Despăgubire. Sentința nr. 558/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 558/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 4176/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 558/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul N. A. K., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.-S. F. MUNICIPAL REGHIN și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubire.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2014, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19 iulie 2013 sub nr._ reclamantul N. A. K. a chemat în judecată pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. – AFP Reghin, solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea taxei pe poluare achitată, în cuantum de 3.549 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței, în esență, că a achitat taxa arătată în vederea înmatriculării autoturismului achiziționat din spațiul Uniunii Europene.
Reclamantul a susținut că taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008 este discriminatorie și încalcă normele dreptului comunitar, fiind contrară prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, invocând și dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României. În acest sens, a arătat că taxa este percepută numai pentru autoturismele aflate la prima înmatriculare în România, nu și pentru cele deja înmatriculate. Reclamantul a invocat și hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N..
Reclamantul a mai arătat că a depus o cerere de restituire a taxei către pârâtă dar aceasta a refuzat restituirea.
Reclamantul a depus în probațiune: dovada achitării taxei, acte privind autovehiculul, cererea de restituire și răspunsul primit, decizia de calcul.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat prevederile O.U.G. nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
A mai arătat că taxa pe poluare pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și că reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Pârâta a invocat jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene din care rezultă că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, respectiv cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlul de creanță.
Pârâta a învederat instanței că începând cu data de 13.01.2012 a fost abrogată OUG 50/2008 prin Legea nr. 9/2012, care prevede obligativitatea plății taxei pentru transferul proprietății autoturismelor în situația în care pentru acestea nu a fost achitată taxa de primă înmatriculare sau taxa pe poluare, motiv pentru care a apreciat că nu se impune restituirea acesteia, deoarece într-o atare situație s-ar impune ca ulterior să fie calculată o nouă taxă pentru emisiile poluante datorată potrivit legii pentru autovehiculul în cauză.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Instanța a analizat la termenul de judecată din 17 decembrie 2013 admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție formulată, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. 2 coroborate cu art. 64 și art. 65 Cod procedură civilă și a dispus admiterea în principiu a cererii.
După admiterea în principiu a cererii, s-a acordat un termen chematei în garanție pentru a depune întâmpinare, însă aceasta nu a uzat de acest drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Conform chitanței . nr._ din 19.06.2009 reclamantul a achitat suma de 3.549 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, stabilită prin decizia de calcul nr. 4174/2009, emisă de Administrația Finanțelor Publice Reghin (f.15-16), pentru înmatricularea autoturismului marca Opel Vectra, cu nr. de identificare WOLOOOO31V7060603.
Acest autoturism a fost înmatriculat anterior în Elveția, conform înscrisurilor depuse la dosar, stat care nu este membru al Uniunii Europene.
Reclamantul a solicitat instanței restituirea acestei taxe, invocând faptul că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 încalcă prevederile TFUE, reprezentând un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene.
În acest sens, instanța reține că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fost art. 90 din Tratatul C.E.) interzice impunerea asupra produselor din alte state membre a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Astfel, ceea ce determină constatarea neconcordanței între norma internă și prevederile comunitare este crearea unei discriminări între situația autoturismelor de ocazie cumpărate din spațiul Uniunii Europene, care fuseseră înmatriculate în statul de origine și pentru înmatricularea cărora urmează să fie achitată taxa și autoturismele cumpărate din România și deja înmatriculate, pentru care nu se achită această taxă cu ocazia schimbării proprietarului. Prin aceasta se poate ajunge la stimularea cumpărării de autoturisme de ocazie aflate pe piață în România, în detrimentul celor din alte state. În acest sens au fost pronunțate și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele T., nr. C-402/2009 și N., nr. C-263/2010.
Aceste discriminare nu este însă incidentă în cazul reclamantului, în cauza de față, având în vedere că autoturismul pentru a cărui înmatriculare a fost achitată taxa nu fusese înmatriculat anterior într-un alt stat din Uniunea Europeană, ci provine dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, astfel că prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene nu sunt incidente în cauză.
Pentru motivele expuse și având în vedere temeiul invocat în susținerea cererii, instanța reține că nu se justifică restituirea taxei achitate și ca urmare va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii principale, pârâta nefiind căzută în pretenții, față de dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. A. K. cu domiciliul în Reghin, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în Tg.-M., .. 1-3, județul M. – S. F. Municipal Reghin cu sediul în Reghin, .. 33, județul M., cod poștal_, în calitate de succesoare a pârâtei inițiale.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red.-A.M.A.
Tehnored.-S.E.I. 25.07.2014/6 exemplare
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 82/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1389/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
