Anulare act administrativ. Sentința nr. 1897/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1897/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 4791/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR. 1897/2014
Ședința publică din data de: 12 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 mai 2014, iar apoi pentru data de 12 mai 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță la nr._ din 13.09.2013, reclamanta S.C. O. A. SHOP S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., anularea Procesului verbal de constatare, înregistrat în Registrul unic de control sub nr. 5, încheiat la data de 11.06.2013 precum și a Deciziei de impunere nr. F-MS 427/12.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 12.06.2013, emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că faptele analizate de către organul de control nu intră în sfera ilicitului penal, iar în ceea ce privește răspunderea penală, este pe deplin aplicabil principiul nullum crimen sine lege.
Reclamanta a mai arătat că a desfășurat o activitate comercială care cade sub incidența regimului special prevăzut de art. 333 din Directiva 112, art. 126 alin. 8 litera c din Legea nr. 571/2003, deoarece bunurile au fost taxate în statul membru furnizor, conform regimului special care se poate constata cu acuratețe prin facturile emise de societatea vânzătoare ( pe facturile de cumpărări primite de intermediar de la furnizorul din Uniunea Europeană este înscrisă mențiunea „livrare efectuată conform celor dispuse în art. 313 din Directiva 2006/112/CE” ).
Se mai susține de către reclamantă că, aceasta a încheiat contract cu firma vânzătoare, cu ocazia vânzării – cumpărării fiecărui autoturism, iar din contracte rezultă clar că firma Lease Plan dispune și oferă spre vânzare un stoc de autovehicule uzate, astfel încât nu există nici un prejudiciu reprezentând TVA necolectat.
În probațiune au fost depuse la dosar actele atacate și toată documentația care a stat la baza emiterii acestora.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate, solicitând astfel respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătând în motivarea excepției că procesul verbal nr. 5/11.06.2013 nu este un act administrativ, deoarece nu creează, nu modifică și nu stinge raporturi juridice și nu este nici act fiscal, pentru neîndeplinirea niciunei condiții prevăzute de dispozițiile art. 41 din OG 92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază inadmisibilă acțiunea reclamantei, pentru considerentele expuse în continuare:
Reclamanta solicită anularea procesului verbal încheiat la data de 11.06.2013 de către pârâtă, precum și a Deciziei de impunere nr. F-MS 427/12.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 12.06.2013.
Prin procesul verbal atacat, organul de control a constatat că în perioada 12.05.2011 – 22.01.2013, reclamanta a achiziționat de la Lease Plan Sevicios S.A. Spania, un număr de 98 autovehicule second hand, aplicând regimul special pentru livrările de bunuri second hand, adică regimul marjei de profit.
Organul de control a apreciat că în temeiul dispozițiilor art. 126 alin. 8 litera c și art. 152 indice 2 alin. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și a informațiilor furnizate de către Administrația Fiscală din Spania, reclamanta nu are dreptul de aplicare a regimului special pentru livrarea bunurilor second hand – regimul marjei de profit.
Astfel, organul de control a calculat TVA de plată în sumă totală de 428.566 lei, aferentă prețului de vânzare în regim normal de taxă, din care s-a scăzut marja de profit și TVA aferentă determinată de unitate, obligație care comportă accesorii bugetare în conformitate cu prevederile art. 119 și 120 din OG 92/2003.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 85 din OG 92/2003: „Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat:
(1) Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 109 din OG 92/2003:
„ Raportul privind rezultatul inspecției fiscale
(1) Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care se prezintă constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal.
(2) Raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate. În cazul în care contribuabilul și-a exercitat dreptul prevăzut la art. 107 alin. (4), raportul de inspecție fiscală cuprinde și opinia organului de inspecție fiscală, motivată în drept și în fapt, cu privire la acest punct de vedere.
(3) Raportul de inspecție fiscală stă la baza emiterii:
a) deciziei de impunere, pentru diferențe de obligații fiscale aferente perioadelor verificate;
b) deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constată diferențe de obligații fiscale.
(4) Deciziile prevăzute la alin. (3) se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale”.
Art. 110 alin. 3 din același act normativ, prevede că: (2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz;
(3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța reține că, în materia impunerii, legiuitorul a prevăzut în mod expres și limitativ, o anumită categorie de acte administrativ fiscale prin care se stabilesc obligații bugetare suplimentare iar, potrivit articolului de lege citat, doar declarația și decizia de impunere constituie titluri de creanță prin care se pot stabili de către organele competente, potrivit legii, obligații de plată în sarcina contribuabililor, de natura celor stabilite prin procesul verbal încheiat la data de 11.06.2013, atacat în prezenta cauză.
Se reține astfel că, procesul verbal atacat nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător unui act administrativ, care nu stabilește nici un raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat.
Ca atare, instanța reține că, procesul verbal de constatare atacat nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și pe cale de consecință, acesta nu poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ sub nici un aspect.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, instanța reține că dispozițiile art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicat, prevăd că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 la instanța judecătorească administrativ competentă în condițiile legii.
Reclamanta, a solicitat prin prezenta cerere de chemare în judecată doar anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală împotriva cărora a formulat contestație.
Prevederile art. 218 Cod procedură fiscală, în acord cu care împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative se poate formula acțiune în fața instanței de contencios administrativ, nu delimitează obiectul acțiunii de contencios fiscal, ci stabilesc calea de atac care poate fi exercitată împotriva acestui act. De altfel, art. 218 alin. 2 din același act normativ, menționează în mod expres faptul că dreptul la acțiune se exercită în „condițiile legii", ceea ce trimite direct la cerințele legii contenciosului administrativ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța apreciind inadmisibilă acțiunea reclamantei, urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității, și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. A. SHOP S.R.L., cu sediul în Târnăveni, ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2013.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.
red. D.C.
thred. 4 ex./04.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 444/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 420/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
