Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 744/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 298/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.744
Ședința publică din 20 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: R. -I. T.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul I. T. DE munca M., împotriva sentinței civile nr.592 din 08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2014, care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 15.09.2014, 22.09.2014, 29.09.2014, 06.10.2014, 13.10.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 592 din 08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă M., iar instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 10.000 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea cerințelor prev. de art. 16 și 17 din OUG nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prev. sub sancțiunea nulității.
Referitor la temeinicia sancțiunii aplicate, instanța reține că, agentul constatator din cadrul ITM M. a constatat că petenta . Sighișoara, la punctul de lucru situat în Vânători, ., cu ocazia controlului efectuat la 29.01.2013 că a primit-o la muncă pe numita B. A. fără să fi încheiat în prealabil cu aceasta contract individual de muncă în formă scrisă, aceasta prestând activitate de întocmirea a evidenței contabile, în favoarea petentei, din 18.09.2006 și până la data controlului 29.01.2013. Petenta a recunoscut săvârșirea faptei pentru care i s-a aplicat amenda contravențională de_ lei. Petenta avea însă încheiată cu B. A. un contract de prestări servicii nr. 1/3.05.2005, pe baza căruia angajata era plătită lunar pentru munca depusă și pe baza acestui contract, petenta achita contribuțiile de asigurări sociale, de sănătate și pentru șomaj.
În consecință, instanța raportat la aceste împrejurări constată că procesul verbal de contravenție în măsura contestării este temeinic, că reprezintă corect situația de fapt, dar în raport de gradul de pericol social al contravenției comise, primirea unei singure persoane la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă și fără consecințele negative ale unei asemenea fapte, dată fiind împrejurarea încheierii contractului de prestări servicii, apreciază că sancțiunea amenzii de_ lei este prea aspră și va dispune înlocuirea cu sancțiunea avertisment conform art. 21 al. 3 din OUG nr. 2/2001, art. 5 al. 5 și art. 7 al. 3 din același act normativ.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs recurentul I. T. DE MUNCĂ M..
Acesta a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
Recurentul a susținut legalitatea și temeinicia procesului verbal și a arătat că în mod greșit judecătoria a transformat amenda contravențională în avertisment.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul formulat se constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Petentul a solicitata anularea procesului verbal de contravenție ._/29.01.2013 numai cu privire la contravenția reținută în sarcina sa constând în numirea la muncă a numitei B. A., care a desfășurat activități de evidență contabilă în favoarea petentei începând cu 18.09.2006 fără încheierea în scris a contractului individual de muncă, faptă prevăzută de art. 260 al. 1 lit. e din legea 53/2003 raportat la art. 16 al. 1 din aceeași act normativ.
În speța de față, instanța de fond, în urma analizării legalității și temeiniciei procesului verbal, raportat la probele administrate in cauză și la încadrarea juridică a faptei a constatat ca petentul a săvârșit fapta imputată și că aceasta constituie contravenție. Totuși, instanța de fond a considerat ca sancțiunea amenzii nu corespunde gradului de pericol social al faptei și a dispus înlocuirea acesteia cu avertisment.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs agentul constatator, care a invocat atât motive în susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal, dar si motive care țin de greșita individualizare a sancțiunii de către prima instanță.
Potrivit art. 316 raportat la art. 296 din codul de procedură civilă instanța de recurs poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, dar recurentului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Deoarece contravenientul nu a formulat recurs, instanța nu mai poate analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal, deoarece ar însemna să creeze recurentului o situație mai grea, prin posibilitatea admiterea plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
De altfel, deoarece contravenientul nu a formulat recurs, dovedește că a acceptat situația de fapt astfel cum a fost reținută de judecătorie.
Mai mult, contravenientul a recunoscut prin plângere situația de fapt, iar procesul verbal îndeplinește condițiile de formă și de legalitate prevăzute de art. 16 și 19 din OG 2/2001.
Fată de temeiurile de mai sus, tribunalul constată că situația de fapt a fost corect stabilită de judecătorie, iar fapta există, constituie contravenție și a fost săvârșită de petent.
În limitele investirii și fața de temeiul juridic de mai sus, instanța de recurs va cerceta daca instanța de fond in mod temeinic și legal a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii, dispuse prin procesul verbal, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, putând proceda fie la respingerea pe fond a plângerii, fie la menținerea avertismentului aplicat de judecătorie.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, instanța constă ca avertismentul este o măsură suficienta pentru asigurarea scopului încriminării faptei drept contravenție. Aceasta cu atât mai mult cu cât scopul sancțiunii nu este numai represiv ci are și caracter educativ.
Instanța retine ca fapta prezintă un grad redus de pericol social, atât prin modalitatea în care a fost săvârșită, dar si prin urmările concrete pe care acestea le-a produs. Contravenientul a înțeles gradul de pericol social al faptei, nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator și a dat dovadă astfel de bună credință, tribunalul având convingerea că sancțiunea amenzii este excesivă față de atingerea minimă adusă relațiilor sociale afectate de săvârșirea faptei și fată de gradul de pericol social concret al contravenientului.
Din acest punct de vedere instanța constată că petentul nu a încercat niciodată să disimuleze situația de fapt, avea încheiat un contract de prestări servicii, s-au plătit taxele și impozitele aferente, iar săvârșirea contravenției a fost determinată de o eroare de interpretare a legislației și nu din rea credință, astfel încât în mod corect judecătoria a procedat la admiterea în parte a plângerii și a înlocuit sancțiunea amenzii contravențională cu avertismentul.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de I. T. DE MUNCA M. (cu sediul în Tg M., ..2, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.592/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. R.-I. T. S. R. M.
lipsind din instanță, lipsind din instanță,
semnează președ.instanței, semnează președ.instanței,
judecător I. L. judecător I. L.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.R-I.T
Tehnored.S.C.G./27.03.2015/2ex.
Jud.fond: G. B.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 33/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 545/2014.... → |
|---|
