Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 938/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 938/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 7895/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.938
Ședința publică din 16 decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
JUDECĂTOR: I. O.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta ., împotriva sentinței civile nr.4491 din 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl.consilier juridic Klosz P. Alexander pentru intimatul ITM M., lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 15.12.2014 s-a depus prin registratura instanței, de către intimat:
întâmpinare, cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Reprezentantul intimatului depune delegație de reprezentare.
Se constată că Tribunalului M., secția de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a recursului, potrivit art.34 alin.2 din Ordonanța nr.2/2001, coroborat cu art.2 alin.1 pct.3 din vechiul Cod pr.civilă și că recursul este declarat și motivat în termen, la cererea de recurs fiind anexată împuternicirea avocațială nr._/02.08.2013 a d-nei av.S. A.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Reprezentantul intimatului arată că nu are cereri de formulat, sau probe de propus, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile și, nefiind cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Arată că un număr de 3 persoane au fost primite la muncă fără contract individual de muncă, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, fiind în prezența unei forma agravate a muncii nedeclarate, dovezile care confirmă acest aspect sunt fișele de identificare completate și semnate de persoana respectivă, este vorba despre depoziția martorului F. R.. De altfel, chiar și în cuprinsul notei explicative a administratorului rezultă că persoanele respective au fost primite la muncă în condițiile în care nu aveau contracte individuale de muncă încheiate în formă scrisă, nefiind singura încălcare a prevederilor legale constatată, un număr de 7 măsuri au fost dispuse, apreciind că pericolul social este și mai mare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4491 din 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins plângerea formulată de către petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/_ din 17.07.2012, ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal atacat, ca fiind legal și temeinic.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut, în esență, că deși procesul-verbal conținând constatările personale ale agenților face dovada până la proba contrarie, petenta nu a reușit să facă dovada netemeiniciei procesului-verbal, chiar dacă ei îi revenea această obligație.
Cu privire la primirea la muncă a numitului F. R., instanța a reținut că în condițiile în care acesta a arătat atât în fața inspectorilor de muncă, dar și în fața instanței, că la data efectuării controlului nu avea semnat contractul de muncă, prezentarea de către petenta a unui contract de muncă încheiat cu o dată calendaristică care nu are caracterul unei date certe, nu face dovada contrară celor reținute de către agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal.
Cu privire la numita M. M., a reținut că, având în vedere contrazicerile care rezultă din declarațiile aflate la dosar cu privire la prezenta acesteia în magazinul alimentar la data efectuării controlului de către inspectorii ITM, petenta nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de către agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal.
Instanța a mai constatat, din probele administrate, că activitatea de curățenie prestată de către numita M. N. la punctul de lucru, magazin alimentar și bar aparținând petentei, avea un caracter de obișnuință, repetându-se la anumite intervale de timp. Astfel, susținerea reprezentantului legal al petentei, în sensul că nu a chemat-o nimeni pe M. N. să desfășoare activității al sediul firmei, ci aceasta a venit din proprie inițiativă, este greu plauzibilă. În acest sens, a reținut că în situația în care petenta nu avea nevoie de serviciile acesteia, se impunea ca reprezentantul legal să stopeze prezența și activitățile desfășurate de aceasta la sediul societății.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța a reținut că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii sancțiunea minimă, respectiv suma de 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta V. D. SRL, solicitând desființarea sentinței și, în rejudecare, admiterea plângerii sale, anularea procesului-verbal atacat și exonerarea de plata amenzii sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea recursului, recurenta a reluat aspectele invocate prin plângerea contravențională referitoare la netemeinicia procesului-verbal și a arătat că prima instanță a luat în considerare doar probele administrate de către intimată, în speță declarațiile luate celor trei persoane găsite la sediul societății, cu toate că aceste persoane au dat declarații în fața instanței și instanța a avut posibilitatea de a-si forma o opinie în mod nemijlocit.
Pentru a soluționa plângerea, prima instanță a luat în considerare informațiile menționate în fișele de identificare ale persoanelor care nici măcar nu au fost completate de către acestea, ci doar semnate, în condițiile în care, după cum se știe, persoanele sunt practic obligate să semneze fisele completate de inspectorii ITM. Mai mult aceste persoane s-au prezentat în fața instanței și au dat declarații de martor, acestea fiind probele pertinente și cu mai mare greutate, fiind declarații date sub prestare de jurământ, în fața instanței. Din aceste declarații a reieșit situația de fapt reală, că între recurentă și numitele M. M. și M. N. nu au existat nici o dată raporturi de muncă, și nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi aplicată sancțiunea prevăzută de Legea nr.53/2003. Faptul că persoanei angajate cu carte de muncă M. M. i s-a făcut rău și a chemat-o pe mama ei s-o înlocuiască nu i se poate reține ca o culpă recurentei, fiind făcut acest schimb fără acordul acesteia și nu la cererea acesteia. Aceeași situație este și în cazul numitei M. N., care, fără să o cheme cineva și fără să fi existat o înțelegere prealabila a venit pe terasa societății și la insistentele inspectorului ITM, care, profitând de simplitatea acesteia și lipsa de educație, a semnat acea fișă de identificare fără ca măcar să știe ce semnează, fiind amenințată cu sancționarea cu amendă. Fiind audiată în cauză, aceasta a data o declarație diametral opusă și a arătat că nu știe să scrie și să citească, faptul că nu a lucrat niciodată pentru societate și nici nu a fost remunerată.
Consideră că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției așa cum este reglementată de art.260 alin.1 lit.e din Legea 53/3003 republicată, lipsind atât elementul material al laturii obiective „primirea la muncă a unei persoane fără contract”, cât și elementul subiectiv - intenția de a face acest lucru. Simpla prezență a unei persoane care nu deține un contract de muncă la punctul de lucru al unei firme nu poate da naștere unei prezumții în sensul folosirii muncii la negru de către aceasta, fiind necesară îndeplinirea unei activități cu caracter de continuitate de către acea persoana în schimbul unei remunerații, iar faptul că recurenta se află la prima abatere, nefiind sancționată anterior pentru fapte de acest gen, în consecința gradul de pericol social al unei astfel de fapte este redus, consideră că scopul preventiv și educativ poate fi atins și prin sancțiunea avertismentului.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul I. T. de Muncă M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, având în vedere și dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a coroborat și apreciat în mod just probele administrate în cauză, reținând că petenta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/_ din 17.07.2012 și anume primirea la muncă a trei persoane (F. R., M. M. și M. N.), fără încheierea în scris a contractelor individuale de muncă anterior începerii activității, faptă prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
În acest sens, cu privire la numitul F. R. s-a reținut corect că acesta a declarat și în fața instanței de fond că la data controlului nu avea contract de muncă semnat, confirmând sub acest aspect afirmațiile din cuprinsul fișei de identificare completată în fața inspectorilor de muncă. Aceste susțineri se coroborează cu faptul înregistrării contractului individual de muncă în Registrul general de evidență a salariaților în data de 12 iulie 2012, deci ulterior controlului, doar la această dată contractul dobândind dată certă. Nu s-a făcut astfel dovada existenței contractului individual de muncă la momentul începerii activității de către martor și nici la momentul controlului.
În ceea ce le privește pe numitele M. M. și M. N., tribunalul reține că din probele administrate (fișele de identificare, coroborate cu bonul fiscal depus la dosarul de fond și cu declarațiile martorilor M. M., F. R., M. M. M., M. N. și B. M.) rezultă că la momentul controlului acestea prestau activitate pentru societate și nu aveau încheiate contracte de muncă. Astfel, M. M. a desfășurat activitate de vânzătoare în magazinul aparținând petentei, efectuând vânzare de produse, conform bonului fiscal, iar M. N. a desfășurat activități de curățenie („dădeam cu mătura”).
Or, atâta timp cât martorele au prestat activitate în favoarea societății petente, era obligatorie încheierea contractelor individuale de muncă, fiind deplin aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Aspectele reliefate de martori (în sensul că M. M. o înlocuia pe fiica sa, angajată a societății, deoarece acesteia i s-a făcut rău, respectiv că M. N., fiind o persoană cu o situație materială precară și cu cinci copii în întreținere, venea din proprie inițiativă, fără a i se solicita prezența și că pentru ajutorul dat primea alimente) nu sunt relevante sub aspectul existenței contravenției întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, din momentul în care există relația de muncă există și obligația pentru angajator de a întocmi un act juridic care să consfințească și să reglementeze această relație, cu respectarea legislației muncii.
Tribunalul mai reține că dreptul inspectorilor de muncă de a impune completarea fișei de identificare și conținutul acesteia sunt stabilite prin HG nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, fișele fiind completate tocmai în vederea efectuării controlului vizând respectarea legislației muncii. Ca urmare, acestea au valoare probatorie, fiind în mod corect luate în considerare de către instanța de fond. Din compararea celor trei fișe de identificare rezultă că acestea au un conținut diferit una față de cealaltă și cuprind date cunoscute doar de semnatar, nu și de inspectorul de muncă (date personale, date referitoare la felul muncii, la împrejurările și condițiile prestării acesteia), astfel încât nu se poate reține că martorii au fost obligați să semneze fișele cu conținutul respectiv, impus de inspectorii de muncă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță a apreciat corect că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere pericolul social ridicat al faptei reținute și totodată atitudinea petentei de negare a săvârșirii faptei, determinând convingerea instanței că scopul educativ al sancțiunii nu poate fi realizat fără executarea amenzii stabilite.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 din codul de procedură civilă („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”), tribunalul constată că nu au fost formulate critici ce ar putea fi subsumate acestui motiv.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta . (cu sediul în Pogăceaua, nr.116, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.4491 din 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ ., ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. R. A.-M. A. I. O.
fiind plecată din instanță,
semnează președ.instanței,
judecător I. L.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.A.-M.A.
Tehnored.S.C.G./05.06.2015/2 ex.
Jud.fond: G.-F.G.
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 244/2014.... → |
|---|
