Anulare act administrativ. Sentința nr. 2356/2014. Tribunalul MUREŞ

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

În ședința publică din data de 19.09.2014, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 1 alin. 1 Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Din conținutul acțiunii rezultă că solicitările reclamantei vizează anularea înscrisurilor intitulate, Nota contabilă nr. 315/24.04.2013, Notificarea intitulată Nota de plată, sumă restantă emisă la data de 14.10.2013, Decizia de impunere pentru anul 2013 emisă sub nr. 25/14.10.2013 emise de pârâtă.

Instanța reține că prin act administrativ fiscal se înțelege actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

Instanța analizând conținutul înscrisurilor deduse judecății, reține că decizia de impunere constituie act administrativ fiscal supus reglementării O.G. nr. 92/2003, în schimb Nota contabilă nr. 315/24.04.2013 (f.9) și Notificarea intitulată Nota de plată, sumă restantă emisă la data de 14.10.2013 (f.7) sunt acte de evidență contabilă respectiv acte de informare cu privire la obligațiile fiscale cu care contribuabilul figurează în evidențele fiscale .

Așadar, prin aceste din urmă două acte nu se stabilesc, modifică ori sting drepturi și obligații fiscale și prin urmare nu sunt acte administrativ fiscale.

Mai mult decât atât, chiar dacă nu ar fi așa, procedura de contestare este reglementată prin O.G. nr. 92/2003.

Potrivit art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Instanța reține că, procedura de soluționare a contestației reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 este una administrativă, obligatorie și nu administrativ jurisdicțională, facultativă.

Potrivit art. 218 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003, decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Obiectul prezentei cauze nefiind o decizie emisă în condițiile mai sus menționate, cererea formulată de reclamantă nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzută de O.G. nr. 92/2003.

Față de cele arătate mai sus, instanța va respinge cererea formulată de către reclamanta H. V. C., ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității acțiunii și pe cale de consecință:

Respinge cererea formulată de reclamanta H. V. C. cu CNP_, cu domiciliul în mun. Reghin, .. 9, scara 2, ., în contradictoriu cu pârâta . sediul în ., jud. M..