. ar fi plătit direct polița de figurare către asigurător, situație care nu putea fi prevăzuta de către consumator așa cum am arătat în lipsa unei informări prealabile informare care nu a fost făcută, din contra banca s-a angajat să intermedieze plata poliței de asigurare dar nu a dus la îndeplinire acest angajament, astfel fiindu-i afectate interesele economice ale consumatorului, nerespectând caracteristicile declarate prin graficul de rambursare, mai mult decât atât încasând aceste sume, cu susținerea neîntemeiata că le-a depus în contul clientului său.
Reținerile din sentința apelată sunt fără temei deoarece, în momentul în care s-a emis graficul de rambursare pentru sumele reprezentând primele de asigurare, și s-au încasat și primele două rate, banca a primit mandat din partea d-lui Albușel C., dar nu și-a îndeplinit obligația asumată, cu atât mai mult cu cât polița de asigurare . nr._ are prevăzut că aceasta e cesionată în favoarea băncii, astfel că d-nul Albușel C. fost pe deplin convins că, are încheiată o poliță CASCO valabilă.
Astfel se poate observa că banca a acționat cu vinovăție, consideră vinovăția care este dată pentru neefectuarea unor operațiuni pe care s-a angajat ca le va face, ulterior considerând că nu le poate face dar fără să informeze consumatorul despre acest fapt.
În drept își întemeiază susținerile pe dispozițiile art. 466-482 Noul Cod de Procedura Civila, prevederile OUG 50/2010 și OG 21/1992.
La data de 02.10.2015, Intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7, alin. (1) din H.G. nr. 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor "Autoritatea are în subordine, ca entități cu personalitate juridică, 8 comisariate regionale pentru protecția consumatorilor și Centrul Național pentru încercarea și Expertizarea .Produselor "Larex" București. Organizarea și funcționarea Centrului Național pentru încercarea și Expertizarea Produselor "Larex" București sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului. Entitățile cu personalitate juridică din subordinea Autorității sunt prevăzute în anexa nr. 2."
Menționăm faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit de către comisari din cadrul Comisariatului R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia, C. Județean pentru protecția Consumatorilor M., structură teritorială cu personalitate juridică, cu toate drepturile și obligațiile ce derivă din acest atribut juridic.
Astfel, calitatea procesuală este definită ca fiind titlul juridic ce permite unei persoane să invoce în justiție dreptul a cărei sancționare o solicită și presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel dinspre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Apreciază că se impune a fi avute în vedere și prevederile alineatului 1 ale articolului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "Contravenția se constată printr-un proces-verbal persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori."
Pentru aceste considerente, solicită instanței de a lua act de faptul că Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor îi lipsește calitatea procesuală pasivă, această calitate revenind Comisariatului R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Vest Oltenia (C.).
Astfel, în mod cert, obligația băncii ce-și găsea temeiul în respectivul contract de credit, de a plăti lunar către asigurător, contravaloarea poliței de asigurare - respectiv prima lunară de asigurare - nu mai are temei legal.
Că, petentul și-a plătit toate ratele conform graficului de rambursare însă, operatorul econcmic B., nu a virat banii către polița de asigurare așa cum acesta a fost informat. Ca atare, consumatorul a pierdut polița de asigurare Casco, aceasta fiind valabilă până în anul 2017.
De asemenea, operatorul economic nu a procedat în mod corect în relația cu consumatorul, lăsându-i acestuia impresia că, efectuând cu regularitate plățile înscrise în graficul de rambursare, va beneficia în continuare de o poliță de asigurare auto, valabilă.
Această faptă constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.50 alin.1, nr.21/1992 privind protecția consumatorilor.
Reținerile din sentința instanței de fond sunt fără temei deoarece, în momentul în care s-a emis graficul de rambursare pentru sumele reprezentând primele de asigurare și s-au încasat și primele două rate, banca a primit mandat din partea numitului Albușel C. dar nu și-a îndeplinit obligația asumată, cu atât mai mult cu cât polița de asigurare are prevăzut că, aceasta e cesionată în favoarea băncii, astfel că acesta a fost pe deplin convins că are încheiată o poliță CASCO valabilă.
În drept, își întemeiază prezenta pe O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările șl completările ulterioare, H.G. nr.700/2012 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C.. cu modificările și completările ulterioare și Noul Cod de Procedură Civilă.
La data de 02.10.2015 intimatul B.-Groupe Societe Generale SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținând astfel ca legală sentința atacată.
Intre B. Groupe Societe Generale SA -"G. Drobeta Turnu Severin, în calitate de creditor și numitul Albușel C. C., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit nr._/11.10.2007, prin care banca a acordat un împrumut în valoare de 43.260 RON, în scopul achiziționării unui autoturism nou, marca Renault M. Sedan. Creditul a acordat cu o perioadă de rambursare de 120 de luni, începând cu data de 11.10.2007 și până la 11.10.2017.
Pentru a garanta obligațiile de rambursare a creditului, s-a încheiat între părți și contractul de garanție reală din data de 11.10.2007 prin care s-a constituit o garanție reală mobiliară asupra autoturismului marca Renault Megane Sedan. Capitolul II alin. 1 lit h. din contractul de garanție stabilit obligația debitorului de a asigura bunul adus în garanție până la stingerea creanței garantat și să cesioneze în favoarea creditorului toate drepturile bănești pe care le de primit cu titlu de despăgubiri de la societatea de asigurări. |
La aceeași dată 11.07.2007, numitul Albusel C. C. a încheiat cu Omniasig Vienna Insurance Group polița de asigurare facultativă a autovehiculelor (CASCO) . ni_, pe o perioadă de 10 ani, cu plata lunară, începând cu 11.10.2007 și până la 11.10.2017. în baza art. 10 din Condițiile Particulare ale contractului de credit nr._/11.10.2007, respectiv art. 7.1 din Condițiile Generale, împrumutatul a cesionat în favoarea băncii drepturile de despăgubire ce rezultă din încheierea poliței de asigurare facultativă a autovehiculelor, iar în baza art. 7.3. din Condițiile Generale de creditare, a mandatat banca ca în perioada de derulare a contractului să debiteze orice cont al acestuia cu sumele reprezentând primele de asigurare și si efectueze plata acestora către asigurător.
La data de 21.01.2015, numitul Albusel C. C. a înregistrat la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M. sesizarea cu nr. 002, susținând că banca nu a mai virat către asigurător costul primelor de asigurare, situație care a condus la Casco.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut că deși „obligația băncii ce-și găsea temeiul în respectivul contract de credit, de a plăti lunar către asigurător contravaloarea poliței de asigurare, respectiv prima lunară de asigurare, nu mai are temei legal", totuși „banca nu s-a comportat în mod corect în relația cu împrumutatul său, lăsându-i acestuia impresia că efectuând cu regularitate plățile înscrise în graficul de rambursare va beneficia în continuare asigurare auto valabilă".
Prin art. 7.3. din Condițiile Generale de creditare aferente contractului de credit nr._/11.10.2007, clientul Albusel C. a mandatat banca ca în perioada de derulare a contractului să debiteze orice cont al acestuia cu sumele reprezentând primele de asigurare și să efectueze plata acestora către asigurător, motiv pentru care sumele aferente asigurării au fost incluse într-o coloană distinctă în graficul de rambursare. Valoarea primelor lunare de asigurare a fost stabilită de Omniasig Vienna Insurance Group, raportat la valoarea și caracteristicile bunului asigurat, fiind comunicate băncii, care deținea doar mandat din partea clientului de a plăti la termen, în perioada de derulare a contractului de credit, sumele aferente prin debitarea conturilor sale deschise la B..
Potrivit art. 1539 cod civil de la 1864, aplicabil la data acordării mandatului, mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat. în același sens sunt și prevederile art. 2015 din Noul Cod Civil, care prevede că dacă părțile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui, iar art. 2015 Noul Cod Civil stabilește că mandatarul nu poate să depășească limitele stabilite prin mandat.
Mandatul prin care clientul a autorizat banca să debiteze conturile sale și să efectueze plata primelor de asigurare a fost acordat strict pe durata derulării contractului de credit.
În urma celor două rambursări anticipate parțiale efectuate de împrumutat, din data de 24.04.2012 și 10.12.2012, s-a optat pentru diminuarea perioadei de rambursare, creditul fiind astfel rambursat integral în luna octombrie 2014. Cu ocazia fiecărei rambursări anticipate, clientului i s-au pus la dispoziție noile grafice de rambursare actualizate, din care a rezultat expres momentul în care contractul de credit va înceta prin plata ultimei rate, a cărei scadență a fost la data de 11.10.2014.
La momentul achitării ultimei rate, creditul fiind rambursat integral, contractul a încetat, nemaiproducând efecte nici mandatul acordat de client pentru debitarea conturilor sale cu sumele aferente primelor de asigurare datorate de beneficiarul poliței asigurătorului. Așa cum a fost acordat de client, mandatul nu poate exista independent de contractul de credit prin care a fost stipulat, iar clientul nu a acordat băncii un nou mandat special pentru a-i putea fi debitate conturile în continuare, pentru perioada de derulare a contractului de asigurare.
Potrivit art. 1321 Cod Civil, contractul încetează, în condițiile legii, prin executare, iar art. 1322 Cod Civil stabilește că la încetarea contractului părțile sunt liberate de obligațiile asumate.
Chiar în cuprinsul motivelor de apel și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a recunoscut că într-adevăr obligația băncii ce-și găsea temeiul în respectivul contract de credit, de a plăti lunar către asigurător contravaloarea poliței de asigurare - respectiv prima lunara de asigurare - nu mai are temei legal, însă banca ar fi lăsat clientului falsa impresie că va efectua această plată în continuare, susținându-se că banca nu a procedat în mod corect în relația cu consumatorul.
Obligația de a achita primele de asigurare este distinctă de obligația de rambursare a creditului, tocmai de aceea a fost identificată distinct în cuprinsul contractului de credit și a graficului de costuri totale. Rambursările anticipate parțiale efectuate de împrumutat au privit doar soldul creditului. Valoarea primelor de asigurare și scadențele de plată comunicate de asigurător au rămas neschimbate.
In graficul de costuri totale emis de bancă la solicitarea clientului la data de 25.09.2014, cu o lună înainte de rambursarea finală, au fost specificate distinct costurile cu primele de asigurare care cad în sarcina clientului în continuare, după rambursarea creditului, cu scadența finală la 11.10.2014. Graficul a fost emis deci în perioada de desfășurare a contractului, la solicitarea clientului, neputându-se susține că prin aceasta banca și-ar fi asumat un angajament de plată a primelor de asigurare pentru perioada ulterioară încetării contractului sau că l-ar fi indus astfel în eroare pe client.
Interpretarea dată de apelantă faptei de emitere a graficului de rambursare, la solicitarea clientului, înainte de încetarea contractului, este tendențioasă și nu este bazată pe un temei legal.
Ceea ce nu înțelege apelanta în continuare este că banca nu a făcut decât să comunice cu titlu informativ, la cererea clientului, valoarea sumelor de achitat, inclusiv a primelor de asigurare și scadența acestora pentru perioada de valabilitate a poliței, până la 11.09.2017, calculați conform contractului de asigurare și comunicate de asigurătorul Omniasig Vienna Insurance Group.
Contrar susținerilor nedovedite ale apelantei, banca nu a comunicat în niciun moment clientului că va efectua în continuare, în numele său, plățile către asigurător, mai ales că mandatul acordat în acest sens încetat odată cu încetarea contractului de credit prin rambursare.
In mod tendențios se afirmă și că ar exista solicitarea din partea clientului ca plata poliței să fie efectuată de către bancă. Ori, această solicitare nu există și banca nici nu s-a să „intermedieze plata poliței de asigurare" după încetarea contractului de credit, așa cum susține.
Mai mult decât atât, banca nu deține un serviciu individual de intermediere a unui contract de asigurare, decât atașat încheierii unui contract de credit, situație în care se preia plata ratelor poliței de asigurare în baza mandatului acordat de client.
Revenind la prevederile contractului de credit, potrivit art. 7.2 din Condițiile Generale împrumutatul avea obligația de a menține/reînnoi contractul de asigurare pe toată perioada derulării contractului de credit, de unde rezultă că era la latitudinea clientului dacă după încetarea contractului de credit va mai menține polița de asigurare facultativă.
Acesta a fost și raționamentul pentru care mandatul băncii a fost acordat strict pentru perioada de derulare a contractului de credit și în strânsă legătură cu acesta, banca fiind un terț față de raportul juridic decurgând din contractul de asigurare, neavând nici dreptul și nici obligația de a achita primele de asigurare în numele clientului, fără un nou mandat special în acest sens.
Apelanta mai susține nefondat și că banca ar fi aprobat cererea numitului Albușel C. de menținere a poliței de asigurare prin emiterea unui plan de rambursare. Așa cum am arătat, o astfel de cerere nu există, iar graficul de rambursare i-a fost pus la dispoziție clientului pentru a cunoaște care sunt sumele de achitat cu titul de prime de asigurare către Omniasig Vienna Insurance Group, calculate conform contractului de asigurare încheiat în anul 2007, fiind la latitudinea sa dacă le va achita sau nu sau dacă va menține polița cu acest asigurător.
Apelanta mai susține și că banca ar fi încasat sumele aferente poliței de asigurare, refuzând să accepte realitatea din speță. Sumele achitate de Albusel C. la ghișeul băncii nu reprezintă decât o depunere de bani în contul personal al acestuia, iar destinația dată acestor sume și evidențiată în extrasul de cont este dată chiar de client și nu de către bancă. Astfel, domnul Albusel C. a depus în contul său bancar prin ghișeul băncii, la data de 10.11.2014 suma de 75 lei, iar la data de 11.12.2014 suma de 75 lei, specificând ca operațiune "rată". Depunerea rezultă din codul de înregistrare cont "DEP".
Prin urmare, contrar susținerilor apelantei, sumele depuse în cont la data de 10.11.2014 și 11.12.2014 nu au fost preluate de bancă cu titlu de rată, înregistrarea cu această denumite fiind efectuată chiar de client în contul său personal, sumele existând în soldul contului chiar și la data de 01.01.2015, la momentul sesizării CJPC.
Dacă banca ar fi debitat sumele cu titlu de rată, așa cum eronat susține apelanta contului ar fi trebuit să se diminueze cu valoarea acestora, ceea ce evident nu s-a întâmplat, că s-au depus de către client în contul său personal sumele aferente primelor de asigurare mi poate atrage sancționarea băncii, atâta vreme cât obligația de plata a asigurării către asigurător cădea în continuare în sarcina clientului, banca neavând posibilitatea de a-i debita conturile cu aceste nemaiavând mandat valabil în acest sens.
Cel mai contradictoriu aspect este redat de faptul că apelanta recunoaște atât în cuprinsul procesului-verbal, cât și prin motivele de apel că obligația băncii de a plăti lunar către asigurător primele de asigurare nu mai avea temei legal odată cu încetarea contractului de credit, însă se susține în mod surprinzător că banca deținea totuși mandat din partea clientului de a plăti la termen, atât în perioada de derulare a creditului, cât si ulterior prin solicitarea clientului, banca fiind vinovată pentru că nu ar fi efectuat niște operațiuni pe care s-a angajat că le va face.
Contrar susținerilor apelantei, clientul nu a solicitat băncii ca plățile să fie efectuate în continuare, iar banca nu a aprobat o astfel de cerere. Apelanta face doar niște afirmații generice, subiective și nedovedite cu niciun mijloc de probă. Cel mai grav este că acest aprecieri subiective au condus la sancționarea noastră nelegală.
Impresia subiectivă creată sau nu clientului, nu poate atrage sancționarea contravențională a băncii pentru inexistența unui comportament corect în relația cu împrumutatul. Raportul juridic dintre părți și limitele acestuia au fost stabilite pe cale convențională, fiind ținute de respectarea prevederilor contractuale.
Că, Societatea a fost sancționată în baza art. 9 din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, respectiv pentru că nu am fi avut un comportament corect față de împrumutat, fără însă a se arăta concret în ce constă incorectitudinea de care banca ar fi dat dovadă.
Totodată, din procesul-verbal de contravenție nu se poate identifica intenția băncii de a săvârșii contravenția care s-a reținut în sarcina sa și nici vinovăția acesteia, elemente esențiale care trebuie îndeplinite cumulativ.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
La data de 3 martie 2015 reprezentanții Autorității Consumatorilor au amendat pe B. Societe cu 10.000 lei considerând că în raporturile dintre unitatea bancară și Albușel C. nu au existat relații corecte.
Împotriva acestui act s-a formulat plângere contravențională care a fost admisă de Judecătoria Drobeta Turnu Severin. Apelul declarat în cauză nu este de natură a duce la schimbarea sentinței .
La 11.10.2007 între B. Group Societe și Albușel C. s-a încheiat un contract de creditare pe 10 ani cu dobândă fixă anuală de 8,90 %, creditul fiind obținut pentru a cumpăra un autoturism ce urma să fie asigurat . Potrivit art.7 pct.3 din contract Albușel N. a împuternicit banca ca în perioada derulării contractului, B. să efectueze plata primelor de asigurare către Omniasig Group, obligație care încetează din momentul la care împrumutatul a ales să restituie anticipat contractul de credit care fusese perfectat inițial pentru 10 ani.
Nu se poate susține că a încetat raportul de creditare dintre B. Group și Albușel C., iar pe de altă parte unitatea bancară ar trebuie să execute obligații în calitate de mandatar în baza aceluiași contract care încetase să producă efecte ca urmare a voinței unilaterale a împrumutatului .
Pentru aceste considerente, hotărârea primei instanțe este una legală cu consecința respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD VEST OLTENIA – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .-80, județ M. împotriva sentinței civile nr.2199 din 15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații B. - G. SA PRIN SUC. DROBETA T. S. cu sediul în Timișoara ,Piața Tepeș Voda(C..av.L. N.)nr.1,., A. BUCUREȘTI sector 1, București, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică ,azi 19.01.2016, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, C. T. B. | Judecător, S. N. C. | |
Grefier, R. D. |
Red. CTB
Tehnored.DR;
Ex.4
Data 17.02.2016
Cod operator 2626.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 42/2016. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 27/2016.... → |
|---|
