Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 22/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 934/289/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 22/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Judecător R. I. T.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORT RUTIER - I. TERITORIAL 8 - ICJ M. – prin reprezentant legal, cu sediul în București, .. 38, sector 1, cod fiscal_, cont RO 65 TREZ 7015025XXX012676 deschis la Trezoreria București, cu sediul procesual ales în localitatea Selimbar, ., ., împotriva sentinței civile nr. 522 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._ .
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 5 februarie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 707 din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._, instanța a admis plângerea contravențională formulată de către petenta . în contradictoriu cu intimata I.S.C.T.R.; a dispus anularea procesului verbal de contravenție nr._ din 29.01.2013 și a respins excepția lipsei calității procesual active invocată prin plângerea contravențională.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în speță nu rezultă că petenta a comis presupusa faptă contravențională, întrucât din actele depuse la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă faptul că la data de 14.08.2007 a înstrăinat autovehiculul către cumpărătoarea ., astfel cum rezultă din factura fiscală . WCG nr._, aflată la fila 6 din dosar. Mai mult, din actele societății atașate la dosarul cauzei, numitul G. V., persoana care la data constatării presupusei contravenții conducea autovehiculul, nu figurează ca fiind angajat în cadrul societății petente.
În ceea ce privește susținerile intimatei potrivit cărora petenta a plătit polița de asigurare RCA nr._ cu termen de valabilitate 24.01.2013 până la 23.07.2013, instanța a apreciat că acestea nu pot fi reținute, întrucât petenta este persoană juridică, situație în care se impunea în mod obligatoriu să fie aplicată ștampila societății pe înscrisul anterior menționat.
De asemenea, instanța a reținut că proba celor imputate se face după regulile din procedura penală, cel acuzat respectiv contravenientul beneficiind de prezumția de nevinovăție, prezumție care poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe clare și concludente, invocând în acest sens și hotărârea Curții Europene în cauza A. contra României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel (conform calificării date de instanță cererii), în termenul legal, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R. Regiunea nr. 8 Sibiu, solicitând modificarea hotărârii atacate, reținerea spre rejudecare și, în consecință respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
În motivarea căii de atac a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 3 pct. 4 din HG nr. 69/2012 și de cele ale art. 1, art. 19 și art. 43 alin. 1 din OMTI nr. 980/2011. A susținut că din actele aflate la dosarul cauzei reiese foarte clar că în momentul controlului, respectiv în data de 29.01.2013 utilizatorul vehiculului_ este ., care nu deține copie conformă a licenței de transport, document care este obligatoriu, este nominal și netransmisibil. A susținut de asemenea că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că deși petenta a înstrăinat vehiculul în urmă cu aproximativ 6 ani, totuși încă plătește asigurare pentru acest vehicul.
Apelanta a mai arătat că procesul-verbal a fost încheiat în trafic în baza declarațiilor și a documentelor înaintate la control de către conducătorul auto, iar motivația petentei cu privire la faptul că nu mai este deținătoarea vehiculului este nefondată și de natură a induce în eroare instanța de judecată.
A precizat că ISCTR controlează și sancționează operatorii de transport, care dețin licența de transport și copii conforme pentru vehiculele utilizate. Prin urmare, motivația petentei cu privire la faptul că a înstrăinat vehiculul și nu poate fi ținută să răspundă pentru abaterea reținută este nepertinentă, deoarece la momentul înstrăinării vehiculului avea obligația predării la ARR a copiei conforme a licenței de transport pentru vehiculul respectiv și de a anunța în termen de 15 zile agenția teritorială ARR de aceste modificări, invocând prevederile art. 20 alin. 1, 2, 3 și 4 și art. 27 alin. 1 din OMTI nr. 980/2011.
Petenta . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate sau transformarea amenzii aplicate în avertisment.
Apelantul a depus răspuns față de întâmpinarea formulată de petentă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Petenta .. a fost sancționată cu amendă prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din 29.01.2013, pentru încălcarea prevederilor art. 3 pct. 4 din H.G. nr. 69/2012, reținându-se că în urma verificării în trafic, la data respectivă, s-a constatat că petenta nu deține copie conformă a licenței de transport și nu are documente pentru îndeplinirea condiției de transportator (operator transport rutier), în momentul controlului vehiculul fiind încărcat cu 10 m cubi lemn fag conform avizului de însoțire primar nr._ din 29.01.2013.
În susținerea plângerii, petenta a invocat faptul că anterior datei indicate în procesul-verbal a înstrăinat autovehiculul în cauză unei alte persoane juridice, depunând în acest sens copia facturii fiscale.
Tribunalul apreciază că aspectele invocate nu sunt de natură a exonera petenta de răspundere pentru fapta reținută prin procesul-verbal, instanța de fond apreciind în mod greșit că nu s-a dovedit săvârșirea faptei de către petentă.
În acest sens, tribunalul are în vedere faptul că petenta figurează în baza de date a intimatului ISCTR ca operator de transport cu vehiculul de transport marfă cu numărul de înmatriculare_, indicat în procesul-verbal, conform înscrisului depus la dosarul de fond la filele 32-33 și 47-48. Ca atare, acesteia, în calitate de operator de transport, îi revin obligațiile privind desfășurarea activității de transport de marfă.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Ordinul MTI nr. 980/2011, licența de transport și copiile conforme sunt nominale și netransmisibile, astfel că în situația în care nu mai desfășoară activitate de transport, de exemplu pentru motivul înstrăinării vehiculului pentru care s-au eliberat documentele, operatorul de transport avea posibilitatea de a solicita Autorității Rutiere Române retragerea documentelor și radierea poziției din Registrul electronic național al operatorilor de transport rutier, conform art. 28 din același Ordin. Or, petenta nu a formulat o asemenea solicitare, asumându-și în continuare calitatea de operator de transport. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosarul de fond (cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al vehiculului, polița de asigurare – filele 7-8, 49-51) rezultă că deși petenta a invocat faptul că a vândut vehiculul în anul 2007, la momentul constatării faptei, deci după aproape 6 ani, acesta este încă înmatriculat pe numele său, tot pe numele său fiind încheiată și polița de asigurare de răspundere civilă valabilă la data controlului, fără ca în cuprinsul acesteia să fie trecută o altă persoană la rubrica privind utilizatorul.
Față de cele arătate, tribunalul apreciază că fapta a fost în mod legal și temeinic reținută în sarcina petentei, prima instanță apreciind în mod greșit că se impune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, având în vedere toate aspectele reținute mai sus și atitudinea petentei, care a negat constant săvârșirea faptei imputate, tribunalul apreciază că solicitarea acesteia de înlocuire a amenzii cu avertismentul este neîntemeiată, neputându-se reține că fapta are o gravitate atât de redusă încât amenda să nu fie justificată.
Ca urmare, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot hotărârea în sensul că va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de I. DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORT RUTIER - I. TERITORIAL 8 - ICJ M. – prin reprezentant legal, cu sediul în București, .. 38, sector 1, cod fiscal_, cont RO 65 TREZ 7015025XXX012676 deschis la Trezoreria București, cu sediul procesual ales în localitatea Selimbar, ., ., împotriva sentinței civile nr. 522 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._ .
Schimbă în întregime sentința de mai sus în sensul că respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului – verbal de contravenție nr._/29.01.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2014.
Președinte, A. M. A. | Judecător, R. I. T. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: A.M.A
Thred: 19.05.2014/H.L
4 ex. jud. fond: G. B.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 377/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 842/2014.... → |
|---|
