Despăgubire. Sentința nr. 2400/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2400/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 147/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2400/2014
Ședința publică de la 03 octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. C. V., cu domiciliul în ., jud. M., CNP_ în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și S. F. MUNICIPAL REGHIN, chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta convențională a reclamantului, doamna avocat D. M., lipsă fiind reprezentantul pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, la dosarul cauzei nefiind restituit procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Doamna avocat D. M. depune la dosarul cauzei dovada onorariului avocațial achitat în cauză, respectiv chitanța nr. 18/26.03.2014 în valoare de 200 lei.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul reprezentantei reclamantului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata despăgubirii reprezentând taxa de poluare, obligarea acordării dobânzilor fiscale calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a acesteia, obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru achitate și admiterea cererii de chemare în garanție.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.01.2014, reclamantul R. C. V. a solicitat obligarea pârâților S. F. Municipal Reghin și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. să îi restituie suma de 4595 lei, reprezentând taxa de poluare achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând jurisprudență națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, certificat de înmatriculare a autoturismului, chitanța de plată a taxei, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, corespondență purtată cu AFP, alte înscrisuri relevante.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că decizia de calcul este legală și temeinică, fiind emisă în temeiul unui act normativ obligatoriu.
De asemenea, pârâtele au prezentat argumentele pentru care au apreciat că nu poate fi invocată o discriminare între autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul UE față de cele înmatriculate anterior în România. Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel că nu se poate susține că ar contraveni legislației comunitare.
Totodată, au arătat că, începând cu data de 13.01.2012 a fost abrogată OUG 50/2008, astfel că taxa achitată nu se poate restitui, deoarece s-ar impune ca ulterior să fie calculată o nouă taxă pentru emisiile poluante.
În ce privește dobânda legală, pârâtele au solicitat respingerea acestui capăt de cerere, pentru că sunt incidente dispozițiile art.124 din Codul de procedură fiscală.
Pârâtele au formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul tip M1, norma de poluare E2, anterior înmatriculat într-un stat membru UE (Germania), iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 6127 lei la AFP Reghin, în data de 17.10.2011, din care, la data de 15.03.2012, i-a fost restituită suma de 1532 lei.
Potrivit principiului priorității dreptului Uniunii Europene prevăzut de 148 alin.2 și 4 din Constituția României, precum și principiilor consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea Curții în cauza Amministrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr.106/77) judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza N., respectiv C-263/10 din 07.07.2011, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008. Curtea a observat că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art.267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de 01.07.2008.
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pentru emisii poluante plătită nu mai are bază legală în dreptul intern și se impune a fi restituită (art.117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, tribunalul și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Nu poate fi reținută susținerea pârâtelor conform căreia nu se poate dispune restituirea taxei întrucât, potrivit Legii 9/2012, s-ar impune ca ulterior să fie calculată o nouă taxă pentru emisiile poluante, întrucât această împrejurare nu conferă un caracter de legalitate taxei percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, iar restituirea acesteia este obligatorie la solicitarea contribuabilului.
Cu privire la dobânda solicitată
Tribunalul reține că, la data de 18 aprilie 2013, prin hotărârea pronunțată în cauza C-565/11, M. I., Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de acordare a dobânzilor în cuantumul prevăzut de art.124 C.proc.fiscală, de la data plății și până la restituirea integrală a taxei, este întemeiată, instanța urmând a o admite.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor pârâtelor, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.453 C.proc.civ., acestea fiind în culpă procesuală întrucât Statul român a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală și nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera sumele de bani percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Prin urmare, pârâtele vor fi obligate la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial achitate de reclamant.
Față de soluția adoptată cu privire la acțiunea principală și având în vedere dispozițiile art.72 C.pr.civ., instanța va admite și cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru Mediu, care va fi obligată la plata sumelor ce reprezintă cuantumul taxei achitate de reclamant, dobânda aferentă acestei sume, precum și cheltuielile de judecată datorate reclamantului. Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art.1 din OUG 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată și încasată de pârâtă, beneficiarul este bugetul F. pentru Mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care gestionează acest fond.
Având în vedere cele expuse, instanța, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, va admite acțiunea formulată, le va obliga pe pârâte la restituirea taxei achitate de reclamant, cu dobânda aferentă prevăzută de art.124 C.proc.fiscală, calculată de la data plății taxei și până la restituirea integrală și cu cheltuieli de judecată și va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. C. V., cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură D. M., cu sediul în Tîrgu M., ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâtele S. F. Municipal Reghin, cu sediul în Reghin, ..33, jud. M., și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgu M., cu sediul în Târgu M., ..1 – 3, jud. M..
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 4595 lei, reprezentând diferența de taxă de poluare achitată la data de 17.10.2011, cu chitanța ., nr._, precum și dobânda aferentă prevăzută de art.124 din OG 92/2003, calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
Obligă pârâtele la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, CUI_, C. Trezorerie Sector 6 București RO61TREZ__, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâte a sumelor de bani reprezentând taxa de poluare, dobânda fiscală și cheltuielile de judecată datorate reclamantului.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 03.10.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CM
04.11.2014
6 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2405/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 162/2014.... → |
|---|
