Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 709/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 13647/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.709
Ședința publică din 02 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul I. T. de REGIM SILVIC și de VÂNĂTOARE B., împotriva sentinței civile nr.994 din 03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond, sunt consemnate în încheierea de ședință publică din data de 19.09.2014, care face aprete integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 25.09.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 994 din 12 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta R. M. în contradictoriu cu intimatul ITRSV B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 8.11.2012, care a fost anulat.
Instanța de fond a reținut în esență că procesul-verbal este legal, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art.17 din OG 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, s-a avut in vedere ca actul sancționator reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și că faptele constatate sunt suficiente pentru a da naștere prezumției că ele corespund realității.
Judecătorul de prim grad a mai reținut că petenta, neavând calitatea de proprietar, nu are nici calitatea cerută de norma legală, neavând calitatea de proprietar, nu are nici calitatea cerută de norma legală pentru a fi sancționată, mai precis nu are calitatea de contravenient.
Împotriva acestei sentințe, intimatul I. T. de Regim Silvic și Vânătoare B. a declarat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea apelului se arată că, întrucât prin plângerea penală formulată, petenta recunoaște calitatea sa de proprietar, este eronată concluzia instanței de fond.
Se mai susține că petenta nu a negat niciodată calitatea sa de proprietar, iar prin plângerea contravențională a adus argumente din care rezultă demersurile făcute pentru pentru aducerea proprietății sale sub contract de administrare servicii silvice.
A fost descrisă starea de fapt și condițiile în care s-a încheiat procesul verbal de contravenție și se susține că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 8 și pct.9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimata petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca urmare a admiterii excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale și în subsidiar ca neîntemeiat, arătând în motivare că a formulat plângerea contravențională deoarece prima instanță a constatat în mod legal că nu este proprietara terenului în speță și nu poate fi sancționată contravențional.
Se mai arată că împreună cu alte persoane, proprietare sau deținătoare de terenuri forestiere, s-au sesizat că în anii 2011-2012 pădurea lor a fost supusă unor tăieri masive și ilegale de arbori și s-au adresat cu plângeri penale Parchetului de pe lângă Judecătoria TG-M., care nu a finalizat cercetările.
Petenta afirmă că la finalul anului 2012 a încheiat contract de prestări servicii silvice cu Direcția Silvică – Ocolul Silvic Tg-M. și că nu au avut nici o pretenție de la intimat, urmărind doar stoparea fenomenului ilicit și recuperarea prejudiciilor create.
În ce privește prescripția executării sancțiunii, petenta a citat și apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001 și afirmă că procesul verbal de sancționarea a fost încheiat la data de 08.11.2012 și i s-a comunicat numai la data de 12.12.2012.
Petenta s-a mai apărat și referitor la lipsa calității de proprietar afirmând că nu are această calitate asupra tuturor terenurilor din actul sancționator și au fost detaliate aceste argumente.
Se mai arată că, referitor la momentul și modul de întocmire a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, cu toate că, aparent, procesul verbal contestat prin plângerea contravențională ce stă la baza prezentului litigiu a fost încheiat la data de 08.11.2012, acest lucru nu corespunde adevărului.
La data de 08.11.2012, moment la care i s-a adus la cunoștință că va fi sancționată, petenta și toate celelalte persoane interesate prezente și-au exprimat în mod public nemulțumirea cu privire la această nedreptate. În aceste condiții se poate constata încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc că „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal."
Cu privire la modul de stabilire a sancțiunii complementare a plății unor despăgubiri pentru masa lemnoasă tăiată, arată că la cel de al treilea alineat al procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției se menționează faptul că aceste despăgubiri pretins datorate au fost calculate „conform fișei de calcul anexate, care face parte integrantă din prezentul proces-verbal’. Cu toate acestea, procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat doar împreună cu o înștiințare de plată, fără a se atașa fișa de calcul în baza căruia s-a ajuns la această sumă imensă de bani.
Se arată că, conform prevederilor art. 8 alin.7 din O.U.G. nr. 85/2006, „Proprietarii pădurilor nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență se pot adresa instanțelor judecătorești competente, potrivit legiî”, posibilitate însă care este lipsită de esență în situație de față.
Menționează, că necomunicarea fișei de calcul parte integrantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost dovedită, în mod implicit, prin răspunsul dat de către intimată la solicitarea instanței, în condițiile în care instituția intimată a putut prezenta doar anexa la nota de constatare și nu și anexa procesului verbal, fiind dovedit astfel, practic, inexistența acestui înscris, respectiv caracterul incomplet al actului constatator și sancționator.
Pe de altă parte, în cuprinsul procesului verbal de contravenție se face mențiunea că în suma stabilită cu titlu de prejudiciu/despăgubire cuprins și T.V.A., fără nici o justificare în privința existenței unui text legal care ar permite perceperea taxei pe valoare adăugată pentru astfel de prejudicii. Cu privire la acest ultim aspect subliniază faptul că prestarea de către ocolul silvic a unor servicii de administrare și pază a pădurii, în baza unui contract, care stabilește obligația beneficiarului la plata contravalorii acestui serviciu, cu T.V.A. inclus, nu constituie un suport pentru perceperea acestei taxe (T.V.A.) și în cazul despăgubirilor stabilite, întrucât nu are același regim juridic însăși raportul juridic, nefiind în speța de față vorba de un serviciu prestat pentru care prestatorul ar datora T.V.A.
Cu privire la solicitarea de a se dispune înlocuirea sancțiunilor contravenționale aplicate cu cea a avertismentului, arată că în măsura în care instanța de control judiciar ar aprecia că se impune modificarea soluției date privind anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, solicită înlocuirea sancțiunilor principale cu cea a avertismentului. În susținerea acestei solicitări, invocă faptul că fiind în vârstă de 73 de ani, astfel cum rezultă din copia actului de identitate atașat prezentelor completări, este în imposibilitate de a achita vreodată suma stabilită cu titlu de despăgubiri în sumă de 12.768 lei, mai ales în condițiile în care, dacă se acceptă calculul intimatului, petenta deja a suferit un prejudiciu de 25.536 lei, în urma tăierii și sustragerii arborilor din pădurea proprietate personală.
Consideră că pericolul social concret al faptei contravenționale reținute în sarcina petentei este aproape inexistent, sau cel puțin redus, în condițiile în care pericolul (mai exact prejudiciul concret) s-a produs în privința drepturilor și intereseloracesteia, neproducând în nici un fel pericol pentru alții, persoane fizice, sau persoane juridice private sau publice. După ce i s-a adus la cunoștință obligația de a asigura administrarea și supravegherea pădurii, petenta a făcut demersurile necesare și a încheiat contractul de prestări servicii cu Ocolul Silvic Târgu M., întocmai cu intenția de a intra în legalitate.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de recurs invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție atacat s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de art.1 din Anexa 1 a HG 483/2006, pe motiv că nu a respectat obligația de a asigura repartizarea serviciilor silvice sau administrarea pădurii pe care o are în proprietate, printr-un ocol silvic autorizat.
Potrivit prevederilor art.1 Anexa 1 din HG 483/2006 „În scopul gestionării durabile a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, proprietarii de păduri din România sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate”.
Fapta a fost constatată la data de 8 noiembrie 2012 si s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei, fiind stabilită și valoarea totală a pagubei conform art.8 alin.5 din OUG 85/2006 în suma de_ lei, în solidar cu coproprietarul Sarosi I..
Tribunalul apreciază că instanța de fond a analizat corect legalitatea procesului-verbal de contravenție, reținând că actul sancționator cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia actului sancționator, tribunalul apreciază că nu este corectă concluzia că petenta nu are calitatea de proprietar asupra terenurilor menționate în procesul verbal de contravenție.
O asemenea împrejurare este contrazisă chiar de petentă, care atât prin completarea plângerii depuse la judecătorie, cât și în întâmpinarea depusă în faza recursului, chiar aceasta recunoaște că este proprietară, dar nu pe întreaga suprafață menționată în procesul verbal.
Petenta a adus în faza recursului multe argumente care conving instanța că are calitate de coproprietar, exact așa cum este reținută în actul de sancționare, pentru că în caz contrar este inexplicabil de ce a formulat plângere penală pentru tăieri ilegale de arbori, afirmând chiar că a încheiat contract pentru paza și administrarea pădurii.
Apărarea petentei nu a fost în nici o fază procesuală aceea că îi lipsește cu desăvârșire calitatea de proprietar asupra terenurilor menționate, ci aceea că nu este proprietară asupra tuturor terenurilor, afirmație care este în concordanță cu mențiunile din procesul verbal de contravenție, în care este stabilită despăgubirea în sarcina petentei, având în vedere calitatea sa de coproprietară, deci nu de proprietară exclusivă. Reiese deasemenea și din nota de constatare, că suprafața totală verificată este de 1,72ha, deci suprafața totală de teren forestier din cele două titluri de proprietate, al mamei petentei și al surorii sale.
În consecință, se constată că recursul este întemeiat, fiind apreciate greșit probele administrate, însă nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 din Codul de procedură civilă, pentru că actul a fost analizat prin prisma dispozițiilor OG nr. 2/2001 și nu i s-a schimbat înțelesul sau natura.
Deasemnea, nu se poate reține o aplicare greșită a legii, instanța de recurs a constatat o interpretare greșită a probelor administrate.
Examinând apărările petentei din recurs, se constată că este neîntemeiată cea privind intervenirea prescripției executării sancțiunii, deoarece procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentei la data de 6.12.2012, așa cum reiese de pe copia plicului poștal de la fila 16 dosar fond.
În ceea ce privește lipsa calității de contravenient, această apărare a primit dezlegare anterior, fiind stabilit că petenta este coproprietară, astfel că are și calitatea de contravenient și este lipsită de relevanță nemenționarea concretă a suprafeței de pădure pentru care avea obligația să asigure paza, cât timp este coproprietară pe suprafața restituită antecesoarei sale de 0,86 ha, deci mai mult decât 0,25 ha cât pretinde legea.
Tribunalul apreciază că nu este esențială dezbaterea succesiunii, ci acceptarea acesteia, condiție care este îndeplinită cât timp petenta nu a dovedit că a renunțat la succesiune, iar tragerea la răspundere nu este prescrisă pentru că proprietarul a decedat și nu mai are obligații, pentru că răspunderea este angajată în sarcina petentei, care nu poate susține că terenul forestier a rămas fără proprietar după decesul mamei sale.
Dealtfel, petenta afirmând lipsa calității sale de proprietar, se bazează pe netranscrierea dreptului de proprietate și nu pe neexercitarea acestuia, instanța de recurs formându-și convingerea că răspunderea sa contravențională este corect stabilită și angajată.
Se constată că susținerea încheierii procesului verbal la o altă dată decât cea consemnată este o simplă susținere nedovedită, deci rămâne doar o afirmație, iar dreptul de a se formula obiecțiuni a fost respectat, cât timp s-a consemnat că se vor formula ulterior prin avocat.
În ce privește modul de stabilire a sancțiunii complementare, critica petentei este neîntemeiată, pentru că nu are ca obiect lipsa fișei de calcul, ci doar necomunicarea acesteia, ceea ce nu poate determina anularea procesului verbal.
Calcularea prejudiciului incluzând TVA se face nu atât în funcție de persoana care are de plătit despăgubirea, ci de faptul că suma este un prejudiciu pentru intimat, care o va încasa astfel că și această susținere este nefondată și contrazisă de art.2 din OUG nr. 85/2006, care stabilește că se calculează unitar, indiferent de proprietar.
În consecință, vinovăția petentei ca element subiectiv al contravenției prevăzută de art.1 Anexa 1 din HG 483/2006, constă în neîndeplinirea de obligațiilor ce îi reveneau în calitate de proprietar de pădure – obligații legale cu rol de a preveni tocmai tăierile ilegale de arbori, este dovedită și urmează să se dispună admiterea recursului.
Referitor la sancțiunea aplicată, instanța apreciază că există circumstanțe care demonstrează că este suficientă aplicarea avertismentului, văzând faptul că petenta a făcut demersuri pentru a evita creșterea prejudiciului, prin plângerea penală, iar din susținerea acesteia a și încheiat contract de pază.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 312 alin.1, 2 și 3, coroborat cu art. 304 indice 1 din codul de procedură civilă tribunalul va admite recursul, va modifica hotărârea atacată și va admite în parte plângerea contravențională, urmând să fie înlocuită amenda aplicată, de 2000 lei cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de I. T. de REGIM SILVIC și de VÂNĂTOARE B. (cu sediul în B., ., ..B.), împotriva sentinței nr.994/2014 pronunțată de Judecătoria Tg M..
Modifică sentința atacată în sensul că:
Admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal CCS nr._/08.11.2012 încheiat de ITRSV B.. Înlocuiește amenda aplicată cu avertisment. Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constare a contravenției contestat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 02 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. O. C. P. M. R.
fiind plecată din instanță,
semnează președ.instanței,
judecător I. L.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.M.R.
Tehnored.S.C.G./23.01.2015/2 ex.
Jud.fond: G. C.U.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 901/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1975/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
