Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 2343/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2343/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 2322/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA nr.2343/2014
Ședința publică de la 26 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. C. Viișoara și . sediul în Viișoara, ., jud. M., în contradictoriu cu pârâții C. de C. M. și C. de C. a României, având ca obiect litigiu C. de C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâților, doamna consilier juridic B. S., lipsă fiind reprezentanții reclamanților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la data de 18 septembrie 2014, prin registratura instanței, din partea Curții de conturi a României, actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 2306/29.10.2013, într-un singur exemplar.
Doamna consilier juridic B. S. depune la dosarul cauzei delegația nr._/17.09.2014 de reprezentare a intereselor pârâților.
În temeiul art.131 C.pr.civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art.10 alin. 1 teza I din Legea 554/2004.
Se constată întocmit la dosarul cauzei referatul în conformitate cu dispozițiile art. 103 (1^1)din Hotărârea nr. 387/2005, modificată privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La întrebarea instanței, reprezentanta pârâților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 C.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
La solicitarea instanței, reprezentantul reclamantului apreciază durata procesului la un singur termen de judecată, respectiv acesta.
În baza art.238 C.pr.civ., instanța estimează durata prezentului proces la 30 de zile.
Instanța, cu prioritate, pune în discuție excepția tardivității formulării contestației împotriva Încheierii atacate raportat la prevederile art. 227 din HCC 130/2010.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea excepției tardivității formulării contestației având în vedere prevederile art. 227 din regulamentul Curții de conturi aprobat prin HCC nr. 130/2010. La întrebarea instanței dacă există dovada comunicării încheierii către reclamant, având în vedere că acesta afirmă că încheierea a fost comunicată la data de 24.12.2013, reprezentanta pârâților arată că nu deține dovada comunicării încheierii, însă confirmă că aceasta a fost comunicată la data de 24.12.2013.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra excepției tardivității formulării cererii de chemare în judecată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.06.2014, reclamanții . C. Viișoara au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și C. de C. a județului M., anularea Deciziei nr.2306/2013, precum și a Încheierii nr.2765/2013 ambele emise de C. de C. a județului M., în ceea ce privește măsurile de suspendare și imputare a unor drepturi contractuale, respectiv a sporului de dispozitiv.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut, în esență, că nu se poate face nicio imixtiune în executarea contractului/acordului colectiv de muncă.
Reclamanții au mai susținut faptul că măsura recuperării drepturilor contractuale acordate a fost dispusă cu încălcarea prevederilor legale, și, de asemenea, că indemnizațiile acordate sunt legal negociate. Mai mult, sporul de dispozitiv a fost acordat prin hotărâri judecătorești.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus înscrisuri.
Pârâta C. de C. a României a formulat întâmpinare pentru pârâta C. de C. a județului M., prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a invocat, cu prioritate, excepția tardivității cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile pct.227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., pentru și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.130/04.09.2010 a Plenului Curții de C. a României.
Pe fondul cauzei, pârâta a invocat, în esență, nelegalitatea acordării atât a celor două indemnizații, cât și a sporului de dispozitiv, raportat la legislația în vigoare la data încheierii contractului/acordului colectiv de muncă. Pârâta a făcut referire atât la Decizia nr.1601/2010 a Curții Constituționale a României, cât și la Decizia nr.37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și susținerile părților prin prisma dispozițiilor legale relevante, instanța reține următoarele:
În urma unui audit financiar desfășurat la . nr.2306/29.10.2013, C. de C. a județului M. a dispus, la Cap.I pct.1 lit.a și b, suspendarea plății unor drepturi contractuale, precum și a unui drept salarial constând în indemnizație de dispozitiv pentru personalul din aparatul propriu al comunei, iar, la Cap.II pct.1 și 2, măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, prejudiciu creat bugetului local prin plata unor drepturi contractuale personalului autorității și a indemnizației de dispozitiv.
Întrucât reclamanta a apreciat că această decizie este nelegală, a formulat contestație în termenul legal, care a fost respinsă prin Încheierea nr.2765/18.12.2013 a Camerei de C. a județului M., aceasta fiind comunicată reclamantei la data de 24.12.2013 (potrivit propriilor susțineri ale reclamanților, confirmate de pârâtă).
Împotriva acestor două acte administrative, reclamanta a formulat, la data de 23.06.2014, prezenta cerere de chemare în judecată.
Tribunalul reține că, potrivit pct.227 din Hotărârea Plenului Curții de C. nr.130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor prevăzută la pct.213 conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ.
Având în vedere că Legea contenciosului administrativ este un act normativ cu caracter general față de regulamentul Curții de C. – act normativ cu caracter special, instanța apreciază că, în speță, se aplică cu prioritate procedura și termenele prevăzute în acesta din urmă.
În consecință, față de data comunicării încheierii Camerei de C. prin care a fost respinsă contestația reclamantei, cererea de chemare în judecată a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de pct.227 din Hotărârea Curții de C. nr.130/2010.
Având în vedere considerentele expuse, instanța, în temeiul pct.227 din Hotărârea 130/2010 a Plenului Curții de C., va admite excepția tardivității și va respinge, ca tardiv formulată, cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității.
Respinge, ca tardiv formulată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. comunei Viișoara și ., ambii cu sediul în Viișoara, nr.111, jud. M., cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâtele C. de conturi a Județului M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M., și C. de C. a României, cu sediul în București, ..22 – 24, sector 1, cod fiscal_.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 26.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CP
09.10.2014/6 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2356/2014. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 645/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
