Anulare act administrativ. Sentința nr. 42/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 42/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 42/2016
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier L. C. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. D. și pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect anulare act administrativ suma conform chitanței . nr._ din 08.01.2014, dobânda de la momentul perceperii taxei și până la restituire, indicele de inflație .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, personal, lipsind pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond părții prezente.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata sumei de 6679 lei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule achitat prin chitanța . nr._/08.01.2014 emisă de Trezoreria mun. Dr. Tr. S., dobânda calculată începând cu data plătii (08.01.2014) până la restituirea debitului, precum și indicele de inflație .
Instanța, rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 15.07.2015 sub nr._, reclamantul C. D. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de calcul nr.3213/07.01.2014 și restituirea sumei de 6679 lei achitată cu titlu de timbru de mediu, cu dobânda calculată începând cu data plătii (08.01.2014) până la restituirea debitului ,cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că la data de 17.11.2013 a cumpărat, conform contractului de vânzare-cumpărare din 17.11.2013, un autoturism marca Land Rover Freelander, fabricat în 1999.
Pentru înmatricularea acestui autoturism în România, pentru prima dată, i s-a comunicat că trebuie să plătească o taxă de mediu în cuantum de 6679 lei, conform art.4 din OUG nr.9/2013.
A solicitat, ulterior achitării acestei taxe, printr-o cerere adresată Administrației Județene a Finanțelor Publice M., la data de 29.06.2015, restituirea taxei reprezentând timbrul de mediu și respectiv dobânda legală aferentă acestei sume.
Ca răspuns, la cererea arătată mai sus, i s-a comunicat că modalitatea de instituire a taxei de mediu respectă principiile de drept comunitar și de drept intern.
Consideră reclamantul că această taxă de mediu este ilegală, deoarece dispozițiile OUG nr.9/2013 contravin principiului liberei circulații a mărfurilor prevăzut de art.34-36 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, și încalcă prevederile Constituției României.
Altfel spus, această taxă de mediu, în raport cu prevederile Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, este nelegală, discriminatorie și îngrădește dreptul la libera circulație a mărfurilor în interiorul Uniunii Europene.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 si 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății si a vieții persoanelor si a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale si comerciale."
Jurisprudența Curții prevede si existenta așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. In plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare .
Prin urmare, ne aflam din nou . cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lasă neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instanței europene nu țin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajării unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr.554/2004, Constituția României și Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Reclamantul a depus la dosar, în dovedirea cererii: actul de identitate, cartea de identitate a autoturismului, actul de proprietate, decizia și referatul privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu, chitanța . nr._/08.01.2014, certificatul de înmatriculare tradus din limba engleză, adresa nr._/02.07.2015, certificatul de înmatriculare emis de autoritățile române
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Acțiunea este neîntemeiată deoarece, norma de reglementare, OUG nr. 9/2013, nu este contrară dispozițiilor dreptului comunitar european, așa cum în mod eronat susține reclamantul.
Textul Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (art. 110, ex-art.90 TCE) prevede ca statele membre nu pot aplica pentru produsele altor state membre impozite interne mai mari decât cele aplicate produselor similare naționale cu scopul de a nu se ivi discriminări intre aceste produse, dar nu prevede, sub nici o forma, sa nu se plătească un impozit.
Tratatul prevede că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale, cu singura condiție de a nu genera discriminări intre produsele amintite.
OUG 9/2013 nu stabilește indirect pentru produsele provenind din Uniunea Europeană impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că timbrul de mediu este perceput atât pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România cât și pentru autoturismele înmatriculate deja în România.
Reglementat în acest mod, timbrul de mediu nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cumpărătorii nefiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autoturisme second hand înmatriculate deja în România.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C-263/10 N. a statuat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autoturisme second hand având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ca atare, OUG nr. 9/2013 nu este contrară art. 110 TFUE, întrucât nu este destinată să descurajeze introducerea în România a i r autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE și să favorizeze autoturisme second hand înmatriculate deja în România.
D. urmare, statul român nu a creat premisele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă.
Fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, taxa pentru emisii poluante, ce se percepe fără discriminarea tuturor autoturismelor second hand, indiferent dacă au fost înmatriculate anterior în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 nu contravine în situația concretă în speța de față dispozițiilor art. 110 TFUE, deoarece nu s-a încălcat principiul neutralității impozitării interne in cazul competiției dintre produsele de pe piața interna si produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Pe cale de consecința, nu se poate retine existenta unei încălcări a legislației comunitare, timbrul de mediu achitat de reclamant fiind perceputa in mod legal.
Referitor la acordarea dobânzii aferentă taxei reprezentând timbru de mediu, opinează ca suma de referința se calculează si se plătește potrivit normelor prevăzute in art. 124 Cod procedura fiscala.
Astfel, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, după caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Conform art. 70 din OG nr. 92/2003, cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare".
Art. 124 Cod pr.fisc. are doua teze: prima se refera la termenul de 45 de zile la expirarea căruia începe sa curgă dobânda si a doua teza prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii la organul fiscal.
CJUE, prin decizia preliminară data in cauza C-565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu si Administrației F. pentru Mediu, s-a pronunțat numai asupra primei teze a art. 124 si a statuat ca revine ordinei juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile in care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, in special rata si modul de calcul al acestor dobânzi.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. prin care a reluat susținerile din cererea de chemare
Prin încheierea de ședință din data de 06.11.2015 s-a dispus conceptarea în cauză în calitate de pârâtă a Administrației F. pentru Mediu și a Administrației Județene a Finanțelor Publice M. în locul Administrației Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La 17.11.2013 ,reclamantul a achiziționat autoturismul marca Land Rover Freelander, fiind înmatriculat pentru prima data într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Marea Britanie .
În vederea efectuării primei înmatriculări in Romania a autoturismului i s-a calculat timbrul de mediu in suma de 6679 lei conform deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule achitata potrivit chitanței . nr._/08.01.2014.
Reclamantul a invocat încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor,reglementat de T.F.U.E. ,judecătorul național fiind obligat să analizeze compatibilitatea dreptului intern cu legislația europeană.
Prin O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o noua reglementare intrata in vigoare la data de 15 martie 2013 si în esența quasi-identica cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 aflate in vigoare de la data de 31 ianuarie 2012 si pana la abrogarea acestui act normative de către O.U.G. nr. 9/2013.
Dispozițiile art. 110 T.F.U.E. prevăd faptul ca ” (1) Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interna de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 T.F.U.E. prin taxarea interna discriminatorie.
Cum tratatul interzice taxele vamale la import si la export, precum si taxele cu efect echivalent, aceste din urma prevederi ar fi lipsite de conținut daca produsele străin ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever fata de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a căror produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele aflate in raport de concurenta cu produsele indigene.
Art. 110 T.F.U.E. are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrina arătându-se faptul că, aceasta norma impune o “ neutralitate totala a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale si cele importate.”
Potrivit jurisprudenței C.J.U.E., interdicția prevăzută la articolul 110 T.F.U.E. trebuie sa se aplice de fiecare data când un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Instanța de contencios european a arătat ca articolul art. 110 TFUE ar fi golit de sensul si de obiectivul sau daca statelor membre le-ar fi permis sa instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională si introduce pe aceasta piața înainte de . taxelor menționate.
O astfel de situație ar permite statelor membre sa eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât sa aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute de art. 28 TFUE, 30 TFUE si 34 TFUE, referitoare la interzicerea taxelor vamale la import si export, a restricțiilor cantitative la import, precum si orice taxe si masuri cu efect echivalent.
În hotărârea pronunțata de către C.J.U.E. in C-402/09, I. T. (reglementarea interna anterioara – OUG 50/2008), raționamentul CJUE se aplica, mutatis mutandis, si in ceea ce privește Legea nr. 9/2012, cel puțin in forma sa in vigoare pana la data de 1 ianuarie 2012, era contrara dreptului unional.
Potrivit reglementarii aplicabile la momentul respectiv, cu ocazia achiziționării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat in Romania (produs național in sensul art. 110 TFUE) dobânditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, in timp ce pentru ipoteza in care problema s-ar pune in raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru in accepțiunea art. 110 TFUE) in vederea punerii sale in circulație in Romania, respectiv sarcina fiscala prevăzuta de normele dreptului intern se aplica.
În aceste condiții fiind clar caracterul si efectul discriminator a reglementarii interne in raport de produsele importate, precum si corelativul efect favorizant in raport de produsele naționale, Curtea, ulterior sublinierii faptului ca “articolul 110 TFUE obliga fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabilească regimul astfel încât acestea sa nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare”, a concluzionat ferm ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxă pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
Față de cererea reclamantului, instanța are de analizat compatibilitatea O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozițiile art. 110 TFUE. Legiuitorul a urmărit in principal găsirea unei formule legislative care să nu mai conțină deficientele vădite a celor anterioare (care instituiau o clara diferența de tratament in favoarea produselor naționale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – si cele importate – care erau supuse acestor sarcini).
Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulație in Romania si produsele naționale, stabilind faptul ca timbrul de mediu se va datora si pentru produsele naționale cu privire la care s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare [art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 9/2013], precum si pentru acele autovehicule pentru care chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natura fiscala au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare [art. 4, alin. (1) lit. d) din OUG 9/2013] La articolul 4, alin. (1) lit. d) din OUG 9/2013 s-a prevăzut ca timbrul de mediu se datorează si cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În cauza trebuie analizata situația avuta in vedere de art. 4, lit. a) din OUG nr. 9/2013 in ceea ce privește autoturismele importate din alte state membre in vederea punerii lor în circulație in Romania.
Reglementarea actuala cuprinsa in OUG 9/2013 privind timbrul de mediu nu se afla in consonanta cu art. 110 TFUE in ceea ce privește autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulație in Romania.
Astfel cum s-a arătat anterior in analiza domeniului de incidenta al art. 110 TFUE si in analizarea hotărârii CJUE în cauza I. T. in baza normelor unionale aplicabile (art. 110 TFUE) normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand naționale, corelativ descurajând importul de vehicule second-hand similare.
Cu toate acestea, se constata ca același efect favorizant fata de produsele naționale îl prezintă si dispozițiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, cel puțin in raport de autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Trebuie menționat faptul ca, pe de o parte, parcul auto intern este campus într-o proporție relativ importanta de autovehicule, bunuri naționale in accepțiunea art. 110 TFUE, cu privire la care s-a achitat deja taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ex-art. 214/1 C. fisc, taxa de poluare OUG 50/2008, sau taxa pentru emisiile poluante, Legea nr. 9/2012, taxa care nu a fost restituita ulterior preluării.
Pe de alta parte, autovehiculele similare importate din alte state membre UE (bunuri ale altor state membre, in sensul art. 110 TFUE) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor înmatriculări in Romania (art. 4, lit. a) din OUG 9/2013).
Prin acest efect al OUG 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plații timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia in Romania (art. 4, alin. 1 lit. a) din OUG 9/2013), astfel încât rezultă caracterul indirect discriminator fata de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 TFUE.
Raportat la cele mai sus expuse, dispozițiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE in ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulație in Romania întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale descurajându-se in acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudența CJUE l-a sancționat in cauza I. T..
Referitor la dobânda legală instanța reține că, potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin decizia nr . 694/2015 din 20 octombrie 2015 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 124 alin. (1) raportate la cele ale art. 70 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Pe de altă parte potrivit cap.2 pct.4 din Ordinul nr. 1899 /2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.
Instanța va acorda dobânda fiscală începând cu data de 08.01.2014 (data plății taxei de poluare percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene ) până la data plății efective având în vedere și considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție de la Luxemburg în cauza I. M. C -565/11.
Astfel, potrivit unei jurisprudențe consacrate cu mult timp în urmă, în pofida inexistenței unor dispoziții de drept al Uniunii referitoare la restituirea impozitelor naționale care sunt incompatibile cu dreptul Uniunii, dreptul de a obține rambursarea acestor impozite reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite particularilor de dispozițiile dreptului Uniunii, astfel cum au fost interpretate de Curte. Statul membru este, așadar, obligat să ramburseze impozitele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, acest drept la rambursare fiind un drept subiectiv conferit de ordinea juridică a Uniunii .
În lipsa unei reglementări a Uniunii în această materie, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru atribuția de a desemna, în temeiul principiului autonomiei procedurale, instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii, cu condiția, pe de o parte, ca aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor acțiuni similare de natură internă (principiul echivalentei) și, pe de altă parte, ca acestea să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității). Pe de altă parte, deși principiul autonomiei procedurale a statelor membre lasă ordinii juridice interne a fiecărui stat membru competența de a stabili căile procedurale destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii, acesta nu poate avea drept consecință restrângerea sau afectarea esenței acestor drepturi. Curtea a statuat, în Hotărârea Test Claimants in the FII Group Litigation, în general cu privire la plata unor impozite discriminatorii, că, atunci când un stat percepe taxe cu încălcarea normelor dreptului comunitar, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a impozitului perceput fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu impozitul respectiv. În plus, în recenta Hotărâre Littlewoods Retail și alții, Curtea, întemeindu‑se pe jurisprudența sa Metallgesellschaft și alții, precum și pe jurisprudența sa Test Claimants in the FII Group Litigation a declarat că statele membre erau obligate să restituie, cu dobândă, cuantumul taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii. Curtea a constatat că, deși revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru sarcina să prevadă condițiile în care trebuie să fie plătite astfel de dobânzi, menționând rata și modul de calcul al acestor dobânzi, normele naționale nu pot priva persoana impozabilă de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a impozitului .Dreptul la dobânzi care să reprezinte o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a impozitului cu încălcarea dreptului Uniunii este, în urma Hotărârii Littlewoods Retail și alții, ridicat la același rang cu dreptul la rambursarea acestui impozit și constituie, în consecință, un drept subiectiv conferit de ordinea juridică a Uniunii. S-a considerat că acest drept subiectiv implică în mod necesar plata de dobânzi începând de la data plății acestui impozit. Este evident că, începând de la această dată, iar nu de la vreo altă dată ulterioară, contribuabilul suferă pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză.
Curtea a constatat că principiul răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcările dreptului Uniunii care îi sunt imputabile este inerent sistemului tratatului. Din Hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame, reiese că repararea prejudiciilor cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii trebuie să fie adaptată prejudiciului suferit și de natură să asigure o protecție efectivă a drepturilor acestora. În ceea ce privește mai precis prejudiciul suferit, în Hotărârea Metallgesellschaft și alții, Curtea a statuat că o reparare integrală a prejudiciului suferit nu poate face abstracție de elemente, precum curgerea timpului, care sunt susceptibile să îi reducă valoarea și că acordarea de dobânzi constituie o componentă indispensabilă a unei despăgubiri. În plus, Curtea a statuat, în Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi și alții, că din principiul efectivității și din dreptul particularului de a cere repararea unui prejudiciu cauzat de un contract sau de un comportament care poate restrânge sau denatura concurența rezultă că persoanele care au suferit un prejudiciu trebuie să poată solicita nu numai repararea pierderii efectiv suferite (damnum emergens), ci și a câștigului nerealizat (lucrum cessans), precum și plata de dobânzi. Curtea a concluzionat că în împrejurări precum cele expuse în cadrul litigiului I., acordarea de dobânzi începând de la data plății impozitului în cauză pare, indispensabilă pentru repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea articolului 110 TFUE, întrucât aceasta este data începând de la care contribuabilul a suferit pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză.
În final,s-a decis că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil .Cum reclamantul a făcut dovada că a achitat o taxă internă percepută nelegal se apreciază că și cererea privind acordarea dobânzii este întemeiată.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind anularea deciziei de calcul a timbrului de mediu, instanța reține că este inadmisibilă pentru motivele următoare:
Prin Decizia de calcul a timbrului de mediu pentru autovehicule emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. ca urmare a cererii reclamantului înregistrată la organul fiscal s-a stabilit că reclamantul datorează timbru de mediu conform OUG nr.9/2013, precum și cuantumul acestei taxe. Așadar ,Decizia de calcul a timbrului de mediu nu este un act administrativ fiscal, în sensul Codului de procedură fiscală, pentru că prin ea nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului, cu privire la plata taxei de poluare, singurul ei rol fiind acela de a determina suma datorată de contribuabil, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 6 și următoarele din OUG nr.9/2013 . Decizia nu stabilește un termen de plată și nici nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere, nefiind susceptibilă de executare silită.
În consecința, se va admite în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâtele sa-i restituie suma de 6679 lei, reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule achitată prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/08.01.2014 emisă de Trezoreria mun. Dr. Tr. S., numai în acest mod realizându-se acoperirea efectivă si integrala a prejudiciului cauzat reclamantului, precum și dobânda fiscală calculată începând cu data plătii (08.01.2014) până la restituirea debitului, urmând să fie respins petitul privind acordarea indicelui de inflație .
În conformitate cu disp. art. 451 și urm. Cod Procedură Civilă, vor fi obligate pârâtele să plătească suma de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând taxa de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. D., CNP_, cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, județul M., Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independentei nr. 294 Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie suma de 6679 lei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule achitată prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/08.01.2014 emisă de Trezoreria mun. Dr. Tr. S., precum și dobânda fiscală calculată începând cu data plătii (08.01.2014) până la restituirea debitului.
Obligă pârâtele să plătească suma de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare,cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2016 la sediul Tribunalului M. .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. C. M.
Red. M.L.B./ Tehnored L.M.
Ex. 5/17.02.2016
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 3/2016.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 18/2016.... → |
|---|
