Anulare act administrativ. Sentința nr. 3124/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3124/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 3083/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR. 3124/2014
Ședința publică de la 12 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte D. C.
Grefier C. R. L.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE M., având ca obiect anulare act administrativ disjuns din_ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 decembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță la nr._, ca urmare a disjungerii din Dosarul nr._, reclamantul M. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., anularea în parte a Deciziei nr._/31.12.2012, prin care s-au stabilit obligații de plată accesorii, în ceea ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin decizia atacată au fost stabilite în sarcina sa obligații de plată constând în:
- diferențe de impozit anual de regularizat în cuantum de 155 lei;
- accesorii aferente contribuțiilor de asigurări sociale datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, respectiv din activități specifice avocaturii, în cuantum de 1.355 lei.
A mai precizat că, în ceea ce privește suma de 155 lei stabilită cu titlu de dobândă aferentă obligației de plată reprezentând diferență de impozit anual de regularizat, decizia prin care se susține că s-ar fi stabilit obligația, nu a fost comunicată reclamantului de către organul emitent, fiind vorba despre decizia nr._/12.06.2012.
În ceea ce privește suma de 1.355 lei, stabilită cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente obligației de plată cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri, reclamantul arată că în cuprinsul actului atacat, sunt enumerate o . documente prin care au fost individualizate sume de plată, care însă nu au fost comunicate vreodată pentru a putea fi verificată, în primul rând natura lor juridică, iar în al doilea rând, legalitatea și temeinicia.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 82/2003, ale Codului fiscal și ale HG 50/2012.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând în motivarea acesteia că reclamantul contestă un titlu de creanță, însă potrivit dispozițiilor art. 218 alin. 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, doar deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. l din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui ce se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia în condițiile legii. De asemenea dispozițiile art. 206 alin. 3 din actul normativ anterior menționat dispun că această contestație se depune la organul fiscal respectiv vamal al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru. Prin urmare, competența de soluționare a contestației împotriva unui titlu de creanță respectiv împotriva unei decizii de impunere o are organul cu atribuții administrativ jurisdicționale respectiv organul fiscal al cărui act administrativ este atacat.
Reclamantul a înțeles să parcurgă această procedură administrativă nefiind însă emisă în soluționarea contestației o decizie.
Analizând astfel excepția inadmisibilității, instanța reține că dispozițiile art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicat, prevăd că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 la instanța judecătorească administrativ competentă în condițiile legii.
Reclamantul a solicitat prin prezenta cerere de chemare în judecată anularea deciziei de impunere, precizând că deși a formulat contestație administrativă împotriva acesteia, organul fiscal nu a procedat la soluționarea în termenul legal.
Instanța reține că prevederile art. 218 Cod procedură fiscală, în acord cu care împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative se poate formula acțiune în fața instanței de contencios administrativ, nu delimitează obiectul acțiunii de contencios fiscal, ci stabilesc calea de atac care poate fi exercitată împotriva acestui act. De altfel, art. 218 alin. 2 din același act normativ, menționează în mod expres faptul că dreptul la acțiune se exercită în „condițiile legii", ceea ce trimite direct la cerințele legii contenciosului administrativ.
Așadar, în această situație dreptul reclamantului de a solicita anularea deciziei date în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere, curge de la data comunicării acesteia către reclamant.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge cererea reclamantului ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității, și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. M., cu domiciliul în ., nr. 743/4, jud. M., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2014.
:
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.
red./thred. C.D.A.
4 ex. – 09.02.2015
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2396/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 553/2014.... → |
|---|
