Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 838/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 7294/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.838
Ședința publică din 11 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R.-I. T.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul B. C. F., împotriva sentinței civile nr.5593 din 26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 04 noiembrie 2014, care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
- OBIECTUL RECURSULUI.
Prin sentința civilă nr. 5593 din 26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. C. F., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit în data de 06.07.2012 de intimatul I. M..
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză reiese că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia, dintre cele invocate de către petent, sau analizate din oficiu de instanță.
Nu poate fi reținută critica adusă de petent potrivit căreia procesul verbal a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiile. art. 16 din OG nr. 2/2001. Astfel în cuprinsul procesului verbal se menționează data și locul săvârșirii contravenției, ora săvârșirii contravenției, . numărul aparatului etilotest cu care a fost înregistrată alcoolemia petentului. Mai mult, petentul nu este în măsură să indice care sunt acele împrejurări de fapt care nu au fost descrise în cuprinsul procesului verbal și care ar fi avut relevanță pentru verificarea temeiniciei acestuia. Activitatea desfășurată de către petent nu este relevantă pentru a determina existența conținutului constitutiv al contravenției reținute în sarcina sa, însă ar fi trebuit să impună acestuia o conduită în acord cu dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice. Petentul ar fi trebuit să manifeste echilibru în relația cu agentul constatator asumându-și contravenția săvârșită, iar nu să încerce să-și folosească influența pentru a intimida agentul constatator și pentru a-l determina să nu-și exercite în mod corect îndatoririle de serviciu. Aceste aspecte ar fi putut fi înscrise în cuprinsul procesului verbal, însă nici ele nu ar fi avut relevanță din punct de vedere al exigențelor impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și al conținutului constitutiv al contravenției, ci doar din perspectiva individualizării sancțiunii și conturării comportamentului petentului.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța că fapta reținută în sarcina petentului, există acest lucru rezultând din coroborarea conținutului procesului verbal, cu proba alcooltest și cu depoziția martorului B. O. C..
Astfel, din depoziția martorului B. O. C. rezultă că la data de 06.07.2012, petentul a consumat băuturi alcoolice un pahar cu bere și în aceste condiții a condus autoturismul marca Opel pe .. M.. Din cuprinsul probei alcoltest fila 32 rezultă că petentul avea la momentul testării o alcoolemie de 0,21 mg/l alcool în aerul expirat. Aparatul alcooltest a fost verificat metrologic așa cum rezultă din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr._ la data de 21.03.2012 și că această verificare este valabilă timp de un an, astfel că orice dubiu rezultat din indicarea eronată a valorii alcoolemiei este înlăturat.
În cauză nu se pot reține susținerile petentului potrivit cărora procesul verbal de contravenție a fost întocmit abuziv, în condițiile în care rezultatul testării ar fi fost de 0,08 mg/l alcool pur în aerul expirat cu ocazia primei testări și agentul constatator dorind să-l sancționeze cu orice preț, a așteptat 20 minute pentru a-l testa din nou. Astfel, din cuprinsul înscrisului de la fila 35 rezultă că prima testare s-a realizat la ora 10,10 p.m., în timp ce din cuprinsul probei alcooltes 7410 fila 32, rezultă că cea de-a doua testare s-a realizat la ora 22,11 minute. Rezultă așadar, un interval de 1 minut între cele două testări, astfel că susținerile petentului potrivit cărora agentul constatator ar fi fost de rea credință nu pot fi primite. În aceste condiții, devin credibile susținerile agentului constatator din cuprinsul raportului întocmit potrivit cărora a fost nevoie de o a doua testare, deoarece petentul refuza să sufle constant în etilotest, pentru a câștiga timp în încercarea de a-și folosi influența pentru a-l convinge pe acesta să nu-l sancționeze.
Față de toate aceste considerente, instanța reține că, fapta pentru care petentul a fost sancționat există a fost săvârșită cu vinovăție care îmbracă forma intenție, i s-a dat o încadrare juridică corectă, iar sancțiunea aplicată a fost corect individualizată în raport cu limitele speciale prevăzute în textul de incriminare, motiv pentru care va respinge plângerea, ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal atacat, ca legal și temeinic.
- CEREREA DE RECURS.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul B. C. F..
Acesta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în consecință admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.
În motivarea recursului acesta a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece judecătoria nu a analizat cu suficientă atenție probele existente la dosarul cauzei.
Recurentul a mai precizat că la prima testare valoarea alcoolemiei era de 0,06 mg/l, fiind în marja de eroare prevăzută în adresa A8/4165/16.02.2012.
Recurentul a mai invocat aspecte legate de semnarea procesului verbal și de ora săvârșirii faptei.
- POZIȚIA INTIMATULUI.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE RECURS.
Analizând cererea de recurs, potrivit art. 304 și 304 indice 1 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate și nici nu există motive de ordine publica ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs potrivit art. 306 alin. 2.
Tribunalul reține că în mod corect judecătoria a considerat neîntemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că fapta există, constituie contravenție, a fost săvârșită de petent cu vinovăția cerută de lege și nu există aspecte care să înlăture caracterul contravențional al faptei.
1. Situația de fapt și încadrarea faptei. Răsturnarea prezumției de nevinovăție.
Prin procesul verbal . nr._, petentul a fost sancționat, de către un agent constatator din cadrul intimatului I. M., pentru comiterea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit. a din OUG nr.195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 630 lei și măsura complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 06.07.2012, la ora 22,10, petentul a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe .. M., având alcoolemie de 0,21 mg/l alcool pur în aerul expirat, constatare la care s-a ajuns ca urmarea testării cu aparatul etilotest ARZF 0612.
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.
In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.
Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator și ținând cont că nu a dovedit o altă situație de fapt, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului, a fost răsturnată.
În mod corect instanța a coroborat probele administrate în cauză.
Din declarația martorului B. O. C. rezultă că la data de 06.07.2012, petentul a consumat băuturi alcoolice un pahar cu bere și în aceste condiții a condus autoturismul marca Opel pe .. M..
Din cuprinsul probei alcoltest, fila 32, rezultă că petentul avea la momentul testării o alcoolemie de 0,21 mg/l alcool în aerul expirat. Aparatul alcooltest a fost verificat metrologic așa cum rezultă din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr._ la data de 21.03.2012 și că această verificare este valabilă timp de un an, astfel că orice dubiu rezultat din indicarea eronată a valorii alcoolemiei este înlăturat.
Din probele analizate de judecătorie rezultă un interval de 1 minut între cele două testări, astfel că susținerile petentului potrivit cărora agentul constatator ar fi fost de rea credință nu pot fi primite.
2. Analiza condițiilor privind forma procesului verbal.
Analizând sub aspect formal procesul verbal contestat, prin raportare la dispozițiile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17 sau care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
În ceea ce privește contradicțiile legate de semnarea procesului verbal, instanța reține că petentul a fost de rea credință. Astfel, chiar din cererea de recurs rezultă atitudinea ezitantă și necoerentă a petentului cu privire la semnarea procesului verbal.
Petentul inițial a refuzat semnarea procesului verbal, ulterior s-a răzgândit și a semnat procesul verbal, pentru ca mai apoi să se răzgândească încă o dată și să refuze primirea acestuia. Aceste aspecte sunt recunoscute de petent în cererea de recurs, lucru care este de natură să contureze reaua credință a acestuia, orientată în scopul de a se exonera de răspundere prin orice mijloace.
3. Individualizarea sancțiunii.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că sancțiunea a fost în mod corect individualizată de agentul constatator. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.
În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petentul nu a înțeles faptul ca a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Un argument în plus pentru menținerea sancțiunii îl constituie atitudinea petentului, astfel cum s-a arătat mai sus. Petentul a încercat să inducă în eroare instanța și a dat dovadă de un comportament lipsit de bună credință.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Aceasta nu ar face decât sa încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei săvârșite.
La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul B. C. F. (domiciliat în Sâncraiu de M., ., jud.M.), împotriva sentinței civile nr.5593/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-I. T. S. R.-M. D. C.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.R-I.T
Tehnored.S.C.G./30.03.2015/2ex.
Jud.fond: F. Gh.M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 775/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 901/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
