Anulare act administrativ. Sentința nr. 2360/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2360/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 5552/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR.2360
Ședința publică din 29 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamant . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15.09.2014, care face parte integrantă din prezenta sentință și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19noiembrie 2013 sub nr._ și precizată ulterior la data de 7 martie 2014 ( fila 28), reclamanta . solicită ca în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice M. să se dispună anularea deciziei nr.6430/04.07.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii; anularea deciziei nr.4037/30.04.2013 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale cu consecința emiterii unei noi decizii prin care să se constate finalizarea eșalonării la plată și, ca urmare, anularea penalităților de întârziere precum și a majorărilor de întârziere amânate la plată prin decizia nr.1123/04.02.2013; restituirea sumei de 16.514 lei reprezentând accesorii încasate în mod nelegal, actualizate cu dobânda prevăzută de art.124 din OG 92/2003.
În motivele acțiunii reclamanta arată că prin decizia atacată, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a decizia în sensul respingerii ca nemotivată a contestației depusă de reclamantă împotriva deciziei nr.4037/30.04.2013 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale și a Deciziei de pierdere a valabilității amânării la plata penalităților de întârziere. Reclamanta arată că începând cu data de 04.02.2013 a beneficiat de facilitatea acordată de OUG 29/2011, cu privire la obligațiile fiscale datorate bugetului de stat astfel cum au fost evidențiate în Decizia de eșalonare nr.1123/04.02.2013 și respectiv în graficul de plăți. Reclamanta arată că prin cererea nr.14/22.04.2013 înregistrată la pârâtă sub nr.3738/22.04.2013, a notificat organului fiscal în temeiul art.17 alin.4 din OUG 29/2011, intenția de a stinge anticipat și în integralitate obligațiile fiscale eșalonate la plată. Urmare a depunerii acelei cereri reclamanta arată că a achitat la solicitarea organului fiscal, cu OP nr.24/23.04.2013, suma de 201.739 lei din care 168.521 lei reprezentând debit (ratele nr.2-12 din graficul de eșalonare), suma de 22.498 lei reprezentând accesorii astfel cum au fost calculate prin decizia de eșalonare nr.1123/04.02.2013 și 10.720 lei reprezentând obligații fiscale curente aferente lunii februarie 2013, deși plata anticipată a debitului eșalonat trebuia să conducă în mod obligatoriu, la recalcularea dobânzilor aferente, proporțional cu perioada pentru care reclamanta a beneficiat efectiv de facilitatea oferită de OUG 29/2011 și se invocă art.17 alin.5 din OUG 29/2011. Reclamanta arată că prin decizia nr.4037/2013 emisă de pârâtă, contrar dispozițiilor legale invocate mai sus, s-a constatat că reclamanta a pierdut valabilitatea eșalonării la plată a obligațiilor fiscale. Reclamanta mai arată că a achitat obligațiile stabilite prin decizia de impunere nr.992/2009 în termenul de 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată și arată că scadența sumelor a fost la 24.04.2013 (data la care suspendarea executării acelui act administrativ a încetat), iar plata s-a efectuat la data de 23.04.2013. Se susține că în mod eronat a reținut pârâta ca temei în drept al pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, dispozițiile art.10 lit.g ind.1 din OUG 29/2011. Reclamanta susține că sunt aplicabile prevederile art.10 alin.4 din OUG 29/2011, cu consecința anulării potrivit art.17.1 alin.3 din OUG 29/2011 a penalităților de întârziere precum și a majorărilor de întârziere amânate la plată.
Reclamanta a anexat la cerere în copii certificate pentru conformitate cu originalul, decizia nr.6430/04.07.2013 de soluționare a contestației, decizia nr.4037/30.04.2013 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, decizia nr.1123/04.02.2013 de amânare la plată a penalităților de întârziere, decizia nr.1123/04.02.2013 de eșalonare la plată, solicitarea reclamantei adresată pârâtei de închidere prin plata anticipată a obligațiilor fiscale menționate în decizia de eșalonare la plată nr.1123/04.02.2013, înștiințare de plată nr.2781/22.03.2013 și decizia de impunere nr.1405/08.05.2013 ( filele 4-17 dosar).
La precizarea de acțiune depusă la data de 7 martie 2014 reclamanta a anexat din nou, în copie, înscrisurile de mai sus și un extras de la banca Millennium privind tranzacțiile din 9 mai și din 10 mai 2013.
Pârâta G. Regională a Finanțelor Publice B. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare înregistrată la data de 24.04.2014 (filele 54-56 dosar), prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative atacate ca fiind legale și temeinice. Pârâta arată că având în vedere achitarea de către reclamantă anticipat și în totalitate, a sumelor prevăzute în decizia de eșalonare, organul fiscal a procedat la recalcularea dobânzilor aferente debitelor eșalonate pe perioada dintre data achitării și data ultimei rate prevăzută în grafic. Prin urmare s-a emis decizia nr.1408/08.05.2013 prin care s-au diminuat dobânzile cu suma de 14.180 lei. Pârâta precizează că motivul pierderii eșalonării este neachitarea de către reclamantă în termenele prevăzute de lege, a obligațiilor stabilite prin decizia de impunere nr.992/05.11.2009, care a fost suspendată în condițiile legii nr.554/2004. Termenul limită în care trebuiau achitate aceste obligații era 24.04.2013, respectiv 30 de zile de la data înștiințării de plată. Pârâta invocă prevederile art.10 alin.1 lit.g.1 și art.13 alin.1 din OUG 29/2011 și susține că reclamanta nu a respectat art.10 alin.1 lit. g.1 motiv pentru care s-a emis decizia nr.4037 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale și decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere în baza art.17.1 alin.4 din același act normativ, întrucât la data de 24.04.2013 obligațiile stabilite prin decizia nr.992/05.11.2009 nu erau achitate. Cu privire la dobânzi pârâta susține că niciuna din condițiile prevăzute de art.124 alin1 din OG 92/2003 nu este îndeplinită, respectiv cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată.
Reclamanta a formulat la data de 9 mai 2014 răspuns la întâmpinare (filele 60-62) în care reia argumentele expuse în motivele cererii de chemare în judecată, solicitând în esență înlăturarea apărărilor pârâtei.
Probele administrate în cauză constau în înscrisurile anexate la reclamantă la cerere și la cererea modificatoare, enumerate mai sus. Pârâta a depus la dosar din dispoziția instanței, înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziilor atacate de reclamantă (filele 73 și urm. dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.6430 din 4 iulie 2013 pârâta a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr.4037/30.04.2013 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale și a deciziei de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere, reținându-se în esență că reclamanta nu a achitat în termenele prevăzute de lege obligațiile stabilite prin decizia de impunere nr.992/05.11.2009 (existentă la filele 91-98 dosar) care a fost suspendată în condițiile legii 554/2004. S-a reținut că termenul limită în care trebuiau achitate aceste obligații era 24.04.2013, respectiv 30 de zile de la data înștiințării de plată nr.2781/22.03.2013 (existentă la filele 99-100 dosar). În drept s-au reținut prevederile art.10.alin.1 lit.g.1, art.13 alin.1 și art.17.1 alin.4 din OUG 29/2011.
Pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare instanța apreciază că reclamanta a probat prin înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată, o altă stare de fapt decât cea reținută de pârâtă.
Astfel, prin cererea nr.14/22.02.2013 înregistrată la pârâtă sub nr.3738 din 22 aprilie 2013 (fila 13 dosar), reclamanta a solicitat pârâtei în baza prevederilor OUG 29/2011, închiderea prin plata anticipată a obligațiilor fiscale menționate în decizia de eșalonare la plată nr.1123/04.02.2013.
Prin extrasul de cont eliberat de Banca Millennium (fila 14), reclamanta dovedește plata la data de 23.04.2013, a sumei de 201.739 lei reprezentând închidere eșalonare 1123/2013 și plata obligațiilor bugetare aferente lunii februarie.
Instanța reține așadar că plata sumelor rămase conform graficului de eșalonare ce constituie anexa la decizia de eșalonare la plată nr.1123/04.02.2013 (filele 84-88) a fost efectuată în data de 23 aprilie 2014, prin urmare cu o zi înainte de expirarea termenului de plată ( termenul fiind 24 .04.2013 raportat la data emiterii înștiințării de plată nr.2781 – fila 99 dosar).
De altfel chiar pârâta a indicat atât în cuprinsul deciziei nr.6430/2013 cât și în întâmpinare că reclamanta a achitat integral obligațiile cuprinse în graficul de eșalonare și a indicat termenul de plată ca fiind 24.04.2013.
În aceste condiții, împrejurările de fapt avute în vedere de pârâtă sunt eronate și au condus la aplicarea greșită a prevederilor legale, în cauză nefiind aplicabile prevederile art.10 alin.1 lit.g.1 din OUG 29/2011.
Pârâta trebuia să facă aplicarea art. 10 alin.4 din OUG 29/2011 potrivit cărora „ În situația în care sumele eșalonate la plată au fost stinse în totalitate și au fost respectate condițiile prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent comunică contribuabilului decizia de finalizare a eșalonării la plată.”.
Pentru toate aceste motive, se impune anularea deciziei nr.6430/2013 - soluția de respingere a contestației formulată de reclamantă fiind greșită - cu consecința anulării deciziei nr.4037 din 30.04.2013 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale (existentă la fila 9 și fila 80 dosar), precum și a deciziei nr.4037/30.04.2013 de constatare a pierderii valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere (fila 81 dosar).
În aceste condiții este întemeiat și capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de amânare la plată a penalităților de întârziere nr.1123 din 04.02.2013 (existentă la fila 89 dosar), instanța reținând prevederile art.17.1 alin.3 din OUG 29/2011 potrivit cărora „3) În situația în care eșalonarea la plată se finalizează în condițiile art. 10 alin. (4), penalitățile de întârziere, precum și majorările de întârziere amânate la plată se anulează prin decizie care se comunică contribuabilului odată cu decizia de finalizare a eșalonării la plată”.
În fine, cu privire la ultimul capăt de cerere, precizat la data de 7 martie 2014, față de considerentele prezentate mai sus instanța reține că suma pretinsă de reclamantă este încasată de pârâtă în mod nejustificat, fiind incidente prevederile art.117 lit.d și e din OG 92/2003.
Astfel, prin întâmpinare pârâta a precizat că urmare a achitării anticipate și în totalitate a sumelor prevăzute în decizia de eșalonare, pârâta a procedat la recalcularea dobânzilor aferente debitelor eșalonate pe perioada dintre data achitării și data ultimei rate prevăzută în grafic și s-a emis decizia nr.1408/08.05.2013 prin care dobânzile au fost diminuate cu suma de 14.180 lei ( fila 2 din întâmpinare, fila 55 dosar).
Decizia de impunere nr.1408/08.05.2013 emisă de pârâtă și anexată de reclamantă la cererea introductivă (fila 17) constituie o probă a caracterului nedatorat al sumei de 14.180 lei achitat de reclamantă cu titlu penalități de întârziere ( perioada de raportare fiind luna mai 2013).
În plus, prin înscrisul existent la filele 43-44 dosar (extras de cont banca Millennium) rezultă că reclamanta a achitat și ulterior emiterii acelei decizii de impunere, sume cu titlu de penalități de întârziere, însă achitate ca urmare a aplicării eronate a prevederilor OUG 29/2011 în sensul celor reținute mai sus.
Pentru toate aceste considerente instanța va admite acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantă.
Instanța ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta ., J_, CUI_, cu sediul în Tg M., ., jud.M., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul procesual ales în Tg M., ..1-3, jud.M., CUI_, cont deschis la Trezoreria B. RO75TREZ__ ;
Anulează decizia nr.6430/04.07.2013 emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative și, pe cale de consecință,
Anulează decizia nr.4037 din 30.04.2013 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale;
Anulează decizia nr.4037/30.04.2013 de constatare a pierderii valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere;
Anulează penalitățile de întârziere și majorările de întârziere amânate la plată prin decizia nr.1123 din 04.02.2013 emisă de pârât;
Obligă pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 16.514 lei – accesorii încasate nelegal.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată;
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M.;
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. S. C.- G.
Red. I.O./ 4 ex./ 13.10.2014.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2359/2014. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
