Anulare act administrativ. Sentința nr. 2359/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2359/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 5124/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR.2359
Ședința publică din 29 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că în data de 16.09.2014 s-a depus prin registratura instanței de către reclamantă, concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15.09.2014, care face parte integrantă din prezenta sentință și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei reține următoarele:
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr._, reclamanta . solicita ca in contradictoriu cu parata DGRFP Brasov-AJFP M. sa se dispuna anularea Deciziei nr. 201/24.07.2013 prin care s-a dispus respingerea ca neintemeiată a contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 249/01.04.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 206/01.04.2013, pentru suma totală de 237.343 lei, formată din impozit pe profit, T.V.A. și accesorii aferente, exonerarea reclamantei de plata sumei totale de 237.343 Iei si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In dezvoltarea cererii reclamanta arata ca în perioada 06.12._13 a fost supusă unui control fiscal, în urma Adresei nr._/MS din 16 mai 2012 a Gărzii Financiare M., ce viza efectuarea de către societatea reclamanta a unor operațiuni comerciale considerate de organele de control nereale.
In urma controlului, inspecția fiscală a reliefat în Raportul de Inspecție Fiscală un număr de 3 situații de fapt, în urma cărora a considerat necesar să calculeze efecte fiscale asupra operațiunilor derulate, suma totală de plată stabilită în sarcina societății fiind de 450.562 lei.
Reclamanta arata ca si-a asumat doua dintre aceste situații (literele b, și c) intrucat s-au datorat unor greșeli neintenționate, inerente volumului mare de muncă. Arata insa ca nu a acceptat modalitatea de calcul a debitelor suplimentare pentru subpunctul a) din RIF, drept pentru care din totalul obligațiilor fiscale, a contestat suma de 237.343 lei.
Reclamanta arata ca a solicitat constatarea nulității deciziei de impunere atacate, sustinand ca a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 43 alin. 2 lit. d) și j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul le procedură fiscală. Reclamanta sustine in acest sens ca în cuprinsul deciziei de impunere nu s-au facut mențiuni referitoare la obiectul actului administrativ fiscal și la audierea contribuabilului, mențiuni obligatorii ca urmare a normelor imperative ce caracterizează această materie. Se mai arata că raportat la forma inspecției fiscale generale la care a fost supusa, inspectorii fiscali nu au ținut cont de obligațiile care le incumbau în speță, respectiv analizarea tuturor documentelor si datelor necesare clarificării situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
Reclamanta arata ca înțelege să invoce aceleași apărări cu privire la forma actului atacat și în fața instanței de judecată, sustinand că lipsa mențiunilor respective atrage nulitatea absolută a actului administrativ fiscal întocmit astfel.
Se arata ca parata recunoaste la punctul C) din Decizia nr. 201/24.07.2013, la pag. 9- 12, faptul că într-adevăr decizia nu a fost întocmită în conformitate cu prevederile imperative ale art. 43 din Codul de procedură fiscală, dar se invocă prevederile unui ordin al ministrului finanțelor publice care a editat informatic un model de decizie din care s-au omis mențiunile respective.
Sustine ca nu este suficientă aceasta argumentație a paratei pentru a înlătura viciul de formă enunțat. Ordinul M.F.P. nr. 972/2006 nu poate să se abată de la prevederile unui act normativ de forță superioară (Codul de procedură fiscală), care stipulează în mod expres în art. 46 că “Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.,,
Faptul că mențiunile lipsă din decizia de impunere se regasesc doar în Raportul de inspecție fiscală, nu poate acoperi nulitatea, deoarece R.I.F.-ul nu este un act administrativ fiscal, ci un act premergător acestuia. De altfel sunt nenumărate situațiile în care atacarea doar a Raportului de inspecție fiscală, nu și a deciziei de impunere, atrăgea automat o soluție de respingere a contestației pe motiv de prematuritate.Nimic nu împiedica organul de control ca în formularul (orientativ) editat de M.F.P. să cuprindă toate elementele cerute de prevederile art. 43 alin. (2) C. pr. fiscală.
Reclamanta arata in continuare ca se recunoaste voalat faptul că nu s-au verificat toate documentele societății și nici nu s-a analizat activitatea de ansamblu a agentului economic controlat. Sustine ca parata incearca ca acopere această deficiență prin trimiterea la prevederile legale art. 97 alin. 3) din O.G. nr. 92/2003/R, care prevăd metodele de control și nu forma inspecției fiscale, reglementată de prevederile art. 96 din același act normativ.
Reclamanta arata că inspecția fiscală a fost una generală, acest aspect reieșind din cuprinsul RIF, respectiv s-a procedat și la verificarea modului de organizare și conducere a evidenței contabile, verificarea registrelor contabile, inventarierea patrimoniului, etc.. Sustine ca în această situație, prevederile art. 96 alin. 1 lit. a) și alin. 2), au fost ignorate de organele de inspecție fiscală.
Atât în decizia de impunere cât și în R.I.F., în ceea ce privește motivele de fapt ale constatărilor, organul de control se limitează doar la a preciza cu titlu pur enunțiativ/informativ faptul că organele Gărzii Financiare din alte județe, cărora li s-a solicitat efectuarea de controale la furnizorii reclamantei S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. Cluj N. și .. Salonta, au răspuns că societățile comerciale în cauză fie nu funcționează la sediul social declarat, nu au avut angajați, fie nu s-au putut contacta persoanele reprezentative, trăgând astfel concluzia că tranzacțiile efectuate de reclamanta cu respectivele persoane juridice sunt nereale.
Reclamanta sustine ca nu datoreaza suma stabilita de organele de control fiscale si aduce urmatoarele argumente.
Arata ca a edificat in localitatea Cristesti, . F (în spatele clădirii în care funcționează R.A.R. - Registrul Auto Român), un imobil, în baza autorizațiilor și avizelor emise de autoritățile competente. Pentru degajarea terenului aferent clădirii, au fost necesar a fi efectuate lucrări de excavație și transport pământ, iar pentru că societatea nu dispunea de utilaje și forță de muncă necesară, a apelat la serviciile a două societăți comerciale, respectiv S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. si .., care au efectuat lucrările si le-au facturat, reclamanta efectuând plățile exclusiv prin bancă.
Reiese astfel faptul că înregistrările în contabilitatea reclamantei au avut la bază facturi fiscale emise de furnizorii menționați în cuprinsul deciziei de impunere, care au deplina responsabilitate asupra întocmirii acestora, prevederile art. 6 din Legea contabilității adresându-se celor care procură și utilizează formularele respective cu regim special și nu cumpărătorilor, dacă culpa acestora din urmă nu a fost dovedită.
Altfel, principiul bunei credințe din relațiile comerciale ar fi golit de conținut și s-ar admite aplicarea de sancțiuni cu încălcarea principiilor generale care stau la baza angajării oricărei forme de răspundere juridică, inclusiv fiscală: faptă, prejudiciu, legătură de cauzalitate și culpă.
Reclamanta sustine in continuare ca neindeplinirea de catre respectivii furnizori a obligatiilor de declarare si virare a impozitelor si taxelor catre bugetul consolidat al statului, nu poate fi imputat reclamantei, iar firmele în cauză nu pot fi considerate “firme fantomă” atâta timp cât ele au fost/sunt înregistrate în Registrul Comerțului și nu au fost declarate inactive la data desfășurării raporturilor comerciale cu reclamanta. Mai mult, reclamanta arata ca a demonstrat cu acte faptul că tot ceea ce a achiziționat a fost folosit în vederea realizării obiectului de activitate al societății și al veniturilor impozabile.
Rezultă că inspectorii fiscali nu au făcut o analiză exhaustivă cu privire la comportamentul fiscal al reclamantei, ci s-au limitat doar la răspunsurile primite de la Garda Financiară care semnalau probleme la partenerii de afaceri ai reclamantei, deși existau suficiente elemente din care să rezulte că nu era implicată în niciun fel în acestea, că pentru fiecare operațiune reclamanta deține documente fiscale înregistrate cronologic si sistematic.
Sustine ca in aceste conditii nu poate fi supusa unui impozit suplimentar pentru faptul că furnizorul nu se comportă similar, din eroare, din neștiință sau chiar intenționat urmărind eludarea bugetului de stat.
Arata in continuare ca organul de inspecție fiscală expune problematica sub două paliere, considerând pe de o parte că din moment ce S.C. SILVER LINE S.R.L. nu a avut personal angajat cu carte de muncă sau mijloace fixe, nu putea să efectueze în beneficiul reclamantei lucrările menționate în facturi, iar pe de altă parte și dacă aceasta le-ar fi făcut, devizele de lucrări anexate facturilor nu conțin informații prin care să se facă dovada executării lucrărilor respective. Reclamanta sustine ca nu trebuiau cuprinse alte informatii in devize, în condițiile în care în acestea s-au specificat în mod expres cantitatea, prețul unitar și prețul final, facându-se pe deplin dovada executării lucrărilor în cantitățile respective.
In ceea ce privește .., reclamanta sustine ca organul de inspecție fiscală este și mai confuz în ceea ce privește motivul concret de stabilire a TVA de plată, filtrând excesiv facturile fiscale emise de acest furnizor prin prisma formalismului impus de lege pentru întocmirea acestora și fară o analiză obiectivă și pertinentă, cu considerarea ca fiind nejustificata a deducerii taxei pe valoarea adăugată pentru achizițiile în cauză.
Sustine ca o simpla sesizare penala efectuata de organele fiscale impotriva acestui contribuabil nu poate constitui drept temei pentru neluarea in considerare a documentelor justificative prezentate cu ocazia controlului.
Reclamanta susține pentru aceste motive că nu s-a verificat modalitatea în care societatea a obținut venituri și pentru care a fost evident necesar a fi efectuate și cheltuieli.
Deși pe parcursul verificărilor reclamanta a argumentat din punct de vedere tehnic cum s-au derulat operațiunile, explicațiile au fost ignorate.
Se arata ca potrivit art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991 orice operațiune economico financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ; (2) documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate după caz". In speță, înregistrările în contabilitatea reclamantei au avut la bază facturi fiscale emise de furnizorul nominalizat, întocmite și completate cu toate mențiunile prevăzute de lege și a căror valoare a fost achitată integral.
Toate facturile fiscale cercetate de organele de control reprezintă documente justificative pentru obiectul înscris în ele, serviciile fiind prestate, iar în condițiile îndeplinirii calității de document justificativ, reclamanta era îndreptățită la deducerea taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 160.640 lei.
Sustine ca este mai mult decât evident că în speță nu este vorba despre facturi fiscale fictive sau având un grad prea mare de generalitate care să facă imposibilă verificarea operațiunilor economico-financiare.
Rezultă așadar că reclamanta a efectuat achiziții numai de la furnizori înregistrați fiscal, operațiunile s-au efectuat cu bună credință și cu respectarea principiilor minimale de prudență privind identificarea furnizorilor si a indeplinirii cerintelor fiscale de catre acestia (cele doua societăți comerciale nu sunt incluse pe lista agenților economici inactivi - obligație ce incumba organelor fiscale dacă s-ar fi constatat nedepunerea declarațiilor fiscale pe o perioadă de timp).
Mai mult, transportul pământului excavat s-a efectuat cu mijloacele de transport deținute de furnizori (nu este obligatorie deținerea în proprietate a utilajelor de firma prestatoare), iar reclamanta a achitat contravaloarea mărfurilor exclusiv prin intermediul instituțiilor bancare, astfel cum rezultă din ordinele de plată anexate pentru fiecare furnizor în parte, nefiind în sarcina reclamantei întocmirea actelor justificative de transport.
Reclamanta arata ca potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal are obligația să aplice unitar prevederile legislației fiscale, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, iar în conformitate cu prevederile art. 12 din același act normativ, relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună credință. In temeiul acestor dispoziții imperative și ca urmare a faptului că furnizorii nu au putut fi găsiți, organele de inspecție fiscală ar fi trebuit să încheie actul de control doar parțial, să cuprindă doar restul constatărilor, urmând ca pentru aprovizionările de la cele 2 societăți comerciale enunțate să calculeze obligatiile fiscale ulterior și numai în eventualitatea în care acești furnizori nu ar fi fost identificați în termenul de prescripție de organele abilitate să efectueze contolul fiscal.
Reclamanta sustine ca aceasta era o variantă echitabilă, de care organele de inspecție fiscală uzitează în mod frecvent atunci când controalele încrucișate nu dau rezultate de moment, dar de care nu s-a uzitat în cazul nostru.
Sustine ca nu are nici cea mai mica culpa in eludarea oblgiatiilor fiscale, a inregistrat în contabilitate cronologic și sistematic a serviciilor prestate de cele 2 societăți comerciale, procedând în mod cu totul similar și cu documentele justificative ale altor furnizori, drept pentru care considera ca suma de 160.640 lei cu titlu de TVA a fost stabilită abuziv.
Evident că procedând la neluarea în considerare a facturilor emise de cei doi furnizori, în mod la fel de nejustificat s-a considerat că reclamanta a majorat nelegal cheltuielile de exploatare privind amortizarea sediului firmei pe perioada august 2011 - septembrie 2012 cu suma de 32.537 lei, fapt ce a atras calcularea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 5.206 lei (32.537x 16%).
In ceea ce privește dobânzile și penalitățile calculate la sumele reprezentând impozit pe profit și T.V.A., reclamanta sustine că sumele precizate în prezenta acțiune au fost stabilite de plată în mod nelegal și nefondat, motiv pentru care solicită exonerarea de plata obligațiilor fiscale accesorii, având în vedere principiul de drept conform căruia accesorium sequitur pincipalem.
Solicita administrarea în cauză a probei cu expertiza contabilă, în urma căreia să se stabilească dacă reclamanta a procedat corect la contabilizarea operațiunilor comerciale realizate și dacă datoreaza sumele imputate.
Reclamanta a anexat la cerere actele administrativ fiscale atacate, contestația înregistrată la organul fiscal, dovada achitării taxei de timbru și împuternicirea avocațiala.
Parata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat intampinare (filele 76-82 dosar), prin care solicita respingerea actiunii in contencios administrativ formulata de reclamanta si mentinerea ca legala a Deciziei nr. 201 din 24.07.2013 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice M. cu respingerea cererii privind oblgiarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Parata arata ca Decizia de impunere nr. 249/01.04.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală a fost emisă prin intermediul mijloacelor informatice, în conformitate cu prevederile O.M.F.P. nr. 972/2006 privind aprobarea formularului “Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală”, cu modificările și completările ulterioare.
Obiectul deciziei de impunere este specificat în însuși titlul formularului contestat, respectiv “obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală”. Despre obiectul actului administrativ fiscal se face referire atât în conținutul raportului de inspecție fiscală, la cap.l “Date despre inspecția fiscală”, cât și la pct.2.1.1 din decizia de impunere contestată - „Obligații fiscale, suplimentare de plată”.
In ceea ce privește lipsa mențiunilor privind audierea contribuabilului parata arata ca lipsa acestei mentiuni nu este de natură să atragă nulitatea deciziei conform art.46 din OG 92/2003.
Parata mai arata ca în conformitate cu prevederile art.107 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, prin adresa nr. 19/28.03.2013 (anexa nr.14 la raportul de inspecție fiscală), reprezentantul societății reclamante a fost convocat la sediul D.G.F.P. M., pentru a i se prezenta constatările inspecției și consecințele lor fiscale. Prin notificarea transmisă organelor de control (anexa nr.15 la raportul de inspecție fiscală), administratorul S.C. F. 2006 S.R.L. a declarat că nu este de acord cu constatările organelor de inspecție fiscală, fără a-si exprima însă punctul de vedere cu privire la constatările făcute.
Se arata in continuare ca organele de control nu au efectuat o inspecție fiscală generală, ci una parțială, ce a vizat impozitul pe profit (pentru perioada 01.01._12) și taxa pe valoarea adăugată (pentru perioada 01.01._12), iar metoda de control aplicata este controlul prin sondaj. Se invoca prevederile art.6 si art.7 din OG 92/2003 si se arata ca
legiuitorul a atribuit organului fiscal exercitarea dreptului de apreciere a relevanței stărilor de fapt fiscale, precum si dreptul de a exercita un rol activ în stabilirea stării de fapt fiscale a contribuabililor, prin analizarea tuturor informațiilor, documentelor si circumstanțelor edificatoare.
Se mai arata că față de constatările rezultate din controlul efectuat de către comisarii Gărzii Financiare M., cu ocazia acțiunii de inspecție fiscală nu au fost identificate date, informații, elemente de natură să schimbe starea de lucruri și constatările consemnate de organele Gărzii Financiare. Prin urmare, organele de inspecție au procedat la aplicarea soluției fiscale corespunzătoare în baza reglementărilor în materie și a datelor regăsite în acest act, menționând totodată că în desfășurarea activității, organele de inspecție fiscală au avut o poziție obiectivă în raport cu situația de fapt constatată cu ocazia verificărilor, atitudinea și modul de lucru al acestora fiind în concordanță cu prevederile Codului de procedură fiscală și in baza documentelor prezentate de contribuabili și explicațiile date de reprezentanții legali. Pe parcursul desfășurării inspecției contribuabilul a fost informat de mai multe ori cu privire la deficiențele constatate și i-a fost solicitat sprijinul în vederea clarificării tuturor aspectelor constatate.
In decizia de impunere s-au prezentat sintetic motivele de fapt, acestea fiind detaliate în raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere. Faptul că organele de inspecție au făcut trimitere la constatarile Gărzii Financiare nu este de natură a conduce la concluzia că decizia de impunere este nemotivată, cu atât mai mult cu cât activitatea de inspecție fiscală nu a identificat alte elemente care să modifice starea de fapt constatata de Garda Financiară. Atâta vreme cât actul de control încheiat de un organ de control al statului rămâne ca atare, fără vreo eventuală modificare sau anulare operată de organele competente, consemnările din respectivul act trebuie valorificate in conformitate cu substanța acestora.
Cu privire la aspectele de fond, parata arata că în perioada octombrie 2010 - decembrie 2010 și aprilie 2011 - iunie 2011, reclamanta a înregistrat în contul 231 „Imobilizări corporale în curs” suma totală de 669.330 lei (309.090 lei + 360.240 lei) și a dedus TVA în sumă totală de 160.640 lei (74.182 lei + 86.458 lei), în baza contractelor de lucrări nr. FCO-E/14.09.2010 - încheiat între S.C. F. 2006 S.R.L.în calitate de beneficiar și S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. în calitate de executant, respectiv nr. FMS-01/11.03.2011 - încheiat între S.C. F. 2006 S.R.L. în calitate de beneficiar și .. în calitate de executant.
La control s-a reținut că facturile în baza cărora reclamata a dedus TVA în sumă de 160.640 lei nu îndeplinesc calitatea de document justificativ potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, întrucât nu reflectă operațiuni reale și în consecință s-a stabilit că S.C. F. 2006 S.R.L., nu are drept de deducere a TVA în sumă totală de 160.640 lei.
Parata invoca prevederile art.6 alin.1 din Legea 82/1991 si art.146 lit.a din legea 571/2003 si sustine in esenta ca acele lucrari nu au fost prestate efectiv de catre executantii cu care reclamanta a incheiat acele contracte prestari servicii. Se sustine ca pe cale de consecinta, nu sunt justificate lucrările pentru care au fost emise facturile . S.R.L și .. si ca devizele de lucrări prezentate de reclamanta pentru fiecare factură nu contin informatii prin care se se faca dovada existentei lucrărilor efectuate de executanți.
Parata arata ca sunt neîntemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora nu-i poate fi imputată neîndeplinirea de către respectivi furnizori a obligațiilor de declarare și virare a impozitelor, ca acele firme nu pot fi considerate ,,firme fantomă” atâta timp cât ele au fost si sunt înregistrate în Registrul Comerțului și nu au fost declarate inactive la data desfășurării raporturilor comerciale, ca reclamanta a efectuat plata prin virament bancar. Parata reda starea de fapt fiscala descrisa in raportul de inspectie fiscala in baza celor retinute in procesul verbal nr.494 din 15.11.2011 incheiat de DGFP A., in Nota de constatare nr._/12.03.2012 încheiată la S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. de comisarii Gărzii Financiare Cluj la solicitarea Gărzii Financiare M. de verificare a realității și legalității operațiunilor consemnate în facturile emise de S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L si sustine ca acea firma nu avea cum sa execute lucrarile pentru S.C. F. 2006 S.R.L.
In ceea ce privește documentele emise de .. în baza cărora societatea consideră că poate beneficia de dreptul de deducere a TVA în sumă de 86.458 lei, la solicitarea Gărzii Financiare M. de efectuare a unui control încrucișat în vederea verificării realității și legalității operațiunilor consemnate în facturile emise de .. către contestatoare, Garda Financiară Bihor a comunicat faptul că această societate nu desfășoară niciun fel de activitate și nici nu s-a putut contacta reprezentantul legal al acesteia, din acest motiv fiind sesizate organele competente pentru suspiciunea comiterii de către .. a infracțiunii de evaziune fiscală. Parata arata ca potrivit declarației informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României (formularul 394), depusă de .. pentru trimestrul I al anului 2011, în perioada respectivă aceasta a efectuat achiziții numai de la S.C. Kerubina Art S.R.L., în valoare de 85 lei plus TVA.
Din informațiile existente pe portalul www.fiscnet.ro referitoare la .. rezultă că în anii 2010 și 2011 această societate nu a avut angajați, fapt ce confirmă imposibilitatea prestării de către aceasta a serviciilor înscrise în facturile de mai sus.
Referitor la facturile emise de .. organele de control au mai constatat că acestea nu cuprind informațiile obligatorii prevăzute art.155 din Codul fiscal, cum ar fi: numărul de ordine. în baza uneia sau mai multor serii. care identifică factura în mod unic, adresa persoanei impozabile care emite factura, deoarece societatea nu funcționează la sediul social. Având în vedere cele reținute mai sus, rezultă faptul că .. nu avea cum să execute lucrările pentru .., fapt ce conduce la concluzia că tranzacțiile consemnate in acele facturi fiscale nu sunt reale.
Parata mai arata că în speță nu se pune problema neînregistrării în contabilitate a documentelor, ci se analizează realitatea serviciilor înscrise în facturile emise de S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. și .., respectiv dacă acestea au fost efectiv prestate.
Cu toate că asupra vinovăției sau nevinovăției reclamantei în relațiile cu S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. și S.C. NOVOSIGNUM"s.R.L. urmează a se pronunța organele de cercetare penală, cărora le-a fost transmisă Sesizarea penală nr. 584/03.04.2013, în completare la Sesizarea penală nr. 121.648/MS/ 16.05.2012 formulată de Garda Financiară M., pârâta arată că efectele fiscale ale constatărilor inspecției fiscale rămân, indiferent dacă reclamanta se face sau nu vinovată de săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, organele de cercetare penală pronunțându-se doar asupra aspectelor de natură penală, iar nu asupra laturii fiscale a constatărilor.
Atât în raportul de inspecție fiscală, cât și în referatul cu propuneri de soluționare a contestației, organele de control au precizat că, în sarcina contribuabililor subzistă obligația de înregistrare în contabilitate, în ordine cronologică, a operațiunilor economice, doar pe baza unor documente justificative legal întocmite, iar emiterea și completarea acestora trebuie să fie conformă dispozițiilor legale, nu doar sub aspectul formal, al existentei si completării tuturor mențiunilor cuprinse în acestea, ci si sub aspect substanțial, al concordantei cu realitatea, a datelor privind operațiunile economice efectuate, în ansamblul lor.
D. urmare, în speță nu se analizează doar îndeplinirea condițiilor de formă ale operațiunilor consemnate în facturile emise care la rubrica emitent conțin datele de identificare ale S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. și .., ci se analizează dacă operațiunile consemnate în documentele respective sunt reale sau au legătură cu activitatea reclșamantei, întrucât simpla înregistrare a unor documente în contabilitate, fără a fi justificată efectuarea operațiunilor consemnate în aceste documente în scopul realizării de operațiuni impozabile, nu poate fi de natură a conduce la soluționarea favorabilă a cauzei.
Relativ la susținerea reclamantei potrivit careia devizele de lucrări anexate facturilor conțin cantitatea, prețul unitar și prețul final, făcând dovada executării lucrărilor în cantitățile înscrise în facturi, afirmând totodată că deși pe parcursul verificării a argumentat din punct de vedere tehnic cum s-au derulat operațiunile, explicațiile au fost ignorate, organul de control revenind de fiecare dată la erorile materiale ale furnizorilor, parata aduce urmatoarele aparari.
Organul de control a reținut că informațiile ce se regăsesc în „devizele” de lucrări prezentate la control, anexate și la contestație, nu dau posibilitatea localizării destinației prestațiilor înscrise în documentele respective, acestea conținând date și elemente cu caracter general (unități de măsură, cantități, prețuri, valori) ce pot viza orice obiectiv, dar care, în situația dată, nu este identificabil, or, pentru a avea calitatea de documente justificative, documentele întocmite trebuie să conțină elemente, informații (adecvate specificului operațiunii - în speță, spre exemplu: numerele de înmatriculare ale autovehiculelor, persoanele implicate în operațiuni, locul excavării/încărcării, locul descărcării, distanțele parcurse, zilele de desfășurare a lucrărilor, eventuale anexe de detaliere a operațiunilor, cu confirmări din partea beneficiarului și indicarea persoanelor împuternicite în acest sens, orice alte elemente care să dea posibilitatea organului de control să localizeze fizic operațiunile înscrise în facturi și să efectueze o verificare faptică pe teren), de natura să confere forță probantă în cadrul unor verificări.
Documentele analizate în cauză (devizele) nu probează realitatea operațiunilor înscrise în facturile analizate, iar această stare de lucruri, coroborata cu cea găsită la cele două firme ce figurează în facturi ca prestatoare, au impus organelor de control să procedeze la luarea măsurii fiscale legale, corespunzătoare situației date.
Parata mai arata ca în timpul desfășurării acțiunii de inspecție fiscală reclamanta nu a prezentat niciun argument de natură tehnică in sensul amintit mai sus, fiind prezentate organelor de inspecție doar devizele la care s-a făcut referire mai sus.
In ceea ce privește susținerile reclamantei că transportul pământului excavat s-a realizat cu mijloacele de transport deținute de furnizori, nefiind obligatorie deținerea în proprietate a utilajelor de firma prestatoare, iar unitatea a achitat contravaloarea mărfurilor exclusiv prin intermediul instituțiilor bancare în soluționarea contestației se rețin următoarele: societatea nu justifică cu documente afirmațiile sale; în „devize”, nu există informații privind numerele de înmatriculare ale autovehiculelor cu care a fost transportat pământul.
In situația ipotetică în care prestatorii ar fi realizat ei transportul pământului excavat, întrucât aceștia nu dețin mijloace de transport, ar fi trebuit să închirieze mijloacele de transport necesare transportului, deci ar fi trebuit să declare achiziția unor servicii de închiriere, însă din informațiile furnizate de Garda Financiară Cluj și Garda Financiară Bihor a rezultat că, în perioada respectivă, cele două firme nu au declarat alte achiziții decât cele de la S.C. PRO FUSION S.R.L. A. (unitate care nu deținea mijloace fixe) și de la S.C. KERUBINA ART S.R.L. (în valoare de 85 lei). Faptul că plata contravalorii facturilor în cauză a fost efectuată exclusiv prin virament bancar nu reprezintă o garanție a prestării efective a serviciilor.
Desi reclamanta afirmă că a exercitat în mod legal dreptul de deducere a TVA în sumă de 160.640 lei și că toate facturile fiscale verificate de organele de control reprezintă documente justificative, arătând că în speță nu este vorba despre facturi fiscale fictive sau având un grad prea mare de generalitate care să facă imposibilă verificarea operațiunilor economico-financiare pe care le atestă din cele prezentate in detaliu reyulta contrariul..
Din constatăriile organelor de control, cele 6 facturi înregistrate de reclamanta nu reflectă operațiuni reale, deci sunt fictive, la control s-a stabilit că petenta nu poate beneficia de deducerea TVA în sumă totală de 160.640 lei întrucât simpla înregistrare a unor documente în contabilitate, fără a fi justificați efectuarea operațiunilor consemnate în aceste documente ca fiind destinată operațiunilor taxabile ale unității, nu poate fi de natură a conduce la acordarea dreptului de deducere a taxei în cauză.
Parata invoca jurisprudența Curții Europene de Justiție, cazul C255102 - Halifax & others (situația în care se constată că operațiunea are ca scop să aducă un avantaj pentru deducerea TVA), în care s-au stabilit următoarele: atunci când o persoană impozabilă sau un grup de persoane impozabile relaționează unele cu altele într-o . tranzacții care dau naștere unei situații artificiale, cu scopul de a crea condițiile necesare pentru a deduce TVA, acele tranzacții nu ar trebui luate în considerare; tranzacțiile aferente unei practici abuzive trebuie să fie redefinite astfel încât să se restabilească situația existentă înaintea tranzacțiilor ce constituie practici abuzive;orice artificiu care are drept scop esențial doar obținerea unui avantaj fiscal, operațiunea neavând conținut economic, va fi ignorat și situația "normală" care ar fi existat în absenta acestui artificiu va fi restabilită.
De asemenea, Decizia Curții Europene de Justiție în cazurile C-439/04 și C-440/04, Axei Kittel versus Statul Belgian cu privire la principiul neutralității fiscale și pierderea dreptului de deducere pentru un cumpărător de bună credință, precizează: ,,beneficiarul livrării a știut, ar fi trebuit să știe sau ar fi fost posibil să știe că prin tranzactie a participat la o tranzacție care avea legătură cu evaziunea fiscală privind TVA, caz în care acesta nu își poate exercita dreptul de deducere a TVA aferent tranzacpei”, iar Decizia nr. V din 15.01.2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precizează că ’’taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA”.
Se sustine pentru aceste motive, ca in temeiul art. 6 Cod de procedură fiscală,raportat la art. 7 alin. (2) din același act normativ coroborat cu dispozițiile art. 49 alin. (1)și art. 105 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal in mod justificat a reținut că legiuitorul a atribuit organului fiscal exercitarea dreptului de apreciere a relevanței stărilor de fapt fiscale, precum și dreptul de a exercita un rol activ în stabilirea stării de fapt fiscale a contribuabililor, prin analizarea tuturor informațiilor, documentelor și circumstanțelor edificatoare.
Ca urmare a celor reținute anterior, întrucât atât pe perioada derulării acțiunii de inspecție fiscală cât și până la data soluționării contestației S.C. F. 2006 S.R.L. nu a fost în măsură a justifica realizarea efectivă a prestărilor de servicii pentru care au fost emise facturile în cauză de către S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. și .., organul fiscal in mod corect a decis că reclamanta nu are drept de deducere pentru T.V.A. în sumă totală de 160.640 lei (74.182 lei + 86.458 lei), stabilind pentru aceasta taxa suplimentar si dobânzi în sumă de 45.973 lei și penalitățile de întârziere în sumă totală de 24.096 lei.
In ceea ce privește deductibilitatea la calculul profitului impozabil a cheltuielilor cu amortizarea construcției pentru partea din valoarea acesteia înregistrată în urma relației cu S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. și .., organele fiscale au reținut că în luna iulie 2011, în baza Procesului-verbal nr. 28/18.07.2011, a avut loc recepția clădirii multifuncționale de la sediul social al reclamantei din Cristești, . /E, în valoare totală de 4.435.326,10 lei. în valoarea totală a clădirii de mai sus a fost cuprinsă și suma de 669.330 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor inscrise în facturile emise de S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. si .. (309.090 lei din facturile emise de S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. + 360.240 lei facturile emise de S.C. NOVOSIGNU^ S.R.L.), în cheltuielile cu amortizarea construcției, considerate de unitate drept deductibile fiscal, fiind inclusă și valoarea serviciilor înscrise în facturile emise de cele două societăți de mai sus.
Având în vedere că perioada de amortizare a clădirii respective este de 24 ani, la control s-a stabilit in mod corect că valoarea cheltuielilor cu amortizarea clădirii pe perioada august 2011 - septembrie 2012, pentru partea din valoarea acesteia înregistrată în urma relației cu cele două societăți, este de 32.537 lei (669.330 lei /24 ani/12 luni) x 14 luni).
Prin urmare potrivit dispozițiilor art. 19 alin.(1) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal „Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”, iar la art. 21 din același act normativ, se precizează: „(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. [...] (4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: [.. ,]f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;”. v
Parata invoca si prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și dispozițiile art. 6 și art. 7 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, precum si informațiile furnizate de comisarii Gărzii Financiare M., Cluj și Bihor cu privire la S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. și .., prezentate anterior, apreciind că organul de inspecție fiscală a analizat toate documentele și circumstanțele edificatoare speței supuse analizei, iar în exercitarea dreptului său de apreciere, pe baza constatărilor complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză, a adoptat soluția legală prevăzută de art. 11 din Codul fiscal, procedând la reîncadrarea operațiunilor consemnate în facturile emise de S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. și .. pentru a reflecta conținutul economic real al acestora.
Se arata ca in vederea stabilirii stării de fapt fiscale, organele de control au avut în vedere și prevederile pct. 46 alin. (1) și (2) din Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P. nr. 3055/2009, prevederi care consacră la nivel de lege principiul prevalenței economicului asupra juridicului, în temeiul cărora s-a reținut că soluția fiscală aplicabilă în speță este cea aferentă operațiunilor care nu sunt reale, după cum s-a arătat mai sus, pentru operațiunile în cauză, înregistrate în contabilitatea reclamantei, aceasta neputând demonstra realitatea serviciilor înscrise în facturile respective.
Parata sustine ca având în vedere că tranzacțiile derulate de S.C. F. 2006 S.R.L. cu S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. și .., consemnate în aceste facturi, nu sunt reale, iar documentele care au stat la baza înregistrării în contabilitate a serviciilor în sumă totală de 669.330 lei nu au calitatea de documente justificative, organele fiscale in mod corect au stabilit că nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil nici cheltuielile cu amortizarea clădirii, pentru partea din valoarea acesteia înregistrată în urma relației cu aceste două societăți, în cuantum de 32.537 lei ((669.330 lei /24 ani/12 luni) x 14 luni).
Intrucât reclamanta nu a prezentat motive de fapt și de drept care să combată constatările organelor de inspecție fiscală, parat solicita respingerea acțiunii si in ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar în sumă de 5.206 lei și dobânzile aferente în cuantum de 648 lei și penalitățile de întârziere în sumă de 781 lei.
Se solicita si respingerea cererii de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, parata aratand ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanta a formulat raspuns la intampinare, prin care solicita in esenta inlaturarea apararilor paratei.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, depuse de reclamanta, iar parata a depus documentatia care a stat la baza emiterii deciziei atacate.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele.
Prin Decizia nr.201 din 24 iulie 2013 emisa de parata, s-a respins contestatia administrativa formulata de reclamanta impotriva deciziei de impunere nr.249/01.04.2013 privind obligatiile suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, emisa in baza raportului de inspectie fiscala nr.206/01.04.2013.
Reclamanta a formulat contestatie administrativa prin care a solicitat anularea in parte a deciziei de impunere, in ceea ce priveste obligatiile fiscale suplimentare in cunatum de 237.343 lei (impozit pe profit, taxa pe valoare adăugata si obligații accesorii aferente).
In cuprinsul contestației administrative a invocat criticile cuprinse in motivele actiunii in contencios administrativ, toate fiind analizate de parata in cuprinsul deciziei mai sus amintita.
Pentru motivele ce vor fi prezentate in continuare, instanta apreciaza legala solutia cuprinsa in decizia nr.201/2013.
Astfel in decizia contestata s-a retinut ca în perioada octombrie 2010 - decembrie 2010 și aprilie 2011 - iunie 2011, reclamanta a înregistrat în contul 231 „Imobilizări corporale în curs” suma totală de 669.330 lei (309.090 lei + 360.240 lei) și a dedus TVA în sumă totală de 160.640 lei (74.182 lei + 86.458 lei), în baza contractelor de lucrări nr. FCO-E/14.09.2010 - încheiat între S.C. F. 2006 S.R.L.în calitate de beneficiar și S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. în calitate de executant, respectiv nr. FMS-01/11.03.2011 - încheiat între S.C. F. 2006 S.R.L. în calitate de beneficiar și .. în calitate de executant.
La control s-a reținut că facturile în baza cărora reclamata a dedus TVA în sumă de 160.640 lei nu îndeplinesc calitatea de document justificativ potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, întrucât nu reflectă operațiuni reale și în consecință au stabilit că S.C. F. 2006 S.R.L. nu are drept de deducere a TVA în sumă totală de 160.640 lei. De asemenea s-a retinut ca intrucat tranzactiile derulate de reclamanta cu cele doua firma amintite nu sunt reale, iar documentele care au stat la baza inregitrarii in contabilitate a serviciilor in suma total a de 669.330 lei nu au calitatea de documente justificative, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil nici cheltuielile in valoare totala de 32.357 lei cu amortizarea cladirii pentru perioada august 2011-septembrie 2012, pentru partea din valoarea acesteia inregistrata in urma relatiei cu S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L si .., la control fiind stabilit in sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar in suma de 5206 lei. La aceste doua obligatii fiscale suplimentare s-au calculat si dobanzi si penalitati de intarziere aferente.
Susținerile reclamantei referitoare la nulitatea deciziei de impunere pentru nerespectarea cerintelor art 43 alin.2 lit.d coroborate cu art.46 din OG 92/2003 sunt neîntemeiate.
Nu se poate retine nulitatea deciziei de impunere nr.249 din data de 01.04.2013 pentru neindicarea obiectului actului administrativ. Aceasta conditie de forma este indeplinita intrucat in cuprinsul actului adminstrativ fiscal amintit (existent la filele 46-52 dosar) se indica clar obiectul - respectiv obligatii fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, individualizate apoi in cuprinsul deciziei de impunere (impozit pe profit cu dobanzi si penalitati de intarziere si TVA cu dobanzi si penalitati de intarziere, cu indicarea perioadei aferente).
Cealalta neregularitate invocata de reclamanta si anume faptul ca decizia de impunere nu cuprinde mentiuni cu privire la audierea contribuabilului conform art.43 alin.2 lit.j din OG 92/2003, nu este de natura a atrage nulitatea, nefiind expres mentionata in cuprinsul art.46 din OG 92/2003. Lipsa acestei cerinte ar putea atrage eventual anularea actului (nulitatea relativa), in masura in care s-a cauzat o vatamare reclamantei contribuabil, ce nu poate fi inlaturata altfel.
Din analiza documentatiei care a stat la baza emiterii deciziei contestate, rezulta ca prin adresa nr.19 din 28 martie 2013 organul fiscal l-a instiintat pe administratorul societatii reclamante cu privire la data si ora discutiilor finale asupra constatorilor si consecintelor fiscale, cu precizarea de a-si exprima in scris punctul de vedere (anexa 14 la raportul de inspectie fiscala, fila 300 dosar).
Administratorul reclamantei, dl. Nyulas B. L. a raspuns prin notificarea ce constituie anexa 15 la raportul de inspectie fiscala (fila 301 dosar). A precizat in acea notificare ca a analizat proiectul raportului de inspectie fiscala prezentat de organele de control, ca nu este de acord cu constatarile fiscale, dar ca nu isi exprima un punct de vedere, urmand a formula contestatie administrativa. Ori tocmai solutia data in contestatia administrativa formeaza obiectul prezentei actiuni in contencios administrativ. In aceste conditii nu se poate retine incalcarea dreptului contribuabilului de a fi ascultat prevazut de art.9 din OG 92/2003.
F. de aceste elemente ale cauzei instanta apreciaza ca reclamanta nu dovedeste producerea vreunei vatamari prin lipsa mentiunii prevazuta de art.43 alin.2 lit.j din OG 92/2003 din cuprinsul deciziei de impunere, motiv pentru care actul administrativ fiscal nu este anulabil.
Sunt neintemeiate si sustinerile reclamantei referitoare la nulitatea procedurii de inspectie fiscala pentru nerespectarea prevederilor art.96 alin.1 lit.a si alin.2 din OG 92/2003.
Din cuprinsul raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 01.04.2013 (filele 158 si urm. dosar), reiese ca inspectia fiscala s-a desfasurat de la data de 06.12.2012 pana la data de 29.03.2013 si a vizat verificarea impozitului de profit pentru perioada 01.01.2009 – 30.09.2012 si a taxei pe valoarea adaugata pentru perioada 01.01.2009 – 31.10.2012.
Prin urmare, inspectia fiscala a vizat verificarea doar a anumitor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.
In concluzie, contrar sustinerilor reclamantei, nu suntem in prezenta unei inspectii fiscale generale conform art.98 alin.1 lit.a din OG 92/2003, ci a unei inspectii fiscale partiale, conform art.96 alin.1 lit.b din actul normativ amintit. In cuprinsul deciziei de impunere s-a precizat la pct.2.2 a) motivul pentru care organul fiscal a procedat la efectuarea unei inspectii partiale – actiunea de inspectie fiind realizata in urma adresei nr._/MS/ 16.05.2012 primita de la Garda Financiara M., prin care s-a transmis procesul-verbal incheiat de comisarii Garzii Financiare M. in urma controlului efectutat la societatea reclamanta.
Forma inspectiei fiscale nu constituie un motiv de nulitate a procedurii de inspectie fiscala. Potrivit prevederilor art.3.1 din HG 1050/2004, organul de inspectie fiscala este cel care decide asupra formei inspectiei fiscale, in exercitarea dreptului de apreciere a relevantei starii de fapt fiscale si a rolului activ prevazute de art.6 si art.7 din OG 92/2003.
F. de sustinerile reclamantei instanța mai are in vedere ca in cuprinsul raportului de inspectie fiscala se specifica in cap.I la pct.11 (fila 158), ca metoda de control utilizata a fost controlul prin sondaj. Acesta metoda este prevazuta de art.97 alin.3 lit.a din OG 92/2003, iar potrivit pct.94.2 din HG 1050/2004, selectarea documentelor si operatiunilor semnificative se apreciaza de inspectorul fiscal, motiv pentru care metoda de control aleasa de inspectorii fiscali nu este de natura a atrage anularea deciziei de impunere.
Pe de alta parte, instanta are in vedere ca in cadrul inspectiei fiscale, administratorul reclamantei a declarat conform art. 105 alin.8 din OG 92/2003, că a pus la dispozitia organelor de inspectie fiscala toate documentele si informatiile solicitate pentru desfasurarea inspectiei fiscale si raspunde pentru exactitatea, realitatea si legalitatea acestora. Iar din anexele la raportul de inspectie fiscala reiese ca au fost analizate documentele puse la dispozitie de reclamanta.
Cu privire la aspectele de fond, instanta apreciaza ca procesul-verbal de control nr._ din 15 mai 2012 incheiat de comisarii garzii Financiare M. (existent la filele 377 verso-381 dosar) constituie in prezenta cauza un mijloc de proba al starii de fapt fiscale, intrucat a vizat verificarea pe baza documentelor puse la dispozitie de reclamanta, a corectitudinii operatiiilor financiar contabile efectuate de reclamanta in perioada 2010-2011, in relatia cu cele doua firme amintite mai sus. De asemenea, acest inscris este relevant pentru redarea starii de fapt fiscale, constatarile comisarilor Garzii Financiare M. avand la baza informatii solicitate si obtinute de la alte persoane (in speta informatii obtinute in urma efectuarii de catre Garda Financiara Cluj la solicitarea Garzii Fianciare M. a unui control incrucisat la . SRL).
In cuprinsul raportului de inspectie fiscala se face referire la Nota de constatare nr._ din 12 martie 2012 incheiata de comisarii Garzii Financiare Cluj si se arata ca . SRL nu a avut potrivit evidentelor contabile niciun angajat de la infiintare si pana la data intocmirii acelei note de constatare si nici nu a detinut mijloace fixe.
Prin coroborarea constatarilor starii de fapt cuprinse in procesul-verbal de control nr._ din 15 mai 2012 incheiat de comisarii garzii Financiare M. cu inscrisurile existente la filele 337 verso-338 si filele 339-340 dosar (declaratiile informative 394 pentru perioada semestrului 2 din anul 2010 privind . SRL si . care figureaza in calitate de furnizor de achizitii de bunuri si servicii pentru . SRL), cu constatarile cuprinse in procesul-verbal nr.494 din 15.11.2011 intocmit de DGFP A. (filele 121-122 dosar) si cu celelalte inscrisuri care au stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate, se probeaza starea de fapt fiscala retinuta de inspectorii fiscali.
Astfel, reclamanta invoca executarea efectiva a lucrarilor de excavare si transport pamant contractate cu firma . SRL in baza contractului de prestari servicii nr. FCO – E din 14 septembrie 2010 (filele 328 verso-329 dosar) si sustine ca acestea sunt dovedite prin devizele de lucrari depuse la dosar. Reclamanta a mai depus la termenul de judecata din data de 4 aprilie 2014 planse foto si autorizatia de construire cu documentatia tehnica. Invoca de asemenea buna credinta in relatiile comerciale cu firma amintita, dovedita faptul ca acea societate este inregistrata in Registrul Comertului nefiind o firma fantoma, iar plata facturilor emise de . SRL s-a efectuat prin banca.
Toate aceste inscrisuri nu dovedesc insa realitatea operatiunilor din punct de vedere al obligatiilor fiscale.
Astfel, in speta este vorba de deducerea TVA aferenta serviciilor prestate de . SRL, ceea ce presupune ca acele servicii (excavare, transport pamant) sa fi fost efectiv prestate de . SRL, in calitate de executant.
Ori aceasta stare de fapt nu este probata de catre reclamanta.
Instanta primeste apararile paratului si retine in fapt, ca pe de o parte, conform constatarilor comisarilor Garzii Financiare M. obtinute in urma efectuarii de controale incrucisate si informatii obtinute de la Garda Financiara Cluj, . SRL nu avea posibilitatea de a presta acele servicii intrucat nu are angajati nu si detine mijloace fixe. Pe de alta parte nu poate fi retinuta nici posibilitatea efectuarii acelor servicii cu mijloace fixe inchiriate, intrucat din declaratia 394 pentru perioada semestrului II al anului 2010 (filele 337 verso-338) rezulta ca . SRL a achizitionat servicii doar de la . A. (fila 340 verso dosar), iar din cuprinsul procesului-verbal nr.494 din 15.11.2011 intocmit de DGFP A. (filele 121-122 dosar) rezulta ca această din urmă firmă nu are angajati, nu detine mijloace fixe și, pe de altă parte, nu a declarat niciun fel de achizitii in perioada semestrului II al anului 2010 (conform declaratiei 394 pentru semestrul II 2010, fila 340 dosar).
Pentru conturarea realitatii starii de fapt fiscale, instanta mai are in vedere si celelalte inscrisuri transmise de parata la dosarul cauzei cu adresa nr._ din 02.04.2014 (filele 98 si urm.). Astfel, Notele de constatare nr.2893 din 26 septembrie 2012 si nr. 7977 din 2 decembrie 2011 incheiate de Garda Financiara Cluj (filele 111-114 si respectiv 115-118) cu ocazia efectuarii de controale la . SRL au reliefat faptul ca aceasta firma nu inregistra in evidentele contabile tranzactiile efectuate.
In concluzie, din punct de vedere fiscal, lipsa oricarui angajat si lipsa de mijloce fixe ale acelei firme conduc la prezumtia imposibilitatii prestarii in mod legal a serviciilor in discutie de catre . SRL.
Aceste elemente ale starii de fapt sunt relevante din punct de vedere fiscal pentru a apecia caracterul nereal al operatiunilor pentru care firma Silver Line Consimpex SRL a emis facturile 0010 din 27.10.2010, nr.0012 din 25 noiembrie 2010 si nr.0019 din 17 decembrie 2010, către societatea reclamanta și în baza cărora aceasta a dedus TVA.
Susținerile reclamantei redate în cuprinsul actiunii nu justifica dreptul reclamantei de a deduce TVA, intrucat la momentul incheierii contractului de prestari servicii reclamanta in calitate de beneficiar al lucrarilor de excavare si transport pamant trebuia si putea sa faca minime verificari ale capacitatii legale a firmei cu care a contractat, de a executa acele lucrari. Reclamanta ar fi trebuit si ar fi putut verifica daca . SRL detine mijloacele fixe necesare efectuarii lucrarilor contractate.
Ori reclamanta nu indică în ce au constat aceste diligente, arătând în actiune doar că nu era necesar ca . SRL să detina în proprietate utilajele necesare, acestea putând fi inchiriate.
Acestea sunt simple sustineri, care nu vor fi luate în seama întrucat reclamanta nu a oferit nicio proba si niciun element pentru conturarea unei asemenea stari de fapt. Reclamanta invoca existenta de devize de lucrari, însă asa cum a precizat parata, aceste inscrisuri nu fac niciun fel de referire la utilajele folosite pentru a putea fi identificate. Iar in urma controalelor incrucisate efectuate de Garda Financiara M. a reiesit starea de fapt redată mai sus, respectiv că . SRL nu avea cum să utilizeze mijloace fixe închiriate.
Pentru aceste motive, instanta apreciază că devizele de lucrări la care reclamanta face referire (existente la filele 331,333,334 dosar), nu constituie probe care să sustina o altă stare de fapt fiscală. Aceste înscrisuri nu sunt concludente pentru a proba executarea în mod real, din punct de vedere fiscal, a acelor lucrări de către executantul . SRL.
Din moment ce obiectul prezentului litigiu vizează stabilirea unei situații reale din punct de vedere fiscal, nu prezintă relevantă imprejurarile de fapt invocate de reclamantă – respectiv efecutarea platilor facturilor emise de . SRL prin bancă, faptul că acea firmă este inregistrată in Registrul Comertului.
In concluzie, reclamanta nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata conform art.146 alin.1 lit.a din legea 571/2003.
Aceste considerente sunt valabile si pentru a retine că tranzactiile consemnate in facturile nr.004 din 27.04.2011, 006 din 17 mai 2011, 009 din 21 iunie 2011 emise de . nu sunt reale (contractul prestari servicii, facturile fiscale, devizele de lucrari fiind cusute la filele 340 verso-349 verso dosar).
Procesul-verbal de control nr._ din 15 mai 2012 incheiat de comisarii Garzii Financiare M. (existent la filele 377 verso- 381 dosar) constituie un mijloc de probă al starii de fapt fiscale, instanta retinand că in urma unui control incrucisat efectuat de Garda Financiara Bihor la solicitarea Garzii Financiare M., s-a constatat in urma deplasarii in teren la sediul social al acelei societăti că aceasta nu desfasura niciun fel de activitate si nici nu s-a putut contacta vreun reprezentant la acesteia (fila 379 verso dosar).
In aceasta situatie, instanta retine în plus, că într-adevar facturile fiscale amintite mai sus nu contin elementele cerute de art.155(19) lit.d) din Codul fiscal, respectiv informatiile reale privind adresa prestatorului de servicii (localitatea, . ce conduce la concluzia neideplinirii conditiilor prevazute de art.146 lit.a din Codul fiscal pentru deducerea TVA.
Nu se poate retine o buna credinta a reclamantei care să îi dea dreptul de deducere TVA în conditiile în care situatia acestei firme (faptul ca nu a avut angajati in perioada 2010, 2011) este publicata pe portalul www.fiscnet.ro. (filele 367,368 dosar). Prin urmare reclamanta avea posibilitatea de a cunoaste situatia firmei.
Considerentele prezentate mai sus conduc la concluzia că în lipsa unor operatiuni reale, facturile fiscale amintite nu sunt documente justificative in intelesul art.6 din legea 82/1991 și nu dau dreptul la deducerea taxei pe valoarea adaugata.
Ca o consecintă a lipsei caracterului real al acestor tranzactii, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, nici cheltuielile cu amortizarea cladirii petru partea din valoarea acesteia inregistrata in urma relatiei cu . SRL si ..
In baza Procesului-verbal nr. 28/18.07.2011, a avut loc recepția clădirii de la sediul social al reclamantei din Cristești, . /E, în valoare totală de 4.435.326,10 lei. (filele 352 verso-353 dosar). Din verificarea documentelor contabile ale reclamantei, organul fiscal a retinut ca în valoarea totală a clădirii a fost cuprinsă și suma de 669.330 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor inscrise în facturile emise de S.C. SILVER LINE CONSIMPEX S.R.L. si ..
Insa in conditiile in care se retine lipsa de documente justificative, acele cheltuieli nu sunt deductibile, fiind incidente prevederile art.21 alin.4 lit.f din Codul fiscal coroborat cu art.19 din Codul fiscal.
Pentru toate aceste considerente instanta apreciaza corect modul în care parata a analizat contestatia administrativă formulată de reclamantă.
Organul fiscal a procedat la aplicarea corecta a prevederilor art.11 alin.1 din Codul fiscal, tranzactiile in discutie neputand fi incadrate si utilizate în mod normal in cadrul unor practici economice obișnuite.
Pentru aceste motive nu prezinta relevanta apararea reclamantei in sensul ca a procedat la inregistrarea cronologica a acestor operatiuni.
Față de toate aceste considerente, instanta are in vedere situatia privind facturile inregistrate de reclamanta si care reprezinta operatiuni nereale (fila 369) si situatia privind cheltuielile cu amortizarea inregistrate in perioada august 2011-septembrie 2012 in baza facturilor emise de Silver Line Consimpex SRL si Novosignum SRL (fila 369 verso), retinand caracterul legal al obligatiilor fiscale suplimentare stabilite de pârâtă.
Sunt legale si obligatiile accesorii, datorate de reclamanta in temeiul art.119, art. 120 si art.120 ind.1 din OG 92/2003.
Din modul de calcul redat in situatia existenta la filele 370-373 dosar, reiese ca dobânzile au fost calculate incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta, fiind indicat numărul de zile de întârziere și nivelul dobânzii de 0,04% prevăzut de art.120 alin.7 din OG 92/2003. Iar penalitatile de intarziere sunt cuprinse separat în partea de jos a acelor situații.
Pe cale de consecință instanța va respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune în contencios administrativ formulata de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . (cu sediul procesual ales în Tg M., ., .) în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice M. (cu sediul în Tg M., ..1-3, jud.M.);
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M.;
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. S. C.- G.
Red. I.O./ 4 ex./ 10.11.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3249/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2360/2014. Tribunalul... → |
|---|
