Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 444/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 366/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.444
Ședința publică din 30 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: R. I. T.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol se află judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul E. O. D. împotriva sentinței civile nr.7327 din data de 16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatei I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurentul se legitimează cu C.I. ./_, CNP_ și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile și, nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul anulării procesului verbal de contravenție.
Arată că depinde profesional de carnetul de conducere și riscă să își piardă locul de muncă, după o perioadă de 27 de ani la aceeași societate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7327/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M., a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul E. O. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. împotriva procesului verbal de contravenție CP_/08.01.2012, fiind înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul și menținută măsura complementară.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că fapta menționată în procesul-verbal de contravenție a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice de măsurare a vitezei, fiind depuse planșe fotografice. Judecătorul fondului a motivat înlăturarea susținerilor referitoare la exactitatea măsurătorilor efectuate cu ajutorul aparatului radar. De asemenea, a motivat înlocuirea amenzii cu avertismentul și faptul că sancțiunea complementară a fost corect individualizată de agentul constatator, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei.
Împotriva hotărârii instanței de fond petentul a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În motivarea recursului, petentul a invocat o . critici de ordin tehnic referitoare la nelegalitatea înregistrărilor video, la faptul că sancțiunea complementară nu a fost instituită nici prin procesul verbal atacat și nici printr-un act ulterior, la înlăturarea probei cu martori, la nefolosirea modelului din Anexa 1D la Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, la circumstanțele sale personale.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304, art.3041 C.proc.civ., precum și ale art.34 alin.2 din OG 2/2001, instanța constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
Prin procesul verbal CP_ încheiat la data de 08.01.2012 de către un agent din cadrul I. M. – Serviciul Rutier M., petentul a fost sancționat contravențional întrucât, la data de 08.01.2012, a condus autoturismul Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ în localitatea Gornești dinspre Târgu M. cu viteza de 101 km/h, fiind înregistrat video cu aparatul montat pe autospeciala_ . S-a făcut totodată mențiunea că permisul de conducere va fi reținut pe o perioadă de 90 zile.
Întrucât procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie caracteristică oricărui act administrativ, era în sarcina petentului să răstoarne această prezumție cu orice mijloc de probă apt să conducă la relevarea unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, conform art.1169 C.civ. din 1864 (aplicabil în cauză potrivit art.230 lit.a din Legea 71/2011) și art.129 alin.1 teza finală C.proc.civ.
Tribunalul reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României, elementul decisiv avut în vedere de pentru a aplica garanțiile prevăzute în materie penală în art.6 în materie contravențională a fost faptul că amenda contravențională aplicată putea fi transformată în anumite cazuri în închisoare contravențională. Această sancțiune a fost ulterior eliminată prin OG 55/2002, astfel că materia contravențională rămâne eminamente drept public – administrativ ce se completează cu dispozițiile procedurale civile.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, autoturismul a fost depistat circulând cu viteza mai mare decât cea legală, fapta fiind constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum impun dispozițiile art.109 alin.2 din OUG 195/2002 și art.121 alin.2 din HG 1391/2006. Măsurătorile efectuate și fotografiile executate cu acea ocazie au fost contestate de recurent sub mai multe aspecte.
Astfel, nu pot fi reținute susținerile petentului în sensul că eroarea de măsurare prevăzută de art.3.1.1 lit.b din NML 021-05 îi profită, în sensul că este imposibil pentru instanță a stabili cadrul legal în care s-a aplicat sancțiunea complementară, întrucât această marjă de eroare la care se referă prevederile Ordinului Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" este marja în care trebuie să se încadreze un cinemometru în momentul testării în condiții de laborator pentru a se putea încadra în cerințele metrologice pe care trebuie să le îndeplinească în vederea utilizării la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Odată această simulare făcută în condiții de laborator și odată cu emiterea buletinului de verificare metrologică, Biroul Român de Metrologie Legală atestă faptul că cinemometrul astfel testat va indica viteza corectă în fiecare din cazurile concrete, astfel că nici agentul constatator și nici instanța nu pot aplica această eroare maximă tolerată în sensul dorit de recurent. De altfel, aceste aspecte au fost în mod corect reținute și de judecătorul fondului.
Tribunalul observă, apoi, că viteza de 101 km/h nu poate fi decât a autoturismului condus de petent și nu a altuia, întrucât, dispozitivul radar fiind verificat metrologic, este capabil de a înregistra imaginea autovehiculului care a depășit o valoare prestabilită, date referitoare la data și ora înregistrării, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare, imaginea cu numărul de înmatriculare. Nu există niciun dubiu cu privire la autoturismul vizat de fotografie, întrucât este cel situat în prim plan și care este vizibil în întregime, astfel cum rezultă din succesiunea de planșe fotografice depuse de intimat. Petentul a contestat în mod formal veridicitatea acestor planșe fotografice, fără a aduce dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, în condițiile în care intimatul a depus toate înscrisurile referitoare la aparatul radar montat pe autospeciala_ . Faptul că înregistrarea a fost efectuată chiar cu acest aparat din care provin planșele foto depuse este consemnat în cuprinsul procesului verbal, criticile recurentului fiind neîntemeiate și sub acest aspect.
Mai departe, tribunalul reține că punctul 3.5.1 din norma metrologică în forma în vigoare la data săvârșirii faptei nu mai conține mențiunea referitoare la efectuarea autotestării, textul legal fiind modificat prin Ordinul BRML 187/2009.
Nu poate fi reținută nici critica petentului conform cu care nu a fost folosit formularul de proces-verbal prevăzut de lege, întrucât această neregularitate nu este sancționată de lege cu nulitatea procesului-verbal. Motivele de nulitate ale procesului-verbal sunt prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor – reglementarea-cadru privind contravențiile, în art.16 (cele de nulitate virtuală condiționată de existența unei vătămări aduse petentului) și în art.17 (cele de nulitate expresă și absolută, necondiționată de existența unei vătămări aduse petentului). Nefolosirea unui anume tip de formular nu se regăsește printre aceste motive de nulitate.
În fine, raportat la faptul că procesul verbal cuprinde mențiunea referitoare la reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile, precum și textele legale care prevăd această măsură ca o consecință a săvârșirii faptei (art.121 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002), sunt neîntemeiate apărările recurentului referitoare la nestabilirea acestei măsuri.
În ceea ce privește proba cu martori propusă de petent în fața instanței de fond, tribunalul reține că proba cu un martor a fost încuviințată, recurentului i s-a pus în vedere că indice domiciliul acestuia, fiind indicată și sancțiunea aplicabilă în caz de neconformare. La termenul următor, a fost respinsă în mod legal și temeinic cererea de amânare a judecării cauzei și a fost decăzut reclamantul din proba cu martori, astfel că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Cu privire la individualizarea sancțiunii complementare, tribunalul apreciază că aceasta se impune a fi menținută raportat la circumstanțele concrete ale speței (conducerea unui vehicul cu viteza de peste 100 km/h în localitate, negarea constantă a faptei, săvârșirea anterioară a altor contravenții de aceeași natură), neputând fi reținute circumstanțele de ordin personal invocate de recurent, care pare a nu realiza gravitatea faptei sale, astfel că sancțiunea complementară va fi menținută, în vederea atingerii scopului său preventiv și educativ.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă stabilire a situației de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de E. O. D. (domiciliat în P., ., jud.Iași), împotriva sentinței civile nr.7327/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. P. R.-I. T.
Fiind în concediu de odihnă, Fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței, semnează vicepreședintele instanței,
judecător A. B. judecător A. B.
GREFIER,
S. C.- G.
Red./Tehnored.C.P.
27.08.2014/2 ex.
Jud. primă instanță: F. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3132/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1897/2014. Tribunalul... → |
|---|
