Anulare act administrativ. Sentința nr. 1646/2014. Tribunalul MUREŞ

1. anularea deciziei nr.185/31.05.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M.- Biroul de Soluționare Contestații, prin care s-a dispus desființarea parțială a Deciziei de impunere nr.F-MS 104/08.02.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, pentru suma de 2.557.504 lei, urmând ca organele de inspecție fiscală să procedeze la o nouă reverificare și respingerea ca neîntemeiată a contestației în ceea ce privește suma totală de 339.773 lei, compusă din 245.856 lei impozit pe profit și 93.917 lei reprezentând majorări de întărziere aferente impozitului pe profit

În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că acțiunea este structurată pe două capete, primul referitor la diferența de reevaluare, constând în suma de 1.494.980 lei, aferentă Magazinului Frigo și a unui teren în suprafață de 1.212 mp, iar cel de-al doilea capăt de cerere se referă la diferența de reevaluare în sumă de 41.622 lei, aferentă activelor vândute către Novum Omega SRL .

Referitor la primul capăt, s-a arătat că organele fiscale au aplicat o prevederile din anul 2009, pentru operațiuni efectuate în anul 2008 și s-a încălcat astfel principiul neretroactivității legii.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamantul a arătat că operațiunile privind modul de reflectare a diferențelor de reevaluare aparțin fiecărei entități, iar societatea a procedat în mod corect și legal pentru prima variantă de înregistrare, prevăzută de Ordinul 1752/2005.

1. Poziția pârâtei.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1. Reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Cu privire la cadrul procesual, instanța are în vedere că prin HG 520/30.07.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, hotărâre intrată în vigoare la 1.08.2013, s-a înființat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., care a preluat prin fuziune prin absorbție, Direcția Generală a Finanțelor Publice M. (art.23 și anexa 2 din HG 520/2013). De asemenea, în cuprinsul art.13 din acest act normativ și în cuprinsul Ordinului Președintelui ANAF nr. 2211/2013 sunt redate structurile fără personalitate juridică ce funcționează în cadrul direcțiilor generale regionale a finanțelor publice.

Deoarece succesiunea legală a intervenit de drept, începând cu data intrării în vigoare a HG 520/30.07.2013, instanța va constata că în prezenta cauză calitatea procesuală de pârâtă îi revine succesorului legal, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B..

1. Probele administrate în cauză.

Au fost anexate actele care au stat la baza deciziilor contestate.

Pentru lămurirea situației de fapt, s-a încuviințat proba cu expertiza specialitatea contabilitate.

Expertul fiscal M. C. L. a depus la data de 24.05.2013 la dosarul cauzei, raportul de expertiză întocmit în acest sens.

II. ANALIZA PROBELOR ADMINISTRATE ÎN CAUZĂ ȘI ÎNCADRAREA ÎN D. A SITUAȚIEI DE FAPT REȚINUTE. HOTĂRÂREA INSTANȚEI.

1. Situația de fapt.

Prin decizia nr. FMS 104/8.02.2011, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. a stabilit în sarcina reclamantului următoarele obligații fiscale:

- 1.704.786 lei, reprezentând debit principal cu titlu de impozit pe profit,

- 1.192.491 lei, reprezentând majorări de întârziere.

Reclamantul a formulat o contestație administrativă, potrivit art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală. Contestația a fost admisă în parte prin decizia nr. 185/31.05.2011.

Organul fiscal a desființat decizia de impunere pentru suma de 2.557.504 lei, reținând că organele fiscale nu au ținut cont de sentința comercială 349C/30.06.2010, pronunțată de Tribunalul Comercial M.. S-a dispus în acest sens o nouă verificare, potrivit art. 216 al. 3 din OG 92/2003.

Organul fiscal a respins ca neîntemeiată contestația în ceea ce privește suma de 339.773 lei, constând în 245.856 lei, impozit pe profit și 93.917 lei, majorări de întârziere.

1. Legalitatea și temeinicia deciziei contestate.

În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Din concluziile raportului de expertiză, rezultă că rezerva de reevaluare aferentă Magazinului Frigo și terenului în suprafață de 1.212 mp, a fost corect evidențiată în contabilitate.

La data de 1.05.2009, data la care a intrat în vigoare OG 34/2009, aceste active nu mai existau în patrimoniul societății, astfel cum rezultă din factura 1207/17.12.2008, autorizația de desființare 34/10.06.2008 și procesul verbal de recepție 58/7.10.2008.

Omiterea înregistrării în contabilitate, la data scoaterii din patrimoniu a celor două active, a transferării rezervei din evaluare în conturile de alte rezerve nu modifică structura capitalurilor proprii, deoarece valoarea poziției de rezerve este mai mică cu valoarea transferului, iar valoarea poziției rezerve din evaluare este mai mare cu aceeași valoare.

Tribunalul reține că, deoarece activele imobilizate au ieșit din patrimoniul societății în cursul anului 2008 și nu au mai fost amortizate după ieșirea din patrimoniu, rezervele din evaluare nu intră sub incidența art. 22 alin. 5 indice 1 din Legea 571/2003, deoarece în acest fel s-ar încălca principiul neretroactivității legii.

Astfel, prevederile legale aplicabile în speță sunt cele ale art. 22 al. 5.

Potrivit acestui text de lege, reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.

Deoarece nu au avut loc modificări de destinație a rezervelor constituite, sumele rămânând în soldul contului 105, cont de rezerve din reevaluare și nu s-au făcut distribuiri ale rezervei în orice mod, aceste sume nu pot fi considerate câștiguri asimilate veniturilor pentru societate, chiar dacă s-ar fi încălcat prevederile pct. 111 din OMFP 1752/2005.

Se mai reține că rezerva din reevaluarea activelor vândute către Novum Omega SRL, în valoare de 41.662 lei, nu este corect înregistrată, nefiind cuprinsă în soldul contului 105 și trebuia să majoreze în contrapartidă valoarea netă a activului. Această sumă în schimb a fost impozitată.

Tribunalul reține concluziile raportului de expertiză, în sensul că pentru sumele existente în contul 105 nu s-a făcut nicio modificare de destinație, iar suma omisă la înregistrare a fost deja impozitată pe parcursul perioadei.

În acord cu concluziile expertului, tribunalul reține că valoarea de majorare a bazei de impozitare este egală cu zero, astfel încât reclamantul nu datorează suma de 245.856 lei cu titlu de impozit pe profit și în consecință nu datorează nici penalități de întârziere în valoare de 93.917 lei.

Pentru motivele arătate, precizările organului fiscal față de concluziile raportului de expertiză apar ca nefiind întemeiate, deoarece acestea reiterează susținerile aduse prin decizia contestată.

In temeiul art. 274 din codul de procedură civilă, pârâta va plăti reclamantului suma de 4.504,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (taxe de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

ADMITE cererea în contencios administrativ, având ca obiect anulare act, cerere formulată de reclamantul M. SRL, cu sediul in Tg M., ..84, jud.M., în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. cu sediul în Tg M., ..1-3 și în consecință:

a. Anulează în parte Decizia nr. 185/31.05.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în ceea ce privește punctul doi al dispozitivului acestei decizii.

Exonerează reclamantul de plata sumei de 339.773 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări.

b. Anulează în parte Decizia de impunere 104/8.02.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M. în ceea ce privește suma de 339.773 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări

c. Obligă pârâtul sa plătească reclamantului suma de 4.504,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi 15 Aprilie 2014.

Red.T.R.I

Listat H.J/4 ex./22.07.2014